Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 826/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 826
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta DTS împotriva deciziei civile nr. 135/A din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect hotarâre care sa loc de act autentic.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă DTS, prin consilier juridic și intimatul reclamant, personal și asistat de avocat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DTS, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 8 și nu art. 7 alin. 185/1992, așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel. A precizat că, contractul de închiriere fiind accesoriu la contractul individual de muncă, acesta își poate produce efectele doar până la data existenței raportului de muncă, deoarece aceasta a fost voința părților la data încheierii. Acest contract este supus reglementărilor prevăzute de art. 7 alin. 8 din legea nr. 85/1992, iar înstrăinarea locuinței se poate face doar prin voința consiliului de administrație sau a conducerii, voință ce nu poate fi înfrântă de instanța de judecată, deoarece reprezintă o excepție prevăzute de lege de la regula consacrată de art. 7 alin. 1 din același act normativ.
Avocat G, pentru intimatul reclamant, a depus concluzii scrise, în raport de care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică. A precizat că în speță, locuința de serviciu a fost construită din fondurile centralizate în anii 1977-1978, iar art. 7 alin. 8 din legea nr. 85/1992 reglementează situația locuințelor construite după anul 1992 din fondurile proprii ale societăților comerciale, pentru care este necesară hotărârea consiliului de administrație și conducerii societății pentru a fi înstrăinate. Însă în speță, locuința de serviciu în litigiu. În cauză, dacă societatea refuză să vândă aceste locuințe, instanța poate să oblige societatea pârâtă să încheie contract de vânzare - cumpărare; cu cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Drobeta Turnu S la data 05.12.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată să încheie contractul de vânzare - cumpărare a locuinței situată în Municipiul DTS, Calea nr. 161, bloc 3,.1,. 2,.17, județul M, pe care o ocupă conform contractului de închiriere înregistrat la nr. 3259/10.08.2007.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca a încheiat cu pârâta contractul de închiriere înregistrat sub nr. 3259/10.08.2007 și formulat cerere de cumpărare a locuinței împreună cu toți locatarii care aveau contract de închiriere cu pârâta, atât pe bază de tabel colectiv,cât si pe baza unor cereri personale formulate, iar cererea ce a fost refuzată nejustificat de către reprezentanții pârâtei.
A mai arătat că, raportat la prevederile dispozițiilor Legii nr. 85 /1992 și ale nr. 61/1990 pârâta era obligată să vândă aceste locuințe, întrucât sunt construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, având destinația de locuințe.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul ocupă locuința de serviciu ca urmare a relațiilor de muncă existente între părți, contractul de închiriere fiind accesoriu la contractul individual de muncă și că,în virtutea dispozițiilor Legii nr.114/2006 republicată, locuințele de serviciu și cele de intervenție fac parte din patrimoniul agenților economici, pot fi închiriate și se pot vinde numai in condițiile legii.
A atașat la întâmpinare copia contractelor de închiriere, notă de comandă, contractul individual de muncă, accesoriu la contractul de muncă, recepție preliminară, extras CF 11071/N, structura consolidată a acționarilor.
Prin sentința civilă nr. 1912/10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr. 9153/225/200,7 a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția comercială, reținându-se că în speță este vorba de un litigiu comercial, al cărui obiect este neevaluabil în bani.
S-a înregistrat astfel cauza pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr-.
Prin sentința nr.560/C/03.09.2008 Tribunalul Mehedinți -secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu S și a constatat ivit conflict negativ de competență, trimițând cauza în vederea soluționării conflictului la Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială.
motivat că obiectul acțiunii privește încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a locuinței pentru care reclamantul are contract de închiriere, invocându-se dispozițiile Decretului - Lege nr.61/1990.
Contractul de vânzare-cumpărare este însă un contract civil, astfel încât litigiile în legătură cu încheierea sau executarea unor astfel de contracte sunt supuse normelor juridice de drept comun, iar nu dispozițiilor legale cu caracter special care atrag competența instanței comerciale.
Societatea comercială care este abilitată conform 61/1990 să vândă locuințele, construite total sau parțial din fondurile statului, către populație, activează în raporturile cu persoane fizice - chiriași, ca un subiect de drept civil.
În consecință, fiind vorba de un litigiu în legătură cu încheierea unui act juridic civil, competența de soluționare a cererii revine, potrivit regulilor înscrise în Codul d e procedură civilă, instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Drobeta Turnu S.
Prin sentința nr. 55/20.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția - Comercială, pronunțată în dosarul nr-, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu S, motivându-se că litigiul este de natură civilă.
S-a reținut că fondul de comerț este alcătuit din ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și incorporale, pe care comerciantul le afectează desfășurării unei activități comerciale, în scopul atragerii clientelei și implicit, obținerii de profit, iar patrimoniul persoanei juridice se compune din totalitatea drepturilor și obligațiilor cu caracter patrimonial.
Pârâta SC SA DTS nu are în obiectul de activitate închirierea sau vânzarea de locuințe, aceste bunuri nu fac parte din fondul său de comerț, deoarece nu sunt destinate desfășurării activității și respectiv, obținerii de profit, ci afectate de contracte de închiriere accesorii contractelor de muncă ale salariaților, aparținând patrimoniului acestei societăți comerciale.
În consecință, natura litigiilor referitoare la locuințele de serviciu este civilă, astfel încât competența de soluționare în primă instanță revine, conform normelor prevăzute de art. 1 pct. 1.pr.civ. judecătoriei, ca instanță civilă.
Prin sentința civilă supusă apelului, Judecătoria Tr. Sar espins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta, cu motivarea că, față de dispozițiile art. 7 alin. 5 din Legea nr.85/1992, instanța nu poate dispune obligarea pârâtei la înstrăinarea acestor bunuri, hotărârea de înstrăinare și condițiile înstrăinării locuințelor de serviciu putând fi stabilite doar de Consiliul de administrație al unității economice.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamantul, susținând că Legea nr.85/1992, instituie două condiții cu privire la vânzarea locuințelor, respectiv că locuința solicitată spre cumpărare să fi fost construită din fondurile centralizate ale fostelor unități economice sau bugetare de stat, iar cel care cumpără să aibă calitatea de chiriaș în momentul formulării cererii,condiții ce sunt îndeplinite în cauza dedusă judecății.
Intimata formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, susținând că instanța nu se poate substituii voinței părților și ca atare, nu poate stabili prețul de vânzare al locuinței, deoarece s-ar încălca principiul libertății contractuale și al autonomiei de voință.
Prin decizia civilă nr.135 A din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtă - DTS.
A fost schimbată sentința, în sensul că s-a admis acțiunea.
A fost obligată pârât să încheie apelantei - reclamante contract de vânzare - cumpărare pentru locuința, situată în DTS, Calea, nr.161, cartier, bloc 3,.1,.17, la prețul de 1905,40 lei.
A mai fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată suportate de apelantă la fond și în apel, în cuantum de 629 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a avut calitatea de chiriaș al locuinței aflată în patrimoniul pârâtei, că a formulat cerere de cumpărarea cu plata integrală sau cu plata în rate, în condițiile Decretului nr.61/1990 și ale Legii nr.85/1990, că regimul juridic al locuințelor este reglementat de Legea nr.85/192 modificată și completată prin Legea nr.76/1996, în speță, fiind incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr.85/1992.
Împotriva deciziei în termen legal a declarat recurs pârâta, susținând că este nelegală.
Criticile aduse deciziei au vizat, în esență, următoarele aspecte:
- instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr.85/1992, deși în speță trebuiau aplicate dispozițiile art. 7 alin. 8 din aceeași lege, deoarece locuința a fost construită din fondurile proprii ale unităților;
- instanța a încălcat legea, respectiv dispozițiile art. 969 Cod civil, potrivit cărora "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", contractul de închiriere fiind accesoriu la contractul de muncă, acesta își produce efectele doar până la data existenței raportului de muncă, deoarece aceasta a fost voința părților la data încheierii, iar reclamantul a cunoscut acest fapt, în sensul că statutul spațiului închiriat este cel al unei locuințe de serviciu, iar contractul de închiriere este accesoriu contractului de muncă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În cauză, reclamantul intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Instanțele au fost investite de reclamantul cu o acțiune în obligație de a face a pârâtei SC, respectiv de vânzare - cumpărare a locuinței pe care reclamantul o deține cu contractul de închiriere, înregistrat sub nr.3259/10.08.2007, situată în Blocul 3,.1,. 17.
Instanța de apel a aplicat în speță dispozițiile arat. 7 alin. 1 din Legea nr.85/1992 potrivit cărora, locuințele construite din fondur5ile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului - lege nr.61/1990 și ale prezentei legi.
Obligația de a vinde intervine doar atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: locuințele să fie construite din fondurile unităților economice sau bugetare până la intrarea în vigoare legii, solicitantul să fie titular al contractului de închiriere, putând fi sau angajat al unității proprietare, iar locuința să nun facă parte din categoria celor de intervenție în sensul dispozițiilor art. 7 alin. 7 din Legea nr.85/1992.
Prin Decizia nr.5/2008, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 59/2007, s-a statuat că legea nu condiționează obligativitatea vânzării de existența unui contract de închiriere încheiat legal la data intrării sale în vigoare, de acest moment fiind condiționată doar situația locuințelor care, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din lege, au fost construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii.
Deci, obligația de vânzare a acestor imobile este una "in rem", în raport cu natura obiectului, și nu o obligație "in personam", derivată din calitatea de chiriaș la data intrării în vigoare a legii.
Pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr.85/1992, solicitantul trebuie să aibă calitatea de chiriaș la momentul realizării acordului de voință, respectiv data înaintării cererii de cumpărare.
În speță, locuința a fost construită din fondurile statului în perioada 1979 - 10981, astfel cum recunoaște pârâta în întâmpinarea depusă la fond.
Deci în speță, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art.7 alin. 1 din Legea nr.85/1991, critica privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 7 alin. 8 din lege, fiind neîntemeiată.
Fiindcă reclamantul a avut calitatea de chiriaș la data înaintării cererii de cumpărare, nu are importanță că închirierea este accesorie contractului de muncă, astfel că, și cea de-a doua critică este neîntemeiată.
Față de cele ce preced, apreciind că în cauză nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pe. Civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DTS împotriva deciziei civile nr. 135/A din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă recurenta pârâtă SC SA Dr. Tr. S la plata sumei de 112,34 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.Judec.-
Tehn./ 2 ex.
30.06.2009
Jud.apel
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
