Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 113/A/2009
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul Primarul Municipiului D împotriva sentinței civile nr. 174/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimatul reclamant, lipsă fiind acesta și av. apărător ales al apelantului pârât Primarul municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Completul de judecată a fost constituit în raport de disp. art. 95 și urm. din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prin includerea judecător desemnat în programarea de permanență, în persoana domnului judecător - -, față de lipsa motivată a unuia din judecătorii titulari ai completului C4 Apel civil+special doamna judecător Carla, fiind întocmit proces verbal de absență.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus note de ședință din partea apelantului pârât, prin avocat, prin care se solicită respingerea excepției tardivității apelului invocată de intimatul reclamant.
Partea prezentă arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru intimatul reclamant, solicită respingerea apelului ca tardiv formulat, iar în subsidiar ca nefondat pentru cele arătate în întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
Față de excepția tardivității, susține că apelul a fost declarat cu o zi peste termenul legal.
Față de susținerile apelantului, arată că sunt nefondate, solicitând menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Consideră criticile aduse încheierii de ședință din 16.01.2008 ca nefondate, în mod corect instanța a respins excepția perimării contestației. Cu privire la restituirea prin compensare a unui alt imobil ca măsură reparatorie, arată că instanța constatând calitatea de persoană îndreptățită la restituire a
antecesoarei reclamantului în sensul Legii 10/2001, a dispus în acest sens, având în vedere că imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin contestația înregistrată la ribunalul Hunedoara - Secția civilă sub nr. 4690/2005( 538/97/27.07.2005) contestatoarea și precizată de contestatorul, s-a solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 1098/2005 emisă de intimatul Primarul Municipiului D, atât cu privire la stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul notificat, teren de 260 mp și edificate, situat în D,-, cât și al cuantumului lor și a se restitui acest imobil, prin compensare cu o altă suprafață de teren similară în
S-a invocat în esență că prin dispoziția atacată i s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită la măsurile prevăzute prin acest act normativ, în sensul că i s-a propus ca echivalentul acesteia să-i fie acordate titluri cu valoare nominală în limita sumei de 211.381.000 lei, folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Pârâtul, Primarul Municipiului Dad epus întâmpinare solicitând în esență respingerea contestației, invocând în esență că nefiind posibilă restituirea în natură urmează ca cea în cauză să beneficieze de dispozițiile în condițiile Legii 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005, prin Titlul VII al actului normativ menționat.
Au fost invocate dispozițiile art. 22 și 28 din Legea 10/2001.
În cauză a fost invocată pe cale de excepție de către intimat tardivitatea introducerii contestației ca și excepția perimării, cu privire la care prima instanță s-a pronunțat prin încheierea de ședință din 16.01.2009( fila 99 dosar fond), în sensul că au fost respinse ca neîntemeiate.
Cu privire la tardivitate, prin acea încheiere s-a reținut că dispoziția Primarului s-a comunicat conform ștampilei de pe plic la 21.06.2005. Contestația s-a trimis instanței prin poștă la 25.07.2005 ( fila 9 dosar fond), fiind înregistrată la registratura instanței la 27.07.2005, context în care excepția nu poate fi prezentă.
Referitor la perimare s-a invocat că instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 51 din Legea 10/2001, raportat la art. 244 cod procedură civilă. Primul text - art. 51, în variantă aplicabilă la momentul suspendării cauzei prevedea că în vederea organizării executării prevederilor legii sus menționate, Guvernul este abilitat a emite norme metodologice de aplicare unitară astfel că suspendarea dispusă de instanță la cererea contestatoarei, urma să fie prezentă până la emiterea acelor norme, care în fapt s-au dat la 7.03.2007, ele fiind publicate în Of. nr. 227/3.04.2008, iar în ce privesc despăgubirile, procedura de acordare s-a concretizat prin OG nr. 81/2007, astfel că nu poate fi vorba de perimarea contestației.
În considerarea acestor aspecte au fost respinse acele excepții, iar pe fond prin sentința civilă nr. 174/8 X 2008 Tribunalului Hunedoara - Secția civilă a fost admisă contestația, precizată și continuată de în calitate de moștenitor al titularei contestației, dispunându-se anularea parțială a dispoziției nr. 1098/2005 emisă de Primarul Municipiului
A fost dispusă restituirea în natură a imobilului teren de 260 mp din CF 1170 D, nr. top. (3481 - 3494) 29, situat în D, fosta str. -. -, între vecinii la - platforma betonată, la - zona, la - alei betonate, la -. nr. 10,. B identificat prin expertiza top. efectuată de expertul, lucrare ce face parte integrantă din sentința pronunțată.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut și motivat în considerente că imobilul din CF 1411 D, nr. top. 808/2 de 964,8 mp cu profil teren, casă și grădină a fost expropriat parțial, respectiv pentru 260 mp și edificate, în baza dreptului de expropriere nr. 231/1982, ce forma proprietatea autoarei notificării, care a primit despăgubiri în limita sumei de 6949 lei ( fila 4 - 5).
S-a constatat prin aceiași decizie că imobilul nu poate fi restituit în natură pentru că edificatele s-au demolat, iar terenul este ocupat integral de blocuri de locuințe.
Pentru că prin art. 1,7 și 9 din Legea nr. 10/2001 s-a instituit regula de principiu, a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 1945 - 22. XII. 1989, indiferent în posesia cui se află și libere de orice sarcini, iar în subsidiar restituirea în echivalent prin compensare cu bunuri sau servicii, ori prin despăgubiri, în condițiile actului normativ menționat, instanța a admis contestația în limitele arătate.
Împrejurarea că la un termen ulterior, după repunerea cauzei pe rol, contestatorul a precizat în concret că solicită atribuirea unui teren în compensare pe raza Municipiului D, nu echivalează cu o modificare de acțiune în sensul art. 132 cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 174/2008 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă, în termen a declarat apel Primarul Municipiului D, prin av., aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii contestației.
Pe cale de excepție a reiterat cererea privind constatarea perimării contestației.
În expunerea de motive cu privire la chestiunea de excepție a perimării s-a arătat că la 25.01.2006 s-a dispus suspendarea cauzei, pentru ca la 3 octombrie 2007, la peste un an, să se repună pe rol, ignorându-se cerințele impuse de art. 248 cod procedură civilă. Conform art. 102 cod procedură civilă, termenul curge de la comunicarea actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel. În acest context, termenul de 1 an prevăzut de art. 248 cod procedură civilă se raportează la momentul suspendării cauzei și nu la momentul comunicării încheierii de suspendare.
Cât privește nulitatea încheierii, dată fiind lipsa mandatului de reprezentare, arată recurentul prin mandatara sa, trebuie avut în vedere că existența dreptului de reprezentare nu este ținută de existența mandatului scris ( art. 68 alin. 2 și art. 69 alin. 2 cod procedură civilă). Ori, avocatul semnatar al contestației care o reprezintă pe contestatoare și la momentul suspendării cauzei, a formulat o atare cerere în interesul părții invocând art. 51 din Legea nr. 10/2001( în forma ei de la acel moment). Mandatul nu încetează prin decesul mandantului, și doar dacă acesta este revocat expres de moștenitori, astfel că nici o astfel de situație a revocării exprese a mandantului de către moștenitori nu poate fi reținută.
Obligația evitării perimării acțiunii s-a transmis moștenitorilor, față de care începe să curgă acel termen de un an. În raport de toate aceste considerente de ordin procesual, arată apelantul încheierea prin care a fost respinsă cererea de constatare a perimării este nelegală, astfel că se impune admiterea apelului, cu consecința constatării acestei excepții de perimare.
Pe fondul cauzei, în raport de pretențiile invocate prin contestație se arată că se impune efectuarea unei expertize judiciare care să stabilească valoarea reactualizată a imobilului.
Pe de altă parte, se arată că după repunerea cauzei pe rol la 3.10.2007 au fost modificate pretențiile, astfel că s-a solicitat în probațiune o expertiză cu un singur obiectiv de identificare a unui alt teren de 260 mp, de aceiași categorie de folosință și natură cu cel expropriat, care este imposibil a fi restituit în natură.
Expertiza a identificat astfel un alt teren, din CF 1170 D, nr. top. (3481 - 3494/29) proprietatea Municipiului D, astfel că s-a precizat contestație cu privire la acest teren, situație în care solicitarea se privește a fi tardivă ( art. 26 alin. 3 din Legea nr. - și art. 132 alin. 1 cod procedură civilă).
De altfel solicitarea de acordare în compensare a unui alt bun/serviciu decât cele afișate lunar ca fiind disponibile, încalcă prevederile art. 11 punct 2 teza 2 din același act normativ.
Sub alt motiv se arată că acordarea cheltuielilor de judecată cu privire la onorariul avocațial și expertiză sunt nelegale, în contextul în care în faza administrativă nu a avut o atare solicitare.
Contestatorul, a depus întâmpinare ( fila 24 dosar apel) prin care solicită respingerea apelului, susținând în esență că acele critice sunt lipsite de suport legal.
Analizând apelul prin prisma criticilor invocate în scris, dar și în considerarea art. 295 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat.
În ce privesc criticile cu privire la desființarea încheierii de ședință de judecată din 16.01.2008, prin care a fost respinsă cererea de contestatare a perimării, se privesc a fi neîntemeiate, apelantul nedovedind împrejurări care să se circumscrie dispozițiilor art. 248 cod procedură civilă, care să justifice admiterea acestei excepții.
Este indubitabil că în speță dovada comunicării acelei încheieri de suspendare a soluționării cauzei din 25.01.2005 s-a făcut cu încălcarea normelor procesuale civile, care atrag nulitatea acelui act de procedură.
Încheierea s-a dat la 25.01.2005 când titulara contestației, era decedată, dat fiind că decesul s-a înregistrat la 13.01.2005, conform certificatului de moștenitor depus la dosarul cauzei. Comunicarea s-a făcut pe numele acesteia la 2.02.2005, cu o persoană care nu mai era în viață și la adresa acesteia, astfel că în mod judicios instanța de fond a respins acea excepție. Ori, conform art. 103 alin. 1 cod procedură civilă, neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de situația în care legea dispune altfel sau când se dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Mai mult potrivit art. 105 alin. 2 cod procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Prin urmare criticile din acest punct de vedere sunt nefondate așa cum sunt și cele legate de tardivitatea precizării contestației, cu privire la solicitarea atribuirii unui alt teren decât cel notificat, în compensare.
De altfel prin art. 1,7 și 9 din Legea 10/2001 este instituită regula de principiu a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22.12.21989, indiferent în posesia cui se află, iar în subsidiar, când nu este posibilă restituirea în echivalent, prin compensare cu bunuri sau servicii, ori prin acordarea de despăgubiri în condițiile acestei legi speciale cu caracter reparatoriu.
De astfel se impune a fi relevat faptul că pe durata suspendării, legea cadru a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, sub aspectul măsurilor reparatorii ce pot fi acordate persoanei îndreptățite la restituirea unor atari imobile preluate abuziv de stat. Ori, când restituirea în natură se impune a fi analizată prioritar oricărei alte forme de despăgubire prin însăși legea specială, nu se poate susține că acea precizare s-a făcut cu încălcarea normelor procesual civile ( art. 132 cod procedură civilă).
Ori în măsura în care expertiza top. dispusă în cauză a identificat acel teren, restituirea lui ca efect al compensării este una judicioasă și se circumscrie dispozițiilor legii cadru, astfel că nici sub acest aspect care vizează fondul cauzei, criticile nu sunt fondate.
Terenul identificat de expert corespunde din punct de vedere al gradului de bonitate și funcționalitate, ca și al sferei de amplasament, cu cel expropriat, ce nu mai poate evident a fi restituit în natură. Prin urmare, s-a făcut o corectă analiză a stării de fapt și de drept cu privire la teren, în raport cu dispozițiile legii cadru, privind acordarea prin compensare a altui imobil ca măsură cu caracter reparatoriu.
Pentru că anterior soluționării cauzei, a fost invocată de către contestator, excepția tardivității apelului, instanța în condițiile art. 137 cod
( continuarea deciziei civile nr. 113/A/11.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
procedură civilă va răspunde, și acestei excepții, care se privește a fi nefondată.
Apelul Primarului a fost expediat prin poștă la 4.12.2008.
Din dovada comunicării sentinței apelate rezultă că termenul de exercitare a căii de atac, a început să curgă din 19.11.2008. Ori conform art. 101 cod procedură civilă, în calculul termenelor înăuntrul căruia se exercită calea de atac, nu intră în calcul prima zi și nici ultima în care s-a împlinit termenul. În acest context, apelul putea fi declarat cel mai târziu la 4.12.2008 la Oficiul Poștal sau la registratura instanței de fond ( art. 104 cod procedură civilă).
În considerarea tuturor acestor aspecte, atât a celor ce vizează aspecte de ordin procesual cât și de fond, apelul se privește a fi nefondat urmând ca în baza art. 296 cod procedură civilă, să fie respins.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de Primarul Municipiului D, împotriva sentinței civile nr. 174/2008 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2009.
Președinte, - - - concediu odihnă, semn. Vicepreședintele Curții de Apel | Judecător, - - |
Grefier, - |
.
Tehn.
4 ex/06.07.2009
Jud. fond -
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
