Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 117/
Ședința publică din 12 mai 2008
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
GREFIER: - -
S- luat în examinare apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului L împotriva sentinței civile nr.2270/2.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele, și, prin mandatar, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul apelant Primarul Municipiului L consilier juridic, iar pentru reclamantele intimate, și, se prezintă mandatar .
Procedura legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul pârâtul apelant Primarul Municipiului L, consilier juridic, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate prin respingerea contestației și menținerea Dispoziției nr.2113/2005, ca fiind legală și temeinică, conform motivelor invocate în scris la dosar.
Mandatarul reclamantelor intimate solicită respingerea apelului, conform concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
Prin sentința civilă nr.2270/2.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, după ce s-a dispus casarea cu rejudecare de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.9561/23.11.2006, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantele, și împotriva pârâtului apelant Primarul Municipiului
A anulat dispoziția nr.2113/2005 a pârâtului, pe care l-a obligat să emită o nouă dispoziție în condițiile art.19 din Legea nr.10/2001 cu privire la imobilul teren în suprafață de 3136 mp, situat în L,-, înscris în CF n 9117 Român, nr.top.4067/1, trecut în proprietatea statului prin naționalizare în baza Legii nr.119/1948.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că s-a stabilit cu putere de lucru judecat într-o altă cauză calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor, ca moștenitoare ale familiei, de la care a fost preluat de către stat și imobilul în litigiu.
Impotriva sentinței civile nr.2270/2.11.2007 a Tribunalului Timișa declarat apel în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului L, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivarea apelului s-a susținut că în mod greșit s-a reținut existența în speță a autorității de lucru judecat în raport cu o hotărâre judecătorească dintr-o cauză similară, care însă, deși a avut aceeași părți, nu a avut și același obiect; o asemenea hotărâre reprezintă practică judiciară, iar nu izvor de drept.
De asemenea, a arătat că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, întrucât este ocupat de construcții noi, care au fost edificate pe baza unor autorizații de construire legal emise, construcții care aparțin SC SA B și SC SRL.
Reclamantele, prin mandatar, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului pârâtului ca neîntemeiat, cu motivarea că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.18 lit.a din legea nr.10/2001, întrucât ele sunt moștenitoarele persoanelor care au format acționariatul societății anonime de la care a fost preluat de stat imobilul în litigiu.
Pe de altă parte, au arătat că imobilul le poate fi restituit în natură în condițiile art.14 din Legea nr.10/2001.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, având în vedere și dispozițiile art.295 alin.1 pr.civ. față de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul pârâtului este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prima instanță nu a reținut excepția autorității de lucru judecat, cum eronat afirmă pârâtul apelant.
Trebuie făcută precizarea că prezenta cauză se află în al doilea ciclu procesual.
Prin decizia civilă nr.9561/23.11.2006, pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantelor, și, a casat decizia civilă nr.165/18.05.2006 a Curții de Apel Timișoara și sentința civilă nr.377/20.02.2006 a Tribunalului Timiș și a trimis cauza pentru rejudecare în primă instanță la Tribunalul Timiș.
Instanța supremă a constatat că problema de drept calității reclamantelor de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii ale Legii nr.10/2001 a fost rezolvată pentru aceeași situație de fapt, cu excepția amplasamentului imobilului, și de drept prin decizia civilă nr.4241/28.04.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care devenit irevocabilă decizia civilă nr.1824/26.10.2005 a Curții de Apel Timișoara.
Scopul procesului civil, a statuat instanța supremă, este acela "de a soluționa cauzele prin hotărâri de primă instanță și în căile de atac în mod unitar, prin rezolvarea tuturor problemelor supuse judecății".
Prin urmare, dispunându-se în prezenta cauză rejudecarea, cu motivarea prezentată anterior, nu se mai poate relua discuția asupra calității reclamantelor de moștenitoare ale tuturor acționarilor societății anonime de la care a fost preluat de stat, prin naționalizare, imobilul în litigiu.
La data naționalizării imobilului, acționariatul societății anonime era compus din surorile () și (fostă ), din soții acestora, și, și din fiica soților, respectiv reclamanta.
Reclamantele au făcut dovada faptului că sunt moștenitoarele legale ale celor două surori și ale soților acestor.
și sunt nepoatele de fiică ale acționarilor și, iar reclamanta este fiica acționarilor și; în plus, era ea însăși acționară a societății anonime proprietare în momentul naționalizării imobilului în litigiu.
În consecință, reclamantele provin din aceeași familie și, prin urmare, pot emite pretenții la restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Curtea consideră că reclamantelor le este aplicabil art.18 lit.a din Legea nr.10/2001, însă prin a doua sa teză, care conține o excepție de la regula acordării doar a măsurilor reparatorii prin echivalent și, prin urmare, reclamantele au dreptul de a li se verifica pe fond cererea (notificarea) pentru restituirea imobilului în natură.
Pârâtul Primarul Municipiului L nu a contestat calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite, dar a considerat că nu reprezintă aceeași familie și au dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent, făcându-le oferta pentru despăgubiri.
Din acest motiv nici nu a mai analizat pe fond cererea reclamantelor pentru restituirea imobilului în natură, considerând că au dreptul doar la despăgubiri în baza art.18 lit.a din Legea nr.10/2001.
Față de aceste considerente, în baza art.296 pr.civ. Curtea va respinge apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului împotriva sentinței civile nr.2270/2.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele, și, prin mandatar .
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului L, cu sediul în L, nr.4, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2270/2.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele, și, cu domiciliul procedural ales în L,-, jud.T, prin mandatar, domiciliat în B,-,.2A, sectorul 2.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER
- -
Red.RR/23.05.2008
Dact.GK/9 ex./23.05.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Ion Graur
