Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 118/
Ședința publică din 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta, cu sediul în com., sat,-, jud. H, împotriva sentinței civile nr. 1272 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 17 2009 din partea reprezentantei reclamantului apelant o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, având în vedere împrejurarea că reprezentanta apelantei nu se poate prezenta în instanță la termenul de astăzi întrucât are de susținut cauze pe rolul Judecătoriei Miercurea -C respectiv Tribunalul Harghita, neputându-se prezenta în instanță pentru termenul de astăzi.
De asemenea se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 17 2009 o cerere din partea pârâtei intimate - SA solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât calea de atac a fost intitulată recurs, instanța în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 dispune recalificarea în apel și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza actelor și lucrărilor dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 1272/18 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr- s-a respins contestația formulată de reclamantul -, cu sediul în com., jud. H, în contradictoriu cu pârâta - SA, cu sediul în com. com., jud. H, împotriva deciziei nr.1/2007 emisă de pârâtă în temeiul Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei sentinței în termen legal a declarat recurs reclamantul și a solicitat în principal casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru o nouă judecată, iar în subsidiar modificarea sentinței pronunțată de tribunal și în consecință să se dispună admiterea contestației, anularea deciziei nr. 1 /2007 și restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF nr.4N, CF nr. 5N, CF nr. 6N, CF nr. 7N, CF nr. 8N, CF nr. 9, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac s-a arătat că prin contestația formulată reclamantul a invocat trei motive de nulitate a deciziei nr. 1/2007, însă sentința pronunțată de tribunal nu se referă la toate motivele, reținându-se doar că acțiunea formulată de reclamantă pe cale separată prin care s-a atacat titlul în baza căruia s-au intabulat în cartea funciară imobilele în litigiu a fost respinsă. Tribunalul s-a limitat în a motiva sentința doar cu privire la acest aspect, fără a analiza celelalte motive inserate de reclamantă în cererea introductivă.
Sub acest aspect s-a arătat că nu s-au analizat motivele prin care s- invocat faptul că decizia contestată nu este motivată și că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de aoi nvita pe reclamantă la sediul său și de a-i comunica decizia în termen de cel mult 10 zile de la emiterea ei.
Referitor la legalitatea și temeinicia deciziei contestate s-a arătat că pârâta nu i-a comunicat reclamantei titlul în baza căreia s-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu și întrucât din datele de carte funciară rezultă existența unei încheieri, ( încheiere nr.618/2000) care a stat la baza intabulării, această încheiere urmează să fie atacată de reclamant, nefiindu-i opozabilă. De asemenea s-a susținut că prin prisma prevederilor art. V din Titlul I al Legii nr.247/2005 este discutabilă competența de soluționare de către pârâtă a cererii de retrocedare.
S-a mai invocat faptul că în cuprinsul deciziei pârâta nu a făcut referite la identificarea imobilelor solicitate și cu toate că există posibilitatea unei oferte prin echivalent pârâta a refuzat categoric orice conciliere în acest sens.
Având în vedere obiectul cauzei deduse judecății, la termenul de judecată din 17 2009, instanța a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.
Față de calea de atac declarată de reclamantă, pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, invocând faptul că imobilele în litigiu au fost dobândite de pârâtă în baza contractului de vânzare -cumpărare nr.623/1991 și în această situație eventuala cauză de anulare a contractului trebuia invocată pe calea unei acțiuni în anulare care s-a prescris în august 2002. S-a mai susținut că eventuala neîndeplinire obligațiilor prevăzute de art.25 alin.1 și art.27 alin.2 din Legea nr. 10/2001 nu atrage nulitatea absolută a deciziei, iar în privința competenței de soluționare a notificării s-a apreciat că nu sunt incidente prevederile legale invocate, deoarece construcțiile nu se află pe terenuri forestiere, ci în intravilanul localității.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și în raport de efectul devolutiv al apelului și având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 1/8 ianuarie 2007 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de pârâta Societatea Agricolă cu sediul în com. s-a respins cererea formulată de reclamantul, cu sediul în com. pentru restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF nr. 4-9 /, sub nr. cadastral 18-23, compuse din construcție și teren și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru aceste imobile, reținându-se că imobilele sus menționate au fost cumpărate de pârâtă prin licitație publică și în consecință nu pot fi restituite. De asemenea s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor identificate în CF nr. 3523 nr. top 802, 803 pe motiv că imobilele respective nu sunt în proprietatea pârâtei.
Reclamantul, a contestat această dispoziție și a solicitat anularea ei, invocând faptul că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 25 din Legea 10/2001,nefiind motivată și comunicată în termen și totodată fiind emisă cu nerespectarea de către pârâtă a obligației de invita pe reclamant la sediul său. Reclamantul a mai invocat faptul că prin prisma dispozițiilor art. V din Titlul I al Legii nr.247/2007 este discutabilă competența pârâtei de soluționare a cererii de retrocedare a imobilelor în litigiu, întrucât prin prevederile legale respective se stabilește competența de soluționare în favoarea comisiilor de fond funciar.
S-a susținut de asemenea că pârâta nu a făcut nici o referire la identificarea imobilelor în litigiu și nici nu a făcut o ofertă de restituire prin echivalent deși exista această posibilitate.
Prima instanță a respins contestația formulată, reținând că imobilele în litigiu au fost cumpărate de pârâtă prin licitație publică, iar acțiunea civilă pentru anularea acestei licitații a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă și în aceste condiții tribunalul a apreciat că decizia emisă de pârâtă în temeiul Legii nr.10/2001 este legală și temeinică.
Examinând sentința atacată se constată că instanța nu a analizat motivele invocate de reclamant prin contestația formulată, reținând doar că aceasta este legală și temeinică în contextul în care prin hotărâre judecătorească s-a stabilit valabilitatea titlului prin care pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu.
În condițiile în care prima instanță nu a examinat toate motivele expuse mai sus pentru care reclamantul a susținut că decizia contestată nu a fost emisă cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie, Curtea reține că sentința pronunțată este nelegală, procesul fiind soluționat fără a se intra în cercetarea fondului. În consecință, în speță sunt incidente prevederile art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, impunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, motivele invocate de reclamant prin contestația dedusă judecății neputând fi analizate în apel deoarece s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție.
Față de cele ce preced, în temeiul prevederilor legale menționate, curtea va admite apelul declarat de reclamant, va casa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, urmând ca instanța să procedeze la analizarea tuturor motivelor invocate în susținerea contestației, pentru a stabili dacă în raport cu cele susținute de reclamant, decizia contestată a fost sau nu emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, cu sediul în com., sat.,-, jud. H, împotriva sentinței civile nr. 1272 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Harghita.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2009.
Președinte JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier
Red.
Tehnored. /4 ex./21.12.2009
Jud. fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
