Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 124/
Ședința publică din 15 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamantul -, domiciliat în P, str.-, -.A,.3, județul A, împotriva sentinței civile nr.101 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI - PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru apelantul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.18/2009, eliberată de Baroul Argeș și consilier-juridic, pentru intimatul Municipiul P - prin Primar.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat precizează că, apelantul a făcut schimb de teren din în P, iar în baza Legii nr.18/1991 a primit doar suprafața de 2500. Solicită amânarea judecării cauzei pentru a face dovada că apelantul deține acte de proprietate din care rezultă faptul că este proprietarul terenului, respectiv actul de schimb. Depune dovada că apelantul s-a adresat Arhivelor Naționale în acest sens.
Consilier-juridic se opune amânării judecării cauzei, având în vedere faptul că apelantul avea posibilitatea de a solicita diferența de teren în baza aceleiași legi, respectiv a Legii nr.18/1991. Precizează că, nu a atacat hotărârea Comisiei Județene prin care i s-a acordat doar suprafața de 2500. și nu întreaga suprafață.
Curtea, față de precizările făcute, constată că proba solicitată nu este concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care o respinge și acordă părților cuvântul asupra apelului.
Avocat solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Precizează că, apelantul are acte de proprietate pentru întreaga suprafață de teren, însă le-a atașat primei cereri de restituire, cerere pe care a depus-o la primărie.
Consilier-juridic solicită respingerea apelului pentru motivele expuse în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 15.10.2008, pe rolul Tribunalului Argeș, petentul a formulat în contradictoriu cu Municipiul P prin Primar contestație împotriva Dispoziției nr. 3869/18.09.2008, pe care a apreciat-o netemeinică și nelegală, solicitând modificarea acesteia și, în principal, restituirea în natură a terenului în suprafață de 2500 mp situat pe raza Municipiului P, iar în subsidiar, admiterea cererii și acordarea de despăgubiri bănești sau orice fel de despăgubiri prevăzute de lege.
În motivarea contestației, petentul a arătat că prin dispoziția atacată a fost respinsă cererea promovată de acesta de restituire în natură sau acordare de despăgubiri bănești sau orice fel de despăgubiri pentru terenul solicitat pe considerentul că nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu înscrisuri autentice sub un prim aspect iar sub al doilea aspect nu a făcut dovada preluării abuzive de către stat a terenului în litigiu. A arătat petentul că, a depus un înscris autentic ce face dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, elocventă în acest sens fiind și adeverința nr. 10817/09.08.1990, din cuprinsul căreia rezultă că a deținut suprafața de 5000 mp teren categorie de folosință construcții dar, în prezent, este edificată fosta bază de aprovizionare tehnico-materială a județului A, fiind, de asemenea, atașată și adresa nr.16619/10.07.1992 din conținutul căreia rezultă indubitabil că Hotărârea nr. 744/25.06.1992 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2500 mp din terenurile rezervă ale primăriei. A conchis petentul că în raport de actul de proprietate atașat la cererea de restituire în natură a diferenței de teren de 2500 mp a făcut dovada dreptului de proprietate si astfel este îndreptățit la restituirea în natură a terenului cerut urmând ca în subsidiar să-i fie acordare despăgubiri bănești sau orice fel de despăgubiri prevăzute de lege.
La dosar au fost depuse: Dispoziția nr. 3869/18.09.2008 a Municipiului P prin Primar, adresa nr. 16619/10.07.1992 si nr. 10817/09.08.1990 emise de Consiliul Local P si respectiv Primăria Municipiului P, procură specială, cererea petentului adresată Arhivelor Naționale B, referat privind notificarea nr. 2222/15881/11.10. 2001 Comisiei pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 P, Notificarea nr.2083/2001, adeverința nr.16787/27.09.1993 a Primăriei Municipiului P, 3 procese verbale de punere în posesie ce poartă mențiunea anulat, proces verbal de punere în posesie nr. 12368/30.04.1996 a Comisiei Municipale P cu schiță în anexă, procesul verbal de punere în posesie nr.12368/20.04.1994 a aceleiași comisii, proces verbal de punere în posesie nr. 12368/26.05.1994 cu schiță în anexă, adeverință nr. 12368/20.07.1993, titlul de proprietate nr. 34600/25.01.1994, adresele nr. 2222/09.05.2008 si 10.04.2008, copii după registrul agricol la rubrica privind pe petent, din perioada 1959-1962, adrese emise de Direcția Arhive Naționale.
Prin sentința civilă nr.101/21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Argeșa fost respinsă contestația formulată, cu următoarea motivare:
Prin Notificarea înregistrată sub nr. 2083/2001, notificatorul a solicitat în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, plata în echivalent - despăgubire în lei respectiv 15.000 dolari sau echivalentul acestora în lei la cursul BNR - pentru suprafața de 2500 mp teren-situat în Municipiul P fosta-, actualmente- Prin Dispoziția nr. 3869/18.09.2008 Primarul Municipiului a respins cererea de restituire în natură, acordare de despăgubiri bănești sau orice fel de despăgubiri formulată de notificator cu motivarea că pentru imobilul solicitat acesta nu face dovada dreptului de proprietate cu acte autentice precum si preluarea abuzivă la stat a terenului solicitat.
In cuprinsul cererii de chemare în judecată contestatorul menționează clar că a depus actul autentic prin care face dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu act care contrar susținerilor acestuia nu a fost depus la dosar si desi tribunalul la cererea petentului a acordat mai multe termene de judecată pentru a se depune la dosar actul arătat acesta nu a procedat ca atare.
Din copia registrului agricol din perioada 1959-1962, rezultă că petentul figura înregistrat cu suprafața de 5000 mp teren de categorie de folosință arabil într-un singur punct, respectiv P peste linie, aceasta fiind singura suprafață de teren pe care petentul o avea înscrisă la registrul agricol la dosar fiind depus titlul de proprietate nr. 34600/25.01.1994 prin care petentului, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 2500 mp teren pe raza Municipiului P, județul din care suprafața de 1500 mp categorie de folosință arabil, 500 mp fânețe si 500 mp curți construcții - fila 35 dosar. Prin urmare cum în temeiul Legii nr. 18/1991 petentul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si ca urmare acesteia i s-a reconstituit o parte din teren, acesta avea posibilitatea ca în caz de nemulțumire să conteste hotărârea de validare în temeiul aceleiași legi reparatorii.
Se arată că susținerile contestatorului sunt si contradictorii întrucât deși prin notificarea formulată menționează că terenul este liber si neafectat de investiții aprobate si executate, de detalii de sistematizare sau utilități publice, în cererea de chemare în judecată menționează că pe teren este edificată fosta bază de aprovizionare tehnico-materială a județului
Tribunalul a reținut că în cauză nu s-au depus acte de proprietate si nici dovezi din care să rezulte contrariul celor reținute în dispoziția atacată, încât, pentru considerentele arătate și văzând si prevederile art. 23 si 24 din Legea nr. 10/2001 a constatat că Dispoziția atacată este temeinică si legală, menținând-o și pe cale de consecință a respins contestația formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se susține că, prin înscrisurile depuse la dosar, apelantul a făcut dovada că a deținut în proprietate suprafața de 5.000 mp, în mun. P,-, în prezent-, așa cum rezultă din adeverința nr.10817/19.08.1990 emisă de Primăria P și din adeverința nr.16787/27.09.1993.
Se menționează faptul că din suprafața de 5.000 mp, primăria i-a restituit apelantului suprafața de 2.500 mp în natură, potrivit titlului de proprietate nr.34.600 din 25.01.1994 și a proceselor verbale de punere în posesie.
Deoarece, ulterior, primăria nu a restituit și diferența de 2.500 mp, la apariția Legii nr.10/2001, apelantul a solicitat restituirea în natură a suprafeței amintite, prin notificarea din 5.10.2001, cerere respinsă de către primărie, cu motivarea că petentul nu deține acte de proprietate.
Apelantul susține că a făcut numeroase demersuri prin cereri scrise la arhivele statului, privind eliberarea -ului, însă nu a primit acest act, datorită volumului mare de lucru.
În apel a fost depus titlul de proprietate de la fila 11 dosar și concluzii scrise de către intimatul-pârât, prin care se solicită respingerea apelului.
Curtea analizând apelul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.296 Cod procedură civilă și pentru următoarele considerente:
În notificarea din 5.10.2001 (fila 18 dosar), contestatorul solicită despăgubiri pentru suprafața de 2.500 mp, teren situat în mun. P, suprafață care face parte din terenul de 5000 mp, diferența de 2500 mp, fiindu-i restituiți, în baza Legii nr.18/1991, așa cum susține contestatorul, fapt dovedit cu titlu de proprietate nr.34600 din 25.01.1994 (fila 35 dosar fond), emis în baza Legii nr.18/1991 și din procesele-verbale de punere în posesie (filele 26 - 33), cu schițele anexă, precum și din adeverința provizorie de proprietate nr.12368/1993 (fila 34 dosar).
Se constată astfel, că petentul a solicitat întreaga suprafață de 5.000 mp din care face parte și suprafața de 2.500 mp, care face obiectul cauzei de față, în baza Legii nr.18/1991, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 2.500 mp, prin emiterea titlului de proprietate nr.34600 din 25.01.1994 (fila 35).
Petentul avea posibilitatea să conteste hotărârea de validare pentru suprafața de 2.500 mp, hotărâre în baza căreia s-a emis titlu de proprietate amintit anterior, deoarece nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 5.000 mp.
Ulterior, petentul a solicitat diferența de 2500 mp, în baza Legii nr.10/2001, notificarea fiindu-i respinsă, cu motivarea că nu se face dovada dreptului de proprietate cu acte autentice și nici preluarea abuzivă de către stat.
Se constată faptul că petentul, în apel a depus titlul de proprietate de la fila 11 dosar, pentru suprafața de 5.000 mp, pe numele de, fără a face dovada că petentul, este moștenitorul lui, nefăcându-se dovada nici a preluării abuzive de către stat.
Pe de altă parte, dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, prevăd că nu intră sub incidența acestei legi, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Aceste dispoziții sunt aplicabile speței de față, regimul juridic al suprafeței de 2500 mp, care face obiectul cauzei de față, fiind reglementat de Legea fondului funciar nr.18/1991, ci nu de dispozițiile Legii nr.10/2001, în acest sens fiind și decizia nr.2316 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosar nr-.
Petentul avea și o altă posibilitate, pe lângă cea a plângerii formulată împotriva Hotărârii Comisiei Județene A de validare a dreptului de proprietate, doar pentru suprafața de 2500 mp, respectiv o cerere întemeiată pe dispozițiile art.1 alin.3 Titlu VII din Legea nr.247/2005, prin care să solicite despăgubiri pentru terenul care a făcut obiectul Legii nr.18/1991.
Astfel, în art.1 alin.3 din cap.I Titlu VII din Legea nr.247/2005, se arată că, despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege, respectiv Legea nr.247/2005.
Pentru considerentele arătate se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de reclamantul -, domiciliat în P, str. - -, -.A,.3, județul A, împotriva sentinței civile nr.101 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI - PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/4 ex/30.10.2009
Jud fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu
