Obligația de a face. Decizia 1408/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1408/
Ședința publică din 15 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU, cu sediul în, str.-, județul A, împotriva deciziei civile nr.77 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul G-, domiciliat în comuna, -,.B,.25, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier-juridic, pentru recurentul-pârât și intimatul-reclamant G-.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 15 lei, conform chitanțelor de la dosar și timbru judiciar în valoare de 0,60 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Consilier-juridic depune la dosar diferența de taxă de timbru.
Intimatul-reclamant G depune întâmpinare.
Curtea, din oficiu, invocă excepția admisibilității și legalității căii de atac a recursului, în raport de valoarea obiectului acțiunii, care este sub un miliard de lei și disp. art. 128/1 cod procedură civilă.
Consilier-juridic arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției invocate.
Intimatul-reclamant G solicită admiterea excepției pusă în discuție, din oficiu, de către instanță.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.08.2008, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia de a încheia contractul de vânzare-cumpărare (conform anexei nr.3 din Decretul-lege nr.61/1990), pentru garsoniera cu nr.25 situată în blocul P,.B, etaj III, în comuna, județul A, calcularea prețului de vânzare a acestui imobil de către un expert, potrivit Legii nr.85/1992 și Decretului-lege nr.61/1990 și plata cheltuielilor de judecată, arătând că este titularul contractului de închiriere nr.2582/13.08.2008, privind garsoniera construită din fondurile statului, motiv pentru care a solicitat pârâtului să-i vândă această locuință.
Pârâtul a fost de acord cu vânzarea, dar cu mențiunea că prețul este cel stabilit de nr.OG81/2003 și adus la cunoștință prin afișare, care este mult mai mare, refuzul pârâtului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în condițiile menționate încălcând dispozițiile Decretului-lege nr.61/1990 și ale Legii nr.85/1992.
Prin sentința civilă nr.6611/5.11.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârât și a fost admisă acțiunea reclamantului, pârâtul fiind obligat să încheie cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare pentru locuința situată în, - etaj III,.25, județul A, în conformitate cu dispozițiile Decretului-lege nr.61/1990 și ale Legii nr.85/1994, republicată, la prețul determinat potrivit acestor acte normative.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pitești, invocând următoarele motive:
- netemeinicia dispoziției primei instanțe de respingere a excepției lipsei de interes, deoarece i s-a recunoscut reclamantului calitatea de persoană îndreptățită să dobândească în proprietate garsoniera închiriată;
- îngrădirea capacității de folosință a institutului, potrivit specializării consacrat de dispozițiile art.34 din Decretul nr.31/1954, deoarece dobândirea locuinței în litigiu la prețul determinat în conformitate cu actele normative pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, intră în conflict cu interesul general urmărit de instituție în cadrul activității desfășurate, prin prejudicierea patrimoniului acesteia cu diferența dintre prețul pretins și valoarea de înregistrare în contabilitate.
- pe fondul cauzei, cererea reclamantului nu este întemeiată, întrucât dispozițiile art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992 au fost abrogate implicit prin art.26 lit.c) din nr.OG81/2003 privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe, aflate în patrimoniul instituțiilor publice, aprobată prin Legea nr.493/2003;
- reclamantul a pierdut beneficiul Legii nr.85/1992 privind prețul pretins, menținându-și doar beneficiul dreptului de a cumpăra locuința, institutului revenindu-i obligația corelativă de a vinde, dar la prețul determinat de reevaluarea obligatorie efectuată în baza nr.OG81/2003 și indiciilor aprobați nr.1473/2003;
Tribunalul Argeș - Secția civilă, prin decizia nr.77 din 26 martie 2009, respins ca nefondat apelul declarat de pârât, reținând în esență că se justifică interesul reclamantului-intimat deoarece contractul de vânzare-cumpărare cuprinde și elementul preț asupra căruia există disensiuni și nu este suficientă recunoașterea calității reclamantului-intimat de persoană îndreptățită la dobândirea în proprietate aiî nchiriate, cât timp vânzarea-cumpărarea nu se poate finaliza datorită cuantumului diferit al prețului pretins de fiecare parte.
Tribunalul a apreciat că prin nr.OG81/2003 privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe, aflate în patrimoniul instituțiilor publice, nu s-au abrogat implicit dispozițiile art.7 din Legea nr.85/1992, iar reclamantul nu a pierdut beneficiul dreptului de a achiziționa locuința la prețul reglementat de acest act normativ și de Decretul-lege nr.61/1990.
Scopul actului normativ a fost evidențiat și prin decizia nr.633/29.07.2008 a Curții Constituționale și anume acela de a stabili un regim de echitate socială pentru locatari, iar prin Legea nr.85/1992, legiuitorul a înțeles să permită chiriașilor să plătească prețul de vânzare-cumpărare într-un cuantum prin care să își poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor.
Prin urmare, s-a reținut că nu are relevanță evaluarea înregistrată în contabilitate, în raport de dispozițiile legii speciale, care nu este de natură să aducă o îngrădire a capacității de folosință a apelantei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pitești -, invocând dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
1. Instan a a dep ăș it atribu iile puterii judec tore ti, motiv prevăzut de dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, prin care se solicit admiterea recursului, modificarea deciziei n sensul respingerii pe fond a acțiunii pentru urm toarele argumente:
- instan a nu se poate substitui celorlalte autorit ăți ale statului, n spe ță autorit ății legiuitoare i autorit ății executive, stabilind, n pofida actelor normative aplicabile n spe ță, pre ul de nzare este altul dec t cel ce ar rezulta dac s-ar da deplin eficien ță legi, respectiv nr.OG81/2003, aprobat prin Legea nr.493/2003) i nr.1487/30.10.2003 prin care se stabilesc indicii de reevaluare a activelor fixe apar in nd institu iilor publice.
- instan a nu poate statua ntemeindu- i hot rea pe decizii ale Cur ii Constitu ionale n probleme de aplicare i interpretare a legii, vreme din actele depuse la dosar rezult Institutul i-a asumat obliga iain remstabilit n sarcina sa prin Legea nr.85/1992, av nd chiar ini iativa nz rii i opun ndu-se numai pre ului de nzare. Mai mult, se susține că n mod constant Curtea Constitu ional a statuat n sensul Legea nr. 85/1992 reprezint o normă de justi ie social, ce instituie anumite reglement ri n beneficiul chiria ilor ce au contribuit n mod direct/indirect, n vechiul regim statal - juridic, la construirea locuin ei ce o de ine cu contract de închiriere, ceea ce induce ideea beneficiul pre ului instituit de aceast lege nu i poate fi recunoscut unei persoane ce a ncheiat contractul de nchiriere n anul 2008.
Astfel, prin dispozi ia instan ei se fac inaplicabile dispozi ii ale legii i ale actelor executivului, cu referire n mod expres la OG nr.81/2003, Legea nr.493/2003 de aprobare a nr.OG81/2003 și nr.1487/30.10.2003, inaplicabilitate ce rezult, n opinia recurentului-pârât, din dep ăș irea atribu iilor puterii judec tore ti, prima instanță i instan a de apel refuz nd, pe cale de interpretare, a da eficien ță unor texte legale deplin aplicabile.
2. Fa ță de motivul prev zut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocat n sus inerea recursului și av ndu-se n vedere dispozițiile art.312 alin.(3) teza a II-a, se solicit admiterea recursului i casarea hot rii atacate, constat ndu-se pronun area acesteia este lipsit de temei legal, pentru următoarele considerente:
- instan a de apel a re inut n mod eronat reevaluarea nu este relevant, de i reevaluarea a fost obligatorie, iar exceptarea locuin elor de la reevaluare nu a fost prev zut n textul legii;
- efectul abrogator al dispozițiilor art.26 lit.c) din nr.OG81/2003 nu poate fi nl turat de caracterul special al Legii nr. 85/1992 n materia nstr in rii locuin ei, dat fiind caracterul special i al actului normativ ce oblig institu iile publice efectueze reevaluarea; dup cum s-a afirmat anterior i dup cum reiese din interpretarea teleologic a acestor dispozi ii, sprijinit pe expunerea de motive a Legii nr.493/2003 de aprobare a nr.OG81/2003, finalitatea reevalu rii exclude posibilitatea men inerii n vigoare a unor dispozi ii legale contrarii, cum sunt cele cuprinse de art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992, cu concluzia atributul acord rii unui beneficiu apar ine exclusiv legiuitorului, la fel cum, conform principiului simetriei juridice, atributul retragerii beneficiului acordat nu poate apar ine dec t tot legiuitorului.
- n interpretarea recurentului, dispozițiile art.26 lit.c) din nr.OG81/2003, conform rora " de la data intr rii n vigoare a prezentei ordonan e, se abrog orice alte dispozi ii contrare", semnific tocmai o retragere par ial a beneficiului acordat chiria ului ce inten ioneaz cump rarea locuin ei de inute, n sensul acesta beneficiaz numai de dreptul corelativ obliga ie"in rem" men inute n sarcina unit ăț ilor de in toare de locuin e aflate sub inciden a Legii nr.85/1992, nu i de pre ul ce ar rezulta din aplicarea dispozițiilor art.7 alin.4 din aceea i lege, acestea fiind singurele dispozi ii asupra rora, sus ine recurentul, se ntinde efectul abrogator la care s-a cut referire.
Prin urmare, în raport de motivele expuse, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar pe fond încheierea contractului de vânzare-cumpărare la prețul stabilit conform nr.OG81/2003 aprobată prin Legea nr.493/2003, acte normative ale căror dispoziții nu pot fi ignorate.
Potrivit prevederilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
Recursul este inadmisibil.
Prin art.129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art.126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat și dreptul exercitării căilor de atac.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.129 (1) din Codul d e procedură civilă, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revin persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe, exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr.32/2008, pronunțată de Secțiile Unite, că cererea este actul de investire a instanței,. obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă și statuările, se constată că, valoarea i este de 28.810,95 conform evaluării recurentei-pârâte la instanța de fond, obiectul prezentei acțiuni fiind obligarea la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, pentru prețul menționat, acțiune patrimonială, cu un obiect de sub 100.000 lei, în raport de care calea de atac este potrivit art.2821Cod procedură civilă, recursul.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul Legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU PITEȘTI -, cu sediul în, str.-, județul A, împotriva deciziei civile nr.77 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul G-, domiciliat în comuna, -,.B,.25, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./21.10.2009
Jud. apel: /
Jud. fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
