Anulare act. Decizia 1406/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI Operator date 3918
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1406/
Ședința publică din 15 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, recursul declarat de reclamanta prin lichidator cu sediul în P, str.- -, -.A,.20, jud.A, împotriva dec.civ.nr.267/18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dos.nr-, intimați fiind -, domiciliată în B, str.-.-, nr.43,.2,.3, sector 1, precum și moștenitoarele pârâtului, respectiv -, domiciliată în P, str.-,.7,.12,.2, jud.A și -, domiciliată în B, str.-.-, nr.43,.2,.3, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, răspund (fără delegație în recurs), pentru recurenta-reclamantă și procurator -, pentru intimați.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Procurator intimaților depune la dosar un borderou cu acte care atestă calitatea de moștenitoare a celor două succesoare ale pârâtului decedat, comunicând copii apărătorului recurentei-reclamante și arată că are procura de reprezentare și pentru acestea.
Curtea, potrivit disp.art.243 pct.1 Cod procedură civilă, dispune introducerea și conceptarea în cauză, în calitate de intimate-pârâte a moștenitoarelor pârâtului, - și, constatând că acestea cunosc termenul.
Avocat depune la dosar acte cu borderou.
Reprezentanții părților, având cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat. pentru motive încadrate în pct.9 al art.304 Cod procedură civilă, în sensul că, instanțele de fond au greșit când au considerat că certificatele de moștenitor pot fi emise în baza Legii nr.10/2001. Au fost emise cu încălcarea normelor imperative. Din actele dosarului rezultă că Cheresteni a solicitat restituirea bunurilor deținute de și nu și pe cele deținute de. Chiar și în lipsa certificatului de moștenitor, succesorii pot obține bunurile în baza Legii nr.10/2001, dacă au formulat cerere de restituire. Depune concluzii scrise.
Procuratorul intimaților solicită respingerea recursului, potrivit concluziilor scrise.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului;
Constată că, prin sentința civilă nr.2519/1 iunie 2006, Judecătoria Piteștia respins acțiunea prin care prin lichidator, solicitase constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr.5/1998, nr.16/2005 și nr.38/2005 eliberate de pe urma defuncților, și, respectiv,.
În motivare, s-a reținut în fapt că reclamanta nu dovedește vreo vătămare prin întocmirea înscrisurilor atacate.
Astfel, Cheresteni a formulat cerere și notificări în vederea restituirii proprietăților celor trei autori, invocând calitatea sa de moștenitor, calitate ce urmează a fi dezbătută în cadrul procedurilor prevăzute în legile speciale, așa încât, reclamanta nu are vreun interes, concret, prezent și actual de a solicita constatarea nulității certificatelor de moștenitor.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr.137/24 aprilie 2007 Tribunalului Argeș, care a reținut pe de o parte că reclamanta-apelantă și-a modificat cererea de chemare în judecată direct în apel, modificare ce nu poate fi primită față de dispozițiile art.294 alin.1 Cod procedură civilă, instanței pretinzându-i-se că o parte din terenul pe care-l deține potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate ar proveni din proprietatea autorului, iar nu, așa cum a susținut în acțiunea introductivă.
Lipsa de interes în atacarea certificatelor de moștenitor s-a reținut a consta în aceea că cererile și notificările de constituire a dreptului de proprietate formulate de Cheresteni se fondează pe dispoziții ale legilor speciale în cadrul cărora se analizează și calitatea de moștenitor și posibilitatea de a formula asemenea cereri.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.512/R/17 octombrie 2007 casând decizia, a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Pitești, apreciind că reclamanta justifică un interes constând în aceea că terenurile cuprinse în certificatul de moștenitor se pretinde a face parte din patrimoniul său, așa încât, are un interes legitim, născut și actual pentru a invoca nulitatea acestuia.
Astfel reinvestită, Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.1592/19 martie 2008, respins acțiunea ca nefondată, reținând că reclamanta nu a dovedit existența unor alți moștenitori acceptanți, mai apropiați față de defuncți decât pârâții în cauză, pentru care s-au eliberat actele constatatoare de calitate succesorală.
Pe de altă parte, s-a constatat că reclamanta pretinde că vătămate sunt terțe persoane față de cauza de față, iar nu una proprie, ce s-ar urmări a fi înlăturată prin acțiunea promovată. Or, nulitatea este una de ordine privată și nu publică, neputând fi deci invocată de către terți, ci căzând sub sancțiunea nulității relative.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins de Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr.267/18 decembrie 2008, reținându-se existența calității procesual active a reclamantei ca persoană vătămată prin eventuala fraudare a legii cu prilejul emiterii certificatelor de moștenitor.
În ceea ce privește, însă, fondul pretențiilor, s-a constatat că acestea sunt neîntemeiate, câtă vreme, cele trei succesiuni au fost deferite în mod corect, potrivit dezbaterilor succesorale ce au avut loc la momentul emiterii fiecărui certificat, iar susținerea reclamantului, potrivit căreia rude în grad mai apropiat decât autoarea pârâților, Cheresteni ar exista și ar fi acceptat succesiunea, este neprobată în dosar.
Mai mult, s-a reținut că această autoare a primit dreptul de a valorifica vocația de moștenitor în cadrul procedurilor special prevăzute, actul său de acceptare a moștenirilor celor trei autori fiind permis, prin legile speciale de restituire a proprietăților uzurpate de fostul regim, motiv pentru care, nu s-a constat vreun act de fraudare a legii.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv încălcarea legii.
În dezvoltare, arată că, potrivit regulilor de transmitere a succesiunii legale, Cheresteni, nepoată de soră a lui, nu putea culege succesiunea deferită în linie direct descendentă, prin preluare tacită de bunuri.
În aceste condiții, emiterea unui certificat de moștenitor pentru Cheresteni -, privitor la o avere ce fusese deja preluată de o altă rudă, mai apropiată în grad, trebuia constatată de către instanță a constitui fraudă la lege.
Un alt motiv de nelegalitate, susține recurenta, l-a constituit emiterea certificatului de moștenitor pentru o persoană ce era, deja, decedată la data la care notarul a procedat în acest sens. Recurenta nu indică temeiul legal încălcat, în opinia sa, de către notar.
Pe de altă parte, se critică stabilirea de către instanța de judecată a existenței faptului acceptării de către Cheresteni a succesiunii autorului întrucât, în opinia sa, nu s-a făcut dovada unor acte de acceptare, dimpotrivă, existând alte stări de fapt constând în locuirea imobilului, de către alți moștenitori.
Prin aceleași motive de recurs se arată că repunerea în termen, operată de legile speciale de restituire, s-a făcut numai pentru bunurile ce fac obiectul acestora, pentru celelalte bunuri ale moștenirilor ele fiind inaplicabile, așa încât, certificatele sunt vătămătoare statului român care nu poate urmări bunurile, în vederea recuperării unui prejudiciu de 1.440.422 lei.
Interesul protejat prin formularea acțiunii, arată recurenta, îl constituie faptul că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost făcute pentru bunurile ce au aparținut lui, or averea acestuia s-a transmis la, de pe urma căruia nu s-a formulat vreo cerere de restituire de proprietăți, așa încât, nu ar putea fi obligată la restituire.
Susținerea din urmă a fost formulată în ședința publică din data de 21 mai 2009, când s-a arătat că interesul său este acela de a contracara alte acțiuni, pornite pentru bunuri ce nu au făcut obiectul legilor speciale de restituire, în vreme ce, pentru cele ce au făcut obiectul acestora, este indiferentă existența sau nu a certificatelor de moștenitor.
Față de această precizare, instanța a pus în vedere reclamantei-recurente să depună la dosar probe, în condițiile art.305 Cod procedură civilă, din care să rezulte că există bunuri ce nu fac obiectul legilor speciale de restituire și pentru a căror proprietate se invocă direct certificatele de moștenitor împotriva sa.
În administrarea acestor probe, recurenta a depus la dosar acțiunea formulată împotriva sa de către defuncta Cheresteni în anul 2002, în temeiul Legii nr.10/2001, cererea prin care moștenitorii acesteia au solicitat anularea certificatului de proprietate emis în anul 2003, invocând drept fundament Legea nr.10/2001 și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura inițiată de aceeași defunctă, parte fiind recurenta din cauza de față.
Pe parcursul judecății, în recurs, a decedat și intimatul, fiind dispusă introducerea în cauză, potrivit cererii procuratorului acestuia, a descendenților săi -, căsătorită și -.
Examinând decizia prin prisma criticilor aduse, Curtea constată recursul ca nefiind fondat, pentru cele ce se vor arăta:
Cât privește interesul formulării cererii de declarare a nulității certificatului de moștenitor, într-adevăr se poate pretinde o asemenea vătămare, în măsura în care, așa cum a susținut prin lichidator, în recurs, partea este deținătoarea unor bunuri ce nu au făcut obiectul procedurilor legale de restituire sau pentru care nu s-a făcut o astfel de cerere.
Din probele depuse în recurs însă, nu rezultă că ar exista asemenea bunuri, tot ceea ce s-a depus în fața instanței de recurs referindu-se la cereri adresate în baza Legii nr.10/2001.
Chiar dacă susținerea o contrazice pe cea formulată prin acțiune, în sensul că proprietarul de la care imobilele au fost confiscate de către stat a fost chiar, recurenta arată că, întrucât notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 privește averea acestuia, iar nu pe cea a fiului, nu ar putea fi obligată la restituirea în natură a fostelor proprietăți a acestora pe care le deține.
După cum se observă, ceea ce o nemulțumește pe reclamantă o reprezintă stabilirea, în fapt, a existenței unor acte de acceptare a succesiunii defunctului, arătând că ea este cea care a dovedit acceptarea de către descendenții direcți, în vreme ce, instanța a reținut că o asemenea probă nu s-a făcut.
Critica nu poate fi încadrată în cea prevăzută de art.304 pct.9 Cod procedură civilă sau în oricare dintre celelalte puncte din text, ea vizând starea de fapt reținută de către instanță și care rămâne câștigată litigiului în instanța de apel, afară numai de situația în care, în fața instanței de recurs, se produc probe de noi de natură a contrazice acea stare de fapt.
Cât despre succesiunea lui, recurenta nu dovedește în ce măsură îi sunt vătămate interesele, câtă vreme, pretinde că singura notificare primită vizează averea defunctului, iar nu pe cea a defunctului. Obligativitatea sa de a restitui bunuri despre care pretinde că ar fi trecut în patrimoniul acestuia, dar de pe urma căruia nu s-ar fi formulat cerere de retrocedare nu face obiectul acestei pricini, ea având a fi rezolvată de către eventuala instanță sesizată cu un refuz din partea sa.
Mai mult, ca stare de fapt, reținută de către instanțele fondului, recurenta nu dovedește că, la deschiderea succesiunii lui, ar fi fost eliberat certificat de vacanță succesorală, deși pretinde că de pe urma acestuia nu ar fi rămas moștenitori.
Susținerea potrivit căreia ar fi nelegală emiterea unui certificat de moștenitor la 2 ani după deschiderea succesiunii celui care a primit patrimoniul, în condițiile art. 644 și 651 cod civil este una nefondată, neexistând dispoziție legală care să limiteze termenul de dezbatere a succesiunilor, fie în fața notarului public, fie în fața instanței de judecată, nici recurenta neindicând textul normativ încălcat.
Pe de altă parte, așa cum recunoaște, prin lichidatorul său, recurenta, potrivit legii speciale de retrocedare, Cheresteni - se afla repusă în termenul de acceptare a succesiunii vărului său (colateral de gradul IV, așa cum prevăd disp.art.676 Cod civil, modificate prin disp.art.4 al Legii din 28 iunie 1921 și cele ale art.6 din Legea nr.319/1994), precum și a unchiului său, în lipsa unor alți moștenitori mai apropiați care să solicite aplicarea, către ei, a dispozițiilor legii nr.10/2001, pentru bunurile ce fac obiectul de reglementare al acesteia or, așa cum rezultă inclusiv din proba cu înscrisuri administrată în fața instanței de recurs, reclamanta-recurentă nu deține drepturi litigioase față de intimați, care exced acestuia.
Ca o apărare nouă în recurs, în excesul celor făcute în celelalte două instanțe de fond, recurenta pretinde că cel vătămat ar fi statul român care se vede în imposibilitatea de a-și recupera creanțele avute împotriva sa.
O astfel de apărare, dincolo de faptul că nu poate fi judecată direct în recurs, așa cum prevăd dispozițiile art.294 Cod procedură civilă, se va vedea că este făcută pentru un terț de procesul de față, statul având puterea de a ataca actele vătămătoare sieși, în măsura în care le-ar considera astfel, cu atât mai mult, cu cât, în caz de vacanță succesorală, acesta este cel ce primește, potrivit dispozițiilor art.24 alin.1 al Decretului nr.40/1953, în vigoare la data deschiderii succesiunii, orice patrimoniu fără erezi.
Față de toate acestea, urmează ca în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta prin lichidator P, cu sediul în str.- -, -.A,.20, jud.A, împotriva deciziei civile nr.267 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimata fiind -, domiciliată în B, str.-.-, nr.43,.2,.3, sect.1, și moștenitoarele pârâtului, respectiv -, domiciliată în P, str.-,.7,.12,.2, jud.A și -, domiciliată în B, str.-.-, nr.43,.2,.3, sect1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -,
-/20.10.2009/ tehored.GM/6 ex. Grefier,
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
