Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.125/A
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâtul Primarul comunei Lăzarea, cu sediul în com. Lăzarea,-, județul H, interveninetul Consiliul județean H, cu sediul în M C, P-ța -, nr. 5, județul H și reclamanții, a, toți cu domiciliul ales în B M, str. -, nr. 32,. 1, județul M, împotriva sentinței civile nr. 376 din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1627/2005.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 24 noiembrie 2009 apoi pentru data de astăzi 26 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 376 din 26 februarie 2009, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea formulată de reclamanții și, născută Nora prin moștenitorii, și în consecință a dispus anularea Dispozițiilor nr. 138/2005 și 139/2005 emise de pârâtul Primarul comunei Lăzarea, a dispus restituirea în natură a imobilului, conform cotelor părți de 13/24 pentru reclamantul și respectiv de 9/24 pentru reclamanta născută Nora prin moștenitorii, a respins cererile de intervenție formulate în favoarea pârâtului de și Consiliul Județean H și a obligat pârâtul să plătească reclamanților 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Primarul comunei Lăzarea, Județul H, prin Consiliul Județean H și reclamanții, și.
Pârâtul Primarul com. Lăzarea a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței, rejudecarea cererii formulate de reclamanți.
În motivarea apelului a arătat că nu poate fi restituită în natură cota de 2/24 parte din imobilul înscris în CF nr. 4561 Lăzarea, nr. top. 1144, partea lui, pentru reclamantul, întrucât nu a fost dovedită cu acte legale calitatea sa de persoană îndreptățită la cota susmenționată. În fapt, a decedat fără a lăsa testament. În conformitate cu legile în vigoare, și nu sunt persoane îndreptățite să moștenească, întrucât se află în gradul de rudenie nr. 9 conform anexei nr. 1 privind gradul de rudenie al moștenitorilor. Pe de altă parte, certificatul de moștenitor pentru străinătate nu atestă nici masa succesorală, nici valoarea acestuia, nu dovedește dobândirea bunului aparținând masei succesorale - în calitate de moștenitor și nici nu împuternicește persoana din certificatul de moștenitor la administrarea moștenirii. Conform contractului de donație, notarul public nu-și asumă responsabilitatea pentru conținutul actului. Ambele acte au fost încheiate ulterior, la data de 8 mai 2003 și 13 mai 2003.
Au anexat cererii de apel, în probațiune: arborele genealogic (fila 4), certificat de moștenitor (fila 5), contract de donație (fila 6-8).
Prin apelul declarat, intervenientul Consiliul Județean Has olicitat modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul de a admite cererea lor de intervenție și de a respinge cererea reclamanților pentru cota de 2/24 parte din imobil ce a constituit proprietatea defunctei.
În motivarea apelului au arătat că hotărârea este criticabilă deoarece instanța de judecată a omis să verifice în mod amănunțit vocația succesorală a reclamanților față de fostul coproprietar, să indice motivele de constatare abuzivă a trecerii imobilului în proprietatea statului și a rămas incertă stabilirea condițiilor exercitării dreptului de folosință a imobilului de către Centrul Cultural de Județean Lăzarea, instituție culturală înființată de Consiliul Județean H, titularul dreptului de folosință a imobilului din litigiu, folosință asigurată de lege pe o durată de 5 ani de la data restituirii în natură.
Petiționarul susține că o moștenește pe defuncta, având cota de 2/24 parte, în baza contractului de donație încheiat între și petiționar, fără să cunoască dacă acest contract a fost încheiat în fața notarului public și dacă îndeplinește formele legale. Acest contract de donație nu poate fi acceptat, din lipsa formalităților cerute ad validitatem de lege și pentru că la data încheierii acestuia dreptul de a solicita măsurile reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 nu era născut.
În temeiul prev. art. 669-675 din Codul Civil, acest petiționar nu se încadrează în clasa a II-a - clasa ascendenților și colateralilor privilegiați, față de sora străbunicii lui, fiind rudă colaterală de gradul
Imobilul în litigiu este înscris pe lista bunurilor din domeniul public al comunei Lăzarea, poziția nr. 18, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Lăzarea nr. 8/2001 și atestat prin HG nr. 1351/2001, anexa nr. 29, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Lăzarea.
Cota de 2/24 parte care a constituit proprietatea numitului a fost restituită în natură petiționarului.
Au solicitat instanței de apel să aibă în vedere prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 și modificările aduse acestui articol prin Legea nr. 247/2005 și să stabilească dacă titlul juridic prin care a fost trecut imobilul în proprietatea statului este valabil sau titlul juridic a fost stabilit cu aplicarea abuzivă a legilor din vremea respectivă. De asemenea, au mai solicitat ca viitorii proprietari, după trecerea perioadei de 5 ani, să păstreze destinația și caracterul de monument istoric al obiectivului și stabilirea dreptului de folosință gratuită a imobilului în favoarea lor, pentru perioada stabilită de Tribunalul Harghita, de 5 ani.
În drept, a invocat prevederile art. 4 și 16 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 282 și urm. Codul d e Procedură Civilă.
Reclamanții au solicitat prin apelul declarat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii pronunțate, în sensul obligării pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată în fond, conform notei de cheltuieli în sumă de 5.400 lei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivarea apelului, au arătat că instanța de fond a soluționat în mod corect problemele de drept în ceea ce privește solicitările lor avânt temei legal prevederile Legii nr. 10/2001. Critica lor vizează doar cheltuielile de judecată neacordate, fiind de părere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 Codul d e Procedură Civilă, pârâtul Primarul comunei Lăzarea fiind în culpă procesuală deoarece s-a opus admiterii acțiunii introductive..
În drept, art. 274, 295 și 296 Codul d e Procedură Civilă.
Reclamanții intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor ca nefondate, deoarece contractului de donație nu îi sunt aplicabile prevederile dreptului românesc în ceea ce privește condițiile actului de la semnarea acestuia însă își produce efectele pe deplin. Trecerea abuzivă în proprietatea statului s-a produs în baza sentinței civile nr. 1010/1965 pronunțată în dosar nr. 1120/1965 de către Tribunalul Popular al raionului G, ca imobil părăsit, aplicându-i-se prevederile Decretului nr. 111/1951.
În faza apelului s-a administrat proba cu înscrisuri, contând în: decizia civilă nr. 205/2006 a Curții de Apel Tg. M (filele 35-36), sentința civilă nr. 1618/2006 a Tribunalului Harghita (filele 40-41), decizia nr. 1385/2008 a ÎCCJ (filele 44-46), sentința civilă nr. 1010/1965 a Tribunalului popular G (filele 60-61).
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului, conferit de art. 292-296 Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată următoarele:
Pârâtul-apelant Primarul com. Lăzarea a criticat hotărârea primei instanțe, întrucât nu a fost dovedită cu acte legale calitatea de persoană îndreptățită la cota de 2/24 din imobilul în litigiu a reclamantului. Critica este nefondată. Trebuie mai întâi menționat că o astfel de critică nu a fost ridicată de pârâtul-apelant nici la momentul emiterii dispoziției atacate, nici în fața primei instanțe. Prin Dispoziția nr. 138/2005 emisă de pârât s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu pentru că imobilul este ocupat de un așezământ social-cultural, a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat și este de utilitate publică. S-a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură și cuvenită notificatorului suma de 1.623.109.000 lei. S-a menționat că "în calitate de persoană îndreptățită" reclamantul poate opta pentru acordarea de despăgubiri bănești. Contestația introdusă la Tribunalul Harghitaa vizat doar aspectul restituirii în natură a imobilului. Câtă vreme nici cu ocazia analizării documentației în baza căreia s-a emis dispoziția contestată și nici cu ocazia judecății de fond pârâtul-intimat nu a sesizat că reclamantul nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de măsurile reparatorii ale Legii nr. 10/2001, în faza apelului este tardiv a invoca un astfel de aspect, necontestat până la acest ciclu procesual, fără a sări peste două etape esențiale - etapa emiterii dispoziției de către unitatea deținătoare și etapa contestației la instanța de judecată competentă. Cu toate acestea, întrucât intervenientul Consiliul județean Hai nvocat acest aspect cu ocazia depunerii unor "precizări" la cererea de intervenție în dosarul de fond și a constituit și motiv de apel al apelului declarat de acest intervenient, Curtea va analiza acest motiv, constatând că în mod just prima instanță a reținut că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanții sunt moștenitorii legali ai proprietarilor de carte funciară ai imobilului în litigiu. Astfel, nu s-a contestat că reclamantul este strănepot de frate al unuia dintre proprietarii tabulari ai imobilului, numita, conform arborelui genealogic, certificatului de moștenitor nr. 01311/1/167/2003 eliberat de un notar public din Ungaria și contractului de donație încheiat în Ungaria la data de 13 iulie 2000. Aceste înscrisuri nu au fost atacate separat la instanțele competente, fiind în circuitul civil și producând efecte juridice. În lipsa unei acțiuni în constatarea nulității acestor înscrisuri, instanța de apel nu poate analiza valabilitatea sau nevalabilitatea acestora, nefiind sesizată cu o astfel de cerere.
Pe de altă parte, certificatul de moștenitor sus-menționat îl arată pe reclamant ca moștenitor legal al defunctei, în calitate de strănepot, alături de, nepot al defunctei, ambii în cote egale. S-a menționat în acest certificat că a fost eliberat pentru a fi folosit în străinătate și că nu atestă masa succesorală, valoarea acestuia, nu dovedește dobândirea bunului și nu împuternicește persoana din certificat la administrarea moștenirii. Această îngrădire se referă la bunurile care intră în masa succesorală și nu la calitatea de moștenitor a persoanelor atestate ca având o astfel de calitate. Acest certificat este similar certificatului de moștenitor de calitate care se eliberează pe teritoriul României. Doar acest înscris este suficient pentru a atesta calitatea de moștenitor a reclamantului - și implicit de persoană îndreptățită - fără a mai analiza și conținutul contractului de donație.
Nu în ultimul rând, fiind strănepot de frate, reclamantul face parte din clasa colateralilor privilegiați care vin la moștenirea legală. Conform literaturii de specialitate, în categoria colateralilor privilegiați intră frații și surorile defunctului, precum și descendenții acestora până la gradul patru de rudenie cu defunctul, inclusiv nepoții și strănepoții de frate sau soră (art. 672-674 Cod civil) - a se vedea " - Drept civil - Succesiuni, pag. 50, ed. B 1996.
În ceea ce privește apelul intervenientului Consiliul Județean H, primul motiv de apel a fost detailat mai sus, fiind identic cu cel invocat de pârâtul Primarul com. Lăzarea.
Al doilea motiv de apel privește cota de 2/24 parte din imobilul în litigiu, atribuită în natură numitului prin decizia nr. 1385 din 29.02.2008 a ÎCCJ Curtea constată că prin sentința atacată s-a restituit în natură imobilul, conform cotelor-părți, respectiv de 13/24 pentru reclamantul și 9/24 pentru ceilalți reclamanți, în total 22/24. Prin această atribuire nu s-a adus atingere cotei de 2/24, care aparține numitului.
În ceea ce privește motivul de apel privind valabilitatea titlului juridic prin care a fost trecut imobilul în proprietatea statului, Curtea reține că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în domeniu, când a constatat că imobilul a ajuns în proprietatea statului prin aplicarea Decretului nr. 111/1951 de către instanța de judecată, prin sentința civilă nr. 1010/1965 al Tribunalului Popular al raionului Art. 2 alin. 1 lit. e din legea nr. 10/2001 arată că prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege inclusiv imobilele preluate în baza Decretului nr. 111/1951. Astfel, măsura preluării abuzive este definită prin însăși legea specială. Instanța este chemată să aplice aceste prevederi legislative, fără a mai putea aprecia dacă măsura preluării imobilului a fost sau nu abuzivă, pentru că într-o astfel de situație ar încălca legea.
De asemenea, s-a făcut corecta aplicare și a prevederilor art. 7 alin. 1 și art. 9 din aceeași lege, atunci când s-a dispus restituirea în natură a imobilului. Prima instanță nu a fost sesizată să analizeze dacă naționalizarea a fost sau nu abuzivă iar temeiul legal al contestației nu l-a constituit art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Prima instanță a tranșat foarte clar și dreptul de folosință a imobilului, atunci când a reținut prevederile art. 16 din lege, care obligă proprietarii să păstreze destinația imobilului timp de 5 ani. Este o prevedere imperativă a legii, pe care reclamanții s-au obligat în fața instanței să o respecte.
Apelul reclamanților privind neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată de către prima instanță este nefondat. La dosarul de fond s-a depus un extras bancar pentru a se dovedi suma de 800 euro, echivalentul a 3.400 lei, cu titlu de onorariu avocațial. Înscrisul nu este concludent pentru a se proba că suma virată de unul dintre reclamanți în contul cabinetului de avocatură a fost destinată acestui scop, câtă vreme nu s-a depus o chitanță sau o factură fiscală prin care să se probeze că suma reprezintă onorariu avocațial la contractul de asistență juridică încheiat cu referire la prezentul dosar, dedus judecății.
Față de toate cele ce preced, Curtea, în baza art. 296 Codul d e Procedură Civilă, va respinge ca nefondate apelurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâtul Primarul comunei Lăzarea, cu sediul în comuna Lăzarea,-, județul H, intervenientul Consiliul Județean H cu sediul în M-C, P-ța -, nr. 5, județul H și reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la av. din B M,-,.1, județul M, împotriva sentinței civile nr. 376 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red:
Tehnored: /10 ex.
Jud. fond:
-8.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
