Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 127/2009-
Ședința publică din 01.10.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant G, cu domiciliul în S,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI S, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, județul B, împotriva sentinței civile 202/C din data de 19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins acțiunea, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apelantul reclamant personal și reprezentanta intimaților pârâți, consilier juridic, în baza delegației nr. 5549 din data de 29.09.2009, emisă de Primăria Mun.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul apel este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 24.09.2009, o dezvoltare a motivelor de apel, după care:
Apelantul reclamant și reprezentanta intimaților pârâți arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, acordarea de despăgubiri reprezentând valoarea bunurilor preluate cu forța. Arată că, greșit s-a reținut că cererea este tardivă, s- formulat notificare în data de 25.11.2005. Arată că în anul 1948 bunurile au fost predate și valorificate, s-a întocmit un proces verbal de predare - primire și un proces verbal de inventariere, care conțin atât enumerarea și specificarea bunurilor mobile preluate abuziv, cât și valoarea de inventar a acestora.
Reprezentanta intimaților pârâți solicită respingerea apelului conform întâmpinării. Arată că apelantul reclamant a formulat două notificări, una în anul 2002, prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru bunurile mobile ce au aparținut presei de ulei, care a fost respinsă întrucât acesta nu făcut dovada existenței fizice a acestor bunuri mobile, decizie ce nu a fost contestată de reclamant, și una în 2005 în temeiul Legii nr. 247/2005, având același obiect cu notificarea deja soluționată, această din urmă notificare fiind respinsă ca tardivă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 202/C din data de 19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
La data de 15.06.1948 imobilul moară de ulei și moară de măcinat a fost preluat abuziv. Odată cu el au fost preluate și bunurile mobile (instalații și utilaje).
Având în vedere această stare de fapt dispozițiile emise de Primar sunt ca un fel de sancțiune împotriva lui și a familiei lui.
Prin Sentința civilă 78/08.02.2007 a Judecătoriei Salontaa fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Salonta, în temeiul art. 26 al.3 din Lg. 10/2001, potrivit căruia decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se consideră îndreptățită la Secția Civilă a Tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al unității investite cu soluționarea notificării - cauza fiind declinată la Tribunalul Bihor.
La data de 29.05.2007 reclamantul a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 al. 2 din Lg. 10/2001, solicitând trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepției.
Reclamantul a arătat că prin reglementarea prevederilor art. 6 al. 2 din Lg. 10/2001- respectiv prin condiționarea acordării măsurilor reparatorii - în cazul bunurilor mobile preluate abuziv, de existența fizică a acestora, se aduce atingere dreptului de proprietate al foștilor proprietari. Condiția ca utilajele să nu fi fost înlocuite, casate sau distruse este mai presus de voința persoanelor îndreptățite la despăgubiri - întrucât depinde de fapta unui terț și anume persoana juridică în a cărei patrimoniu au intrat bunurile mobile la acea dată.
Mai mult, în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii, în cazul imobilelor preluate abuziv, legea nu condiționează restituirea de această condiție, fapt ce determină aplicarea unui tratament diferențiat celor două categorii de păgubiți.
Apare cu evidență că introducerea în conținutul legii a dispoziției criticate s-a realizat doar pentru a se asigura aparența de drept - fără nici un efect juridic, deoarece nu există în practică nici o situație în care bunul mobil preluat abuziv în urmă cu aproximativ 60 de ani să mai existe în condiții de funcționalitate.
Curtea Constituțională a respins excepția prin decizia 198/28.02.2008, cu motivarea că legiuitorul este liber să opteze în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsuri reparatorii, precum și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, textul de lege examinat neinstituind un tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetățeni aflate în situații identice, ci are în vedere situația concretă a bunurilor preluate.
Totodată legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Prin dispozițiile atacate i s-au respins reclamantului cererile privind acordarea de despăgubiri pentru bunurile imobile revendicate, în baza art. 6 al. 2 din Lg. 10/2001, bunurile nemaiexistând în realitate.
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestor decizii - iar prin excepția ridicată a recunoscut implicit faptul că acestea au respectat dispozițiile Lg. 10/2001.
Decizia Curții Constituționale tranșează practic obiectul litigiului, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată în ceea ce privește decizia 768/2006 și ca tardivă în ceea ce privește decizia 77/2003 comunicată reclamantului în 04.03.2003, cu depășirea termenului de 30 de zile prev. de art. 26 din Lg. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamantul G, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței, anularea dispozițiilor nr. 768/2006 și 77/2003 a Primăriei S, obligarea la elaborarea unei dispoziții privind plata despăgubirilor legale.
Prin motivele de apel s-a invocat că, prin notificările nr. 1388/13.02.2002 și 1047/25.XI.2005 a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc privind utilajele și instalațiile necesare funcționării unei mori de ulei și măcinare, preluate abuziv de stat odată cu imobilul din S-, notificare respinsă de Primăria fără o analiză minuțioasă a procesului verbal de predare-preluare din 15.06.1948, celui de inventariere din 24.07.1948, ce dovedesc existența și valoarea de inventar la preluare.
Legiuitorul a inclus în obiectul Legii nr. 10/2001 și restituirea bunurilor mobile sau aplicarea măsurilor reparatorii, având astfel intenția de a le restitui sau acorda despăgubiri. Legea nr. 247/2005 ce modifică Legea nr. 10/2001 a statuat valorificarea principiului restitutio in integrum, art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 fiind cadrul juridic, Decizia civilă nr. 198/28.02.2008 a Curții Constituționale.
Această speță este un caz special, la preluare s-a întocmit procese verbale de predare, inventar, evaluare la 6.917.460 lei, bunurile nemaiexistând. Curtea Constituțională, într-un caz asemănător, prin decizia civilă nr. 190/13.03.2007 a menționat că, legiuitorul ținut seama de situațiile practice ce nu pot fi soluționate prin acordarea unor sume de bani în echivalent deoarece, prin scurgerea unei perioade îndelungate de timp, valoarea acestora nu mai poate fi determinată, ori, în speță valoarea acestora este determinată prin procesele verbale întocmite la preluare.
Prin Ordinul nr. 3/2001 al privind coeficientul de actualizare al valorii leului la 11 iunie 1948 - 14.02.2001 se poate stabili valoarea actualizată a bunurilor naționalizate, instanța de fond, prin soluția dată, încalcă dreptul de proprietate garantat de art. 44 din Constituția României.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 - 298 Cod procedură civilă, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005.
Intimații, prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Potrivit procesului verbal din 15.06.1948 - filele 7 - 10 dosar fond - s-a preluat de Ministerul Afacerilor Interne de la, din cadrul Întreprinderii Moara de ulei, presă de ulei comestibil din soarelui și sămânță de. Din procesul verbal întocmit de Primăria orașului S la 15 iunie 1948 - filele 11 - 14 dosar fond - se reține că s-au individualizat bunurile mobile preluate, iar conform procesului verbal din 24 iulie 1948 - filele 15, 17 - s-a întocmit o anexă la procesul verbal din care reiese valoarea de inventar a bunurilor ce au fost preluate de Statul Român, din care, bunurile mobile au fost indicate având o valoare de 6.917.460 lei.
Conform dispoziției nr. 77/27.02.2003, emisă de Primarul Municipiului S - fila 20 dosar fond - s-a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, cu nr. 1388/2002 prin care apelantul a solicitat despăgubiri pentru utilaje, instalații ce reprezentau dotarea presei de ulei ce funcționat în S,-, întrucât nu sunt incidente dispozițiile art. 6 ale Legii nr. 10/2001, aceiași soluție fiind dispusă și prin dispoziția nr. 768/27.09.2006 - fila 4 dosar fond - această ultimă soluție fiind motivată pe tardivitatea notificării.
Articolul 6 alineatul 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 a stabilit că, măsurile reparatorii privesc și utilajele, instalațiile preluate de stat sau alte persoane juridice, odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate, distruse, fără reieși din analiza acestui fapt că este vorba doar de situațiile în care nu se poate stabili valoarea bunurilor mobile preluate, dispoziția cuprinzând astfel toate situațiile referitoare la bunurile mobile ce mai există la data notificării nu și la cele distruse, înlocuite, casate, chiar dacă la preluarea lor s-a făcut o evaluare.
Referitor la acest text de lege, Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 190/13.03.2007 și nr. 198/28.02.2008 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, reținând că, legiuitorul este liber să opteze în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsuri reparatorii, precum și întinderii și modalității de acordare a acestora, textul neinstituind tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetățeni aflate în situații identice, ci are în vedere situația concretă bunurilor preluate.
Ca urmare, întrucât situația juridică a bunurilor mobile preluate de Statul Român, ce nu mai există faptic, nu este reglementată, nu își poate găsi o justă soluționare conform cu Legea nr. 10/2001, dispoziția contestată prin care s-a respins notificarea este corect emisă, cu respectarea normelor în materie, instanța de fond reținând aceste aspecte - dispoziția nr. 768/2006 - iar referitor la cea având nr. 77/2003 comunicată în 04.03.2003, art. 26 din Legea nr. 10/2001 a stabilit un termen în care se putea contesta - 30 zile de la comunicare - care în speță nu s-a respectat, acțiunea fiind promovată doar la data de 30.10.2006, cu încălcarea acestuia. Instanța a analizat cererea doar din perspectiva aplicării Legii nr. 10/2001, rămânându- apelantului reclamant deschisă calea dreptului comun în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru solicitarea despăgubirilor ce i s-ar cuveni raportat la preluarea abuzivă bunurilor mobile, bunuri care nu intră sub incidența legii speciale de reparație.
Față de considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în baza art. 296 Cod procedură civilă, instanța de apel va respinge ca nefondat apelul, păstrând în întregime sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant G, cu domiciliul în S,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI S, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, județul B, împotriva sentinței civile 202/C din data de 19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01.10.2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 13.10.2009
- judecător fond -
- dact. gref. - - - 13.10.2009 - 5 ex.
- emis 3 com. - 13.10.2009 - G, PRIMARUL MUNICIPIULUI S, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina
