Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 128/2009-
Ședința publică din 01.10.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
Grefier: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror - din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, cu sediul în B,-, în contradictoriu cu intimatul pârât cu domiciliul în O, str. -, nr. 44,. 1, județul B, intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. - -, județul B, împotriva sentinței civile nr. 606/C din data de 10.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins cererea având ca obiect Legea nr. 248/2005.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, procuror -, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul apel este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Bihor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 606/C din data de 10.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins cererea formulată de petenta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE cu sediul în B,-, sector 1 în contradictoriu cu pârâții domiciliat în O,-,.1, județul B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Conform art.1 din Legea 45/1997, fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său la cererea celeilalte părți contractante și fără formalități, orice persoană care nu a îndeplinit condițiile de intrare sau nu mai îndeplinește condițiile de ședere, aplicabile pe teritoriul părții contractante solicitante, dacă
s-a stabilit sau este prezumat că acesta are cetățenia părții contractante solicitate.
În speță din declarația pârâtului reiese că acesta s-a stabilit pe teritoriul Belgiei, fără forme legale, fiind ulterior expulzată.
Al patrulea protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, garantează dreptul la liberă circulație, însă el prevede și că acest drept poate să facă obiectul unor restrângeri, care prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
În condițiile în care, nu s-a dovedit că pârâtul a avut un comportament necorespunzător pe teritoriul Belgiei, restrângerea dreptului la liberă circulație nu se impune ca o măsură necesară într-o societate democratică, justificată de interesul public.
Față de ansamblul considerentelor expuse, văzând și prevederile art. 55 și 52 din legea 248/2005 modificată și completată de OG. 5/2006, cererea reclamantei a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de restrângere a dreptului la liberări circulație în Belgia.
Prin motivele de apel s-a invocat că pârâtul a fost returnat din Belgia la 01.03.2007 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin HG nr. 825/1995, care la art. 1 alin. 1 prevede că Guvernul României readmite intrarea pe teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei, al sau al de și fără formalități, oricărei persoane care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere, aplicabile pe teritoriul acestora, în măsura în care s-a stabilit sau este prezumat că aceasta are cetățenia română.
Potrivit art. 38 din legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În acordurile de readmisie încheiate de România cu diferite state nu se menționează nici o obligație pentru Statul Român ca ulterior readmisiei cetățeanului român returnat, să restrângă dreptul la liberă circulație al respectivului cetățean român, însă, o atare obligație este expres stipulată prin Legea nr. 248/2005 în art. 38 și urm. care constituie dreptul intern în materie și care vine să complinească acordurile de readmisie încheiate de România cu diferite state și care facilitează totodată finalitatea practică a aplicării acestor acorduri de readmisie.
Articolele 38 și 39 din legea nr. 248/2005 nu au o aplicabilitate temporară, nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment legal ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 01.01.2007.
Prin Decizia nr. 685 din 11-09.2007 curții Constituționale, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 lit. din Legea nr. 48/2005 privind regimul liberei circulații cetățenilor români în străinătate.
Protocolul adițional nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale garantează la art. 2, dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate, însă, această garanție suportă anumite restricții, astfel, în paragrafele 3 și 4 se reglementează restrângerile la care poate fi supus dreptul la libera circulație, ceea ce înseamnă că dreptul în discuție nu are un caracter absolut, putând cunoaște anumite limitări în cazurile și condițiile prevăzute de paragrafele 3 și 4 din art. 2 al Protocolului nr. 4 la CEDO.
Cerințele limitărilor reglementate de Protocolul nr. 4 se referă la prevederea lor de către lege și la existența unui scop legitim pe care să-l urmărească privind securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora.
Articolul nr. 25 din Constituție prevede că dreptul la libera circulație în țară și străinătate este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept, astfel, libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor condiții stabilite de lege, aceste reguli fiind strict stabilite în cuprinsul Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 5 din Legea nr. 248/2005 prevăd limitativ obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate, respectiv, de a nu desfășura activități de natură a compromite imaginea României. Ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale, de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat.
Pârâtul a încălcat prevederile art. 5 din Legea nr. 248/2005, care stabilesc obligația cetățeanului român de a respecta legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care i s-a acordat dreptul de a intra, și după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia și prin documentele internaționale încheiate cu România.
Art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului stipulează că în exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare o nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv, în scopul de a asigura cuvenita recunoaștere și respectare a drepturilor și libertăților altora ori, Legea nr. 248/2005 este cea care stabilește aceste îngrădiri, cărora toți cetățenii români, fără discriminare, trebuie să li se supună.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 248/2005.
Deși legal citat, intimatul nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Într-adevăr, intimatul a fost returnat din Belgia la data de 01.03.2007 de autoritățile acestui stat, reținându-se că acesta nu avea acte de identitate, fără a se indica alte motive, dar, potrivit art. 18 din Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, orice cetățean al uniunii are dreptul la liberă circulație și ședere liberă pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de acest tratat.
Art. 27 din Directiva nr. 2004/38, intitulată Drept la circulație, prevede limitarea dreptului de intrare și ședere pentru motive de ordine publică sau de sănătate publică, ori, în speță, fapta săvârșită de intimat, - ședere ilegală - nu se încadrează în categoria condițiilor restrictive de ordine publică, sănătate publică, condamnarea anterioară nefiind de natură a justifica măsura solicitată, aspect corect reținut de instanța de fond, criticile fiind nefondate, nefiind incident nici art. 2 din Protocolul nr. 4 al CEDO.
Sigur că, art. 38 lit. din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, prevede limitarea acestui drept în privința cetățenilor români returnați dintr-un stat membru, în baza unui acord de readmisie, însă, acest act normativ intern - chiar dacă Curtea constituțională l-a declarat ca fiind constituțional prin respingerea excepției de neconstituționalitate - a restricționat libertatea de circulație fără a da posibilitatea de-a examina comportamentul personal al celui returnat, dacă contravine ordinii publice, securității sau sănătății publice, astfel că, în mod corect s-a apreciat că norma internă este în contradicție cu norma comunitară.
Față de considerentele expuse, întrucât potrivit art. 20 din Constituția României dacă există neconcordanțe între reglementările interne și cele internaționale, are prioritate norma internațională, în mod corect instanța de fond a dispus respingerea cererii de limitare al dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei, criticile fiind nefondate, astfel că, în baza art. 296 Cod procedură civilă apelul urmează astfel a fi respins conform acestei motivări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, cu sediul în B,-, în contradictoriu cu intimatul pârât cu domiciliul în O, str. -, nr. 44,. 1, județul B, intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. - -, județul B, împotriva sentinței civile nr. 606/C din data de 10.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01.10.2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 08.10.2009
- judecător fond -
- dact. gref. - - - 08.10.2009 - 5 ex.
- emis 3 com.- 08.10.2009 - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina
