Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.133/2009-A
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa Georgeta
- - - - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de pârâții PRIMĂRIA ORAȘULUI,-, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în A I, strada -, nr.1,.280,.D,.132, județul A și din T,-,.4,.20, județul T, împotriva sentinței civile nr. 50/ din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr. 10/2001,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi,se prezintă pentru apelanta pârât PRIMĂRIA ORAȘULUI, reprezentanta sa, avocat, în baza delegației de substituire a avocatului, eliberată de Baroul Bihor, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta apelanților pârâți, susține apelul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru introducerea în proces și a celorlalte părți interesate și conexarea acestei cauze, cu ceea existentă în dosarul nr- a Judecătoriei Beiuș, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.50/C din 4 februarie 2009, Tribunalul Bihora admis in parte cererea formulată si precizata de catre reclamanta in contradictoriu cu parata INSTITUTIA PRIMARULUI ORASULUI si in consecință:
A obligat pârâta sa răspundă la notificarile formulate de catre reclamanta si inregistrată sub numar 320/13.11.2001, 327/13.11.2001, 322/13.11.2001, 321/13.11.2001,323/13.11.2001,324/13.11.2001,319/13.11.2001,326/13.11.2001,325/13.11.2001, in sensul emiterii unei dispozitii in conformiatte cu legea nr. 10/201 in maxim 60 de zile de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari judecatoresti sub sanctiunea unor daune cominatorii pentru fiecare zi de intarziere cu privire la urmatoarele immobile:
-imobilul cu nr.. 33 si 34 din cf 564/, respectiv 547/, nr.. 14/2, 493/1, 493/4, 493/6, 11/3, 493/7, din nr. 164/.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, eclamanta a formulat notificari catre Primaria Orasului - Comisia de aplicare legii 10/2001, avand ca obiect acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul cu nr.. 33 si 34 din CF nr. 546, respectiv 547/, nr. 14/2, 493/1. 493/3, 493/4, 493/6, 11/3, 493/7 din CF nr. 164 /.
Astfel, potrivit art. 23, alin. 1 devenit art. 25, alin 1 din legea nr. 10/2001 modificata in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificararii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea detinatoare este obligată sa se pronunte prin decizie sau dupa caz dispozitie motivată asupra cererii de restituire in natura.
Din prevederile legal citate, s-a reținut de către instanța de fond că, rezulta ca termenul de 60 de zile nu are natura juridica a unui termen de recomandare, ci este un termen imperativ deoarece o atare obligatie rezulta din lege si face parte dintr-o procedura administrativă jurisdictională, instituita in mod imperativ.
Deoarece pârâta in mod nelegal nu a raspuns la notificari,prima instanta in baza dispozitiilor sus amintite a obligat parata sa răspundă la notificarile formulate, in sensul emiterii unei dispozitii in conformitate cu Legea nr. 10/2001 in maxim 60 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecatoresti, iar în ceea ce priveste daunele cominatorii, instanta a retinut ca intrucât nu s-au aplicat amenzi civile pentru neexecutarea obiligatiei de a face prin interpretarea disp. art. 580 ind. 3, alin. 5 din Cod procedură civilă, prima instanță a admis si acest capăt de cerere conform dispozitivului hotărârii.
Referitor la celalate imobile din petitul actiunii, s-a apreciat de instanța de fond ca neântemeiate pretentiile, intrucat nu s-au formulat notificări pentru aceste imobile, motiv pentru care, s-au respins aceste pretentii.
S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primăria solicitând admiterea lui și anularea sentinței și conexarea acestei cauze cu aceea existentă în dosar nr- a Judecătoriei Beiuș.
În motivarea apelului se arată că inițial Primăria a emis dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii în baza Legii nr.10/2001, reclamantei, însă ulterior cu privire la aceleași imobile, pentru cota de 1/3 parte au solicitat măsuri reparatorii și numiții G și; întrucât părțile nu s-au înțeles s-a ajuns la soluționarea cauzei în instanță în temeiul Legii nr.10/2001. Așa fiind și în prezenta cauză, operează autoritatea de lucru judecat sub aspectul temeiului juridic în baza căruia se vor analiza cererile de acordare a măsurilor reparatorii, situație față de care se impune desființarea hotărârii apelate și trimiterea spre rejudecare în vederea conexării prezentului dosar cu cel în care numiții G și emit pretenții pentru cota de 1/3 parte din acest imobil.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.10/2001.
Deși legal citată, intimata reclamantă nu a depus întâmpinare și nu și-a precizat poziția față de apelul declarat în cauză.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, instanța constată următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să-i soluționeze notificările formulate în baza Legii nr.10/2001 cu privire la imobilele înscrise în CF nr.164 -. Pe parcursul procesului, în acest dosar, la instanța de fond au formulat o cerere în interes propriu și G pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe cota de 1/3 din terenurile înscrise în CF nr.164, invocând drept temei Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997, Legea nr.1/2000 și Legea nr.247/2005.
Practic și reclamanta și intervenienții solicită drepturi proprii cu privire la același imobil, însă fiecare și-a întemeiat pretențiile pe altă lege reparatorie, respectiv reclamanta pe Legea nr.10/2001 iar intervenienții au considerat că Legea nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare ar fi cadrul legal pentru rezolvarea cererii lor.
Întrucât în fapt e vorba de aceleași imobile, înscrise în CF nr.164, cu privire la care reclamanta solicită reparație echitabilă pentru cota de 1/1 parte, iar intervenienții pentru cota de 1/3 parte și cum prin decizia civilă nr.192/2006, pentru o parte din imobile părțile s-au mai judecat tot pe temeiul Legii nr.10/2001, evident că cererile trebuiau judecate împreună și calificate ca făcând obiectul aceleași legi reparatorii.
Disjungerea dispusă de instanța de fond, a generat o soluție absurdă, aberantă. Pentru reclamantă măsurile reparatorii se analizează în temeiul Legii nr.10/2001 iar pentru intervenienți, cu privire la același imobil, măsurile reparatorii să fie analizate în temeiul Legii nr.18/1991.
E adevărat că prevederile judiciare sunt puțin diferite în cazul Legii nr.10/2001, față de cele prevăzute în legile fondului funciar dar, ambele sunt legi reparatorii și în cazul aceluiași imobil el trebuie evaluat prin prisma uneia și aceleași legi. Cum Legea nr.10/2001 este ultima lege cu caracter reparatoriu și cuprinde reparații pentru toate categoriile de imobile care nu au făcut obiectul Legii nr.18/1991, și cum pretențiile părților au mai fost analizate pentru o parte din imobile tot pe temeiul Legii nr.10/2001, evident că și restul imobilelor vor trebui analizate tot în baza Legii nr.10/2001, indiferent de faptul că intervenienții au considerat că imobilul cu privire la care solicită măsuri reparatorii s-ar fi încadrat la Legea nr.18/1991 cu modificările ulterioare.
Ca atare instanța de fond a procedat greșit când nu a dat o încadrare unitară pretențiilor părților și a dispus disjungerea cererii principale de cererea de intervenție, mai ales că ambele vizau aceleași imobile.
Urmează deci a fi admis apelul Primăriei în baza prevederilor art.297 Cod procedură civilă, a fi anulată hotărârea instanței de fond și a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru a conexa cauza de față cu dosarul disjuns din ea și spre a nu fi private de un grad de jurisdicție și pentru a putea fi administrate în contradictoriu în fața primei instanțe toate probele pe care părțile doresc reciproc să le solicite.
Faptul că intervenienții, formulând cereri la legile fondului funciar, nu au mai formulat notificări la Legea nr.10/2001, nu trebuie apreciat ca nefiind făcută procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.10/2001, ci procedura prealabilă prevăzută la Legea fondului funciar, trebuie echivalată cu cea prevăzută de Legea nr.10/2001 și că deci și unii și ceilalți și-au manifestat în termen dorința de a li se repara prejudiciul creat prin abuzul statului comunist. Nu li se poate imputa, faptul că restituirea sau repararea abuzurilor statului comunist, s-a făcut și se face prin mai multe acte reparatorii, nu printr-una singură și fiecare a formulat cerere în funcție de legea reparatorie la care a apreciat că se încadrează.
PENTRU ACEST EMOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de PRIMĂRIA ORAȘULUI,-, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în A I, strada -, nr.1,.280,.D,.132, județul A și din T,-,.4,.20, județul T, împotriva sentinței civile nr. 50/ din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează și trimite cauza la aceeași instanță pentru o nouă judecare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.concept decizie -
data:12.10.2009
jud.fond Fl.
Dact.
Data:14.10.2009
5 ex.
3 com.-PRIMĂRIA ORAȘULUI cu sediul în,
-, județul,
- domiciliată în A I,
strada -, nr.1,.280,.D,.132, județul A
- din T, strada
-, nr.30,.4,.20, județul
Data:
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Pantea Viorel, Crupșa Georgeta
