Speta Legea 10/2001. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVIĂ NR.132/2009-R
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE S cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3 - 5, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți jr. cu domiciliul în M,-, județul S M, cu domiciliul în S M, str. -, nr. 10, județul S M, cu domiciliul în S M,-, județul S M, cu domiciliul în A,-,. 1, județul A și intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, județul S M, PRIMARUL COMUNEI în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, împotriva sentinței civile nr. 63/D din data de 23.01.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, intimatul reclamant de rând 6, prin registratura instanței, la data de 2 octombrie 2009 depus note scrise, constatându-se că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
INSTANȚA, din oficiu invocă excepția lipsei de interes a apelantului în promovarea apelului, ca urmare a ceea ce s-a dispus prin sentința apelată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra excepției lipsei de interes a apelantului în cauza de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.63/D din 23 ianuarie 2009, Tribunalul Satu Marea admis contestația formulată de reclamanții jr., - -moștenitori legali ai def. ( senior) decedat la 06.05.1972, împotriva pârâților: Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin S M, Comuna prin Primarul Comunei, ca reprezentant al unității administrativ teritoriale și în consecință:
A anulat în parte dispoziția nr.313/11.06.2007 emisă în procedura Legii nr. 10/2001 de Primarul comunei privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
A constatat că imobilele înscrise în CF 504 sub nr. top 1813, 1814 și 1815, în natură teren intravilan în suprafață totală de 4657 mp, cu construcții ulterior demolate parțial, au fost trecute în proprietatea statului, fără titlu.
A constatat că reclamanții, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar tabular, sunt îndreptățiți la restituirea în natură, în cotă de parte fiecare, privind terenul intravilan înscris în CF 504 sub nr.top 1813 în suprafață de 1014 mp, nr.top 1814, în suprafață de 2 111. nr.top 1815 în suprafață de 1532. suprafață identificată prin expertiza întocmită de ing. topograf pe planul de amplasament întocmit, marcat cu culoarea albastră, precum și unei magazii de cereale, rămasă nedemolată din clădirile vechi, în valoare de 3884, 5 lei conform expertizei întocmite de expert.
A constatat că valoarea construcțiilor fostă proprietate a antecesorului reclamanților, demolate, este de 53.270, 80 lei RON, iar valoarea construcțiilor noi, ridicate după preluare, este de: 139.207 lei, conform expertizei în construcții realizată de expert, din care pentru compensare se ia în calcul suma de 119.009 lei.
A obligat pârâții: Comuna și Primarul acestei unități administrativ teritoriale să ofere în compensare reclamanților construcțiile noi existente pe terenul acestora, identificate prin expertiza în construcții până la limita valorică a construcțiilor demolate.
A obligat reclamanții să plătească Primăriei comunei, pentru Unitatea Administrativ Teritorială, suma de 65.739 lei, reprezentând diferența dintre 119.009 lei RON și valoarea construcțiilor demolate.
A dispus, după întocmirea documentației tehnice, întăbularea dreptului de proprietate în CF 504 privind drepturile tabulare ale reclamanților pentru teren și construcții.
A respins excepția invocată de Statul Român prin reprezentant legal.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la probațiunea administrată în cauză, distinct de ceea ce reclamanții au depus odată cu cererea de chemare în judecată, instanța de fond a reținut cele două rapoarte de expertiză tehnică judiciară în domeniul construcțiilor și expertiza topografică, întocmită de expert extrajudiciar, însușită de părți și comunicată cu acestea.
Referitor la identificarea titularului dreptului de proprietate asupra construcțiilor existente pe terenul în suprafață 4657 mp. înscris în CF 504 și care au făcut parte din patrimoniul, s-a constatat că Primăria com. a comunicat instanței de fond că pentru aceste clădiri nu s-a plătit impozit și că proprietar ar fi SC SRL B M - fila 162, iar în urma verificării în sistemul, de pe lângă Tribunalul Satu Mares -a comunicat instanței că societatea SC SRL B M nu figurează înscrisă cu această denumire. O altă persoană juridică cu denumirea SRL a fost radiată din 22.03.2006 (fila 170).
S-a mai reținut de prima instanță că, Agenția Domeniilor Statului, tot la solicitarea instanței, a precizat prin adresa transmisă că obiectivele de la Ferma nr.3 au fost în patrimoniul SC SA, la care SC SRL a cumpărat un pachet de acțiuni în procent de 67,1% iar Agenția deține un procent de 23,10%. Agentul economic, respectiv SRL figurează de asemenea ca fiind radiată din evidențele din 20.04.2007, cu declararea în stare de faliment (fila 187).
Lichidatorul numit în cauză pentru SC SA, a comunicat reclamanților că bunurile care formează obiectul prezentei cauze și aflate la Ferma comuna, nu se află printre bunurile identificate în averea debitoarei, conform documentelor puse la dispoziție de administratorul acesteia.
În aceste condiții, tribunalul a conchis că atât terenurile cât și construcțiile în baza art.36 din Legea 18/1991 au rămas în patrimoniul Unității Administrativ Teritoriale, ope legis, în cartea funciară nefiind evidențiate construcțiile noi și nici preluarea imobilului de către Statul Român.
Considerând că pe baza înscrisurilor depuse la dosar s-a lămurit situația juridică a terenurilor cât și a construcțiilor, tribunalul a analizat punctual contestația formulată de reclamanți, reținând că interpretarea dată de către emitentul dispoziției este în parte nelegală, limitând dreptul moștenitorilor de a obține numai despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcțiile demolate, deși terenul intravilan, aferent construcțiilor din CF 504, nu li s-a reconstituit în baza Legii 18/1991 așa cum a stabilit în mod expres expertul prin expertiza extrajudiciară efectuată în cauză.
În lipsa actelor de preluare, rămasă neevidențiate în CF 504, tribunalul a reținut că Statul nu poate justifica preluarea care pe lângă faptul că este abuzivă s-a realizat și fără titlu, întrucât nu se precizează temeiul care a stat la baza transferului dreptului de proprietate, ceea ce încadrează preluarea în condițiile art.2 lit.i din Legea 10/2001.
Fiind vorba de teren intravilan,instanța de fond a apreciat că în condițiile art.8 din Legea 10/2001 apare ca fiind legală solicitarea reclamanților de restituire în natură a suprafeței de 4657 mp. împreună cu construcțiile existente și ridicate pe acest teren și pentru care tribunalul a considerat că poate opera compensarea ca măsură alternativă pentru lipsa restituirii în natură, ținând seama că vechile construcții au fost demolate.
S-a apreciat totodată de prima instanță că, Unitatea Administrativ Teritorială nu a făcut dovada că aceste bunuri sunt necesare pentru interesul public și cum reclamanții și-au exprimat acordul pentru această măsură reparatorie în echivalent, apare ca fiind îndeplinită condiția prev.de art.1 alin.2 din Legea 10/2001.
Pe de altă parte,s-a mai reținut de instanța de fond că în aplicarea legilor de reparație, Statul are obligația să asigure persoanelor îndreptățite și recunoscute cu această calitate, fie de autoritățile administrative abilitate să aplice legea, fie de justiție, o despăgubire rapidă și adecvată pentru prejudiciul suferit într-un termen rezonabil, pentru ca în caz contrar accesul la legislația măsurilor reparatorii este unul iluzoriu și lipsit de eficiență, așa cum s-a stabilit și în cauza Faimblat c/a României din 13.01.2009. În acord cu jurisprudența europeană, s-a conchis că măsura stabilită de instanță sub toate aspectele este adecvată scopului urmărit de legiuitor și asigură repararea prejudiciul suferit prin preluarea abuzivă și fără titlu a imobilelor de către Statul Român în anul 1949.
Față de cele ce preced, tribunalul în baza art. 26 din Legea 10/2001, a admis contestația conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice -prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin motivele de apel, s-a invocat că nu are calitate procesuală pasivă, art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 prevăzând că restituirea în natură se face de unitatea ce deține imobilul, prin dispoziție motivată de primar., președinte consiliu județean, ca urmare, doar unitatea administrativ teritorială se pronunță asupra soluționării notificării din cadrul procedurii administrative.
Imobilele în litigiu se află în localitatea, singura în măsură să se pronunțe asupra notificării era Primăria comunei, conform art.62 alin.2 din Legea nr.215/2001, pe de altă parte, doar Primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități, cu persoanele fizice, aspect din care reiese lipsa calității sale procesuale pasive.
În drept s-au invocat Legea nr.10/2001 și Legea nr.215/2001.
Prin concluziile scrise, depuse la dosar, intimații jr., -, -, au solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar admiterea acestuia pentru lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Ceilalți intimați, deși legal citați nu și-au comunicat punctul de vedere.
Examinând sentința apelată, prin prisma excepției lipsei de interes a apelantului, instanța de apel constată următoarele:
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, a fost introdus în cauză prin cererea depusă la dosar la 8.10.2007 -fila 33 dosar fond, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia invocată, fiind respinsă.
Din analiza considerentelor și dispozitivului sentinței apelate, nu se poate reține faptul că apelantul ar fi fost obligat la ceva în favoarea reclamanților ci doar Primarul Comunei și Comuna.
Ca urmare, față de cele expuse, nu se justifică interesul procesual în declararea căii de atac împotriva unei hotărâri ce nu a dispus obligarea apelantului față de reclamanți la nici-un demers, aspect față de care, în baza art.296 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca lipsit de interes apelul, păstrând în întregime sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
Doar în măsura în care ar fi fost obligat apelantul în favoarea reclamanților, s-ar fi impus analiza excepției respinse de către instanța de fond, raportat la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată prin motivele de apel.
Reținând culpa procesuală a apelantului, instanța de apel în baza art.274 Cod procedură civilă îl va obliga să le plătească intimaților jr., -, - -500 RON cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca lipsit de interes apelul civil declarat de STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE S cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3 - 5, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți jr. cu domiciliul în M,-, județul S M, cu domiciliul în S M, str. -, nr. 10, județul S M, cu domiciliul în S M,-, județul S M, cu domiciliul în A,-,. 1, județul A și intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, județul S M, PRIMARUL COMUNEI în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, împotriva sentinței civile nr. 63/D din data de 23.01.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea apelantă STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE S M să plătească părții intimate jr., -, - -500 RON cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:12.10.2009
Jud.fond
Dact.
Data:15.10.2009
10 ex.
8 com.- STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5,
- prin DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE S,
cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3 - 5, județul S
- jr. din M,-,
județul S M,
- din S M, str. -, nr. 10,
județul S M,
- din S M,-,
județul S M,
-, din A,-,. 1,
județul A
-PRIMĂRIA COMUNEI, județul S M,
-PRIMARUL COMUNEI, județul S
Data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Crupșa
