Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1363/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1363/R/2009
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă DIREC IA GENERALĂ A FINAN ELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-/B în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI I FINAN ELOR pentru Statul Român în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procedural ales în O,-,. 2, jude ul B șș i intima ii pârâ i PRIMARUL COMUNEI, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR 10/2001 împotriva deciziei civile nr 124/A din 14 aprilie 2009 pronun ată de Tribunalul Bihor prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 7173 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea; având ca obiect: Legea nr 10/2001
La apelul nominal făcut în edin ă publică avocat în reprezentarea intimatei reclamante, lipsă restul păr ilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instan ei că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instan a constată cauza în stare de judecată i acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Oradea,reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primarul com., Comisia Locală pt. Aplicarea 10/2001 și Ministerul Finanțelor Publice în reprezentarea Statul Român, solicitând instanței obligarea ultimului pârât să-i achite reclamantei despăgubiri în numerar pentru imobilul înscris în CF nr. 703, nr. top. 191 și 192, despăgubiri pe care le evaluează la suma de 100.000 Euro. Cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta arată că prin notificarea adresată Primăriei com., a solicitat restituirea în natură a imobilului constând în casă cu terenul aferent în suprafață de 4163 mp, imobil înscris în CF nr. 703, nr. top. 191 și 192.
Prin sentinâa civilă nr. 42/C/2006 a Tribunalului Bihor, definitivă și irevocabilă, s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în contul acestui imobil. Întrucât valoarea acestuia este sub 200.000 Euro, iar Fondul Proprietatea nu este funcțional, s-a solicitat obligarea Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, să plătească despăgubiri în numerar pentru acest imobil.
Prin întâmpinare pârâta Comisia Locală de aplicare a Legii nr 10/2001 a solicitat instanței respingerea acțiunii formulate, susținând că în vederea executării deciziei civile nr 79/2006/ A pronun ată de Curtea de Apel Oradea, Primarul comunei a emis Dispoziția nr. 917/08.11.2006, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în favoarea reclamantei, pentru imobil din CF nr. 703.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor Bai nvocat lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că potrivit art. 25 din Decr. nr. 31/1954, "statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop."
Or, în speța de față, lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor este dată de prevederile Titlului VII. II art. 13 alin. 1 din 247/2005, care arată că "pentru stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor denumită în continuare Comisia Centrală".
Prin sentința civilă nr. 7173 din 10.11.2008 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român, invocată de acest pârât, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților PRIMARUL COM., COMISIA LOCALĂ PT. APLICAREA 10/2001, STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință a fost obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, să plătească reclamantei despăgubiri pentru imobilul - fostă proprietate a acesteia, situat în,-, jud. B, înscris în CF nr. 703, nr. top. 191 și 192, în sumă de 287.500 lei RON - la nivelul lunii februarie 2008, suma urmând a fi actualizată la data plății efective.
Prin considerentele sentinței se reține, în esență, că prin notificarea adresată Primăriei com., reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului constând în casă cu terenul aferent în suprafață de 4163 mp, imobil înscris în CF nr. 703, nr. top. 191 și 192 (fila 12 dos.).
Prin Dispoziția nr. 444/2003, i s-a respins reclamantei cererea formulată, astfel că aceasta a atacat-o în instanță.
Prin sentința civilă 42/C/2006 a Tribunalului Bihor, definitivă și irevocabilă în conexitate cu. Civ. Nr. 79/2006 -A a Curții de Apel Oradea (fila 12 dos.), s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în contul acestui imobil. A fost obligat Primarul com. să se conformeze disp. art. 16 din 247/2005 și să înainteze documentația aferentă notificării reclamantei, către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Primarul com. a făcut dovada că și-a respectat obligația impusă prin hotărârea judecătorească menționată, emițând în acest sens Dispoziția nr. 917/08.11.2006 (fila 19 dos.), prin care s-a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din CF nr. 703. Dispoziția a fost trimisă Comisiei Centrale pt. Acordarea Despăgubirilor în vederea acordării de despăgubiri conform legii, așa cum rezultă din actele de la filele 15-16 dos. De asemenea, a fost încunoștințată și reclamanta despre această dispoziție a Primarului.
De la data trimiterii însă a întregii documentații către Comisia Centrală, reclamanta nu a primit nici un fel de răspuns de la aceasta.
Instanța de fond a reținut că reacția Statului Român la o problemă de ordin general, cum este aceasta a restituirii proprietăților confiscate în perioada 1945 - 1989 și reglementarea raporturilor cu foștii proprietari, a fost însă excesiv întârziată, în aceste condiții și raportat la faptul că Fondul Proprietatea nu este funcțional, a considerat că plata către reclamantă a unor despăgubiri, corespunde exigențelor din Protocolul 1 la CEDO (cauza Radu c/a României), chiar dacă cererea reclamantei depusă în baza 10/2001 către organele în drept, a fost înaintată la Comisia Centrală pt. Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul apelant Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii fața de el.
Prin decizia civilă nr. 124/A din 14 aprilie 2009 pronun ată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimații, Primarul Comunei, Comisia Locală de Aplicare a Legii 10/2001.
Din considerentele deciziei se re ine, în ceea ce privește competența materială a soluționării cauzei, ca valoarea pretențiilor deduse judecății, sub 500.000 lei și că acțiunea nu este întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea 10/2001 i ca atare Judecătoria Oradea este competentă material să soluționeze cauza.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român a fost în mod corect respinsă de către instanța de fond, în temeiul art. 25 din Decretul nr. 31/1954, acest Minister fiind singurul care poate aloca fondurile necesare plății despăgubirilor solicitate pentru neexecutarea obligației de plată inserată în Dispoziția nr. 917/8.11.2006 (fila 19 dosar).
Jurisprudența CEDO își are pe deplin aplicabilitate în prezenta speță atâta timp cât reclamanta deține un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 al Convenției asupra imobilului în litigiu. Întrucât CEDO apără drepturi efective, nu iluzorii, simpla recunoaștere a faptului că reclamanta deține un bun, nu este suficientă pentru protecția efectivă a acestuia. Notificarea reclamantei înregistrată încă în anul 2003 încă nu a primit o soluționare efectivă, și anume reclamanta nu a primit despăgubiri bănești. În aceste condiții chiar daca Dispoziția prin care i s-a recunoscut reclamantei calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, a fost înaintată Comisiei Centrale, nu poate fi reținut faptul că Fondul Proprietatea este funcțional, de vreme ce despăgubirile nu au fost efectiv achitate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a re inut că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, apelantul pârât având în mod constant o poziție de opunere la admiterea acțiunii.
Împotrivahotărârilor pronunțate în cauză a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B solicitând modificarea acestora în sensul respingerii acțiunii deoarece recurentul nu are calitate procesuală pasivă.
În motivarea cererii sale recurentul precizează în primul rând că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 deoarece în acest gen de cauze calitate procesuală pasivă o au instituțiile expres indicate în Legea nr. 10/2001, invocându-se și faptul că acțiunea este inadmisibilă deoarece reclamata trebuia să urmeze calea reglementată de legea specială.
În al doilea rând recurentul apreciază că practica Curții Europene a Drepturilor Omului este în neconcordanță cu legislația în vigoare, fiind de notorietatea că Fondul Proprietatea este funcțional și că din acest cont se achită constant despăgubiri.
În al treilea rând Ministerul Economiei și Finanțelor precizează că nu deține instrumentele legale pentru a realiza stingerea creanței, neavând fonduri bănești în acest sens.
Se mai invocă necompetența judecătoriei dea soluționa litigiul în primă instanță și nelegalitate obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că nu sunt întemeiate criticile recurentei.
Majoritatea criticilor sunt fundamentate pe prevederile Legii nr. 10/2001, în ciuda faptului că prezenta acțiune este o acțiune de drept comun a creditorului care se îndreptă împotriva debitorului său,este adevărat că pentru o creanță ce rezultă dintr-o măsura abuzivă a Statului român, luată în perioada 1945- 1989.
Este greșită afirmația că reclamata trebuia să urmeze procedura specială pentru că ea a urmat această procedură, iar prin decizia civilă nr. 79 /A din 11mai 2006 Curții de Apel Oradeas -a constatat că aceasta este îndreptățita la măsuri reparatorii și s-a dispus trimiterea dosarului Comisiei Centrale de Evaluare a Despăgubirilor.
Prezenta cauză a fost generată de lipsa oricărei reacții a instituției abilitate să stabilească valoarea creanței și să facă plata care ar stinge obligația, situație în care se impune a fi antrenată răspunderea Statului român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Expertiza a fost necesară în cauză tocmai pentru că această Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a executat obligațiile care îi reveneau prin efectul legii față de reclamantă a cărei calitate de persoană îndreptățită nu mai poate fi contestată.
În ceea ce privește neconcordanța dintre practica Curții Europene a Drepturilor Omului și cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituție judecătorul național are obligația să acorde prioritate acordurilor internaționale la care România este parte, deci, implicit și practicii instanței de aplicare a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pentru toate cele precizate, instanța va respinge recursul ca neîntemeiat, apreciind că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată cuantumul acestora nefiind dovedit.
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus cererea formulat de inginer expert, care a reiterat pretențiile formulate și în fața instanțelor de fond și apel referitoare la plata diferenței onorariu expertiză, sens în care instanța va dispune intimatei reclamante la plata sumei de 900 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă DIREC IA GENERALĂ A FINAN ELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-/B în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI I FINAN ELOR pentru Statul Român în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procedural ales în O,-,. 2, jude ul B i intima ii pârâ i PRIMARUL COMUNEI, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR 10/2001 împotriva deciziei civile nr 124/A din 14 aprilie 2009 pronun ată de Tribunalul Bihor pe care o men ine în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
OBLIGĂ intimata reclamantă la plata sumei de 900 lei, reprezentând diferență onorariu expert -.
IREVOCABILĂ.
Pronun ată în edin a publică din 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier, - - - - -
Red dcz
13.11.2009
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
6 ex/20.11.2009
4 com/
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
