Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 14
Ședința publică de la 16 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 504/01.09.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul, lipsă fiind intimatul Primarul municipiului P
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul se legitimează cu seria nr. - eliberat de SPCLEP Tg.N la data de 29.05.2008. Precizează că nu a primit hotărârea primei instanțe și a solicitat repunerea în termenul de apel.
Curtea aduce la cunoștință apelantului că instanța de fond, urmare a cererii formulate de el, i-a comunicat o copie legalizată a hotărârii conform adresei nr- din 04.11.2008.
Apelantul arată că nu a primit copia hotărârii. Solicită ca, în situația admiterii cererii de repunere în termen să se judece și apelul; nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului pe cererea de repunere în termen și pe cererea de apel.
Apelantul depune la dosar concluzii scrise, la care a atașat un set de înscrisuri - raport de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. 974/C/2003 al Tribunalului Neamț, completare la întâmpinare formulată de Primarul municipiului P în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia civilă nr. 8016/11.10.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, toate în copii xerox - solicitând instanței a fi avute în vedere la soluționarea cauzei. Solicită admiterea cererii de repunere în termen, admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii de la prima instanță. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.839/279/12.02.2008 la Judecătoria Piatra Neamț, reclamantul a chemat în judecată Primarul municipiului PNp entru a fi obligat să-l pună în posesie cu suprafața de 1660 mp teren situat în P N, str. - Albă sub sancțiunea obligării la plata de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a învederat următoarea situație de fapt:
Prin dispoziția nr.8/7.01.2002 emisă de Primarul municipiului PNs -a dispus restituirea, în natură, a suprafeței de 320 mp teren situat în P N, str. -, iar pentru suprafața de 1310 mp, urma să i se atribuie teren în altă parte.
În baza cererii adresate Primarului municipiului PNî nregistrată sub nr.17183/17.04.2006, la data de 20.04.2006 s-a încheiat un proces verbal cu reprezentanții Primăriei municipiului PNp rin care s-a stabilit ca reclamantul să primească, în echivalent, pe str. - Albă suprafața de 1330 mp plus celelalte două trupuri de teren situate în str. - -, suprafețe ce urmau a fi corectate în funcție de suprafața reală, cele trei trupuri urmând a însuma 1.660 mp.
În acel proces verbal s-a menționat că în prima ședință a comisiei de fond funciar urma să se facă propunerea compensării terenului de 1330 mp după care reclamantul să fie pus în posesie.
Deși, ulterior reclamantul a făcut o serie de demersuri în vederea punerii sale în posesie cu terenul de mai sus, acestea au rămas fără rezultat, astfel că a formulat acțiunea de față.
Prin sentința civilă nr.1721/15.04.2008 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț - Secția Civilă, reținându-se că acțiunea derivă din prevederile Legii nr.10/2001 și potrivit art.26 alin.3 competența aparține secției civile a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare.
Astfel, cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț sub nr.836/279/7.05.2008.
Prin sentința civilă nr. 504/C/01.09.2008 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a respins ca neîntemeiată acțiunea.
În expozitivul sentinței s-au reținut următoarele considerente:
Prin dispoziția nr.8/7.01.2002 emisă de Primarul municipiului P N, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001, s-a admis notificarea contestatorului G și s-a dispus restituirea, în natură, a suprafeței de 320 mp teren și acordarea de măsuri reparatorii, sub formă de titluri valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare pentru suprafața de 1.310 mp teren potrivit raportului de evaluare întocmit.
Această dispoziție a fost contestată, în instanță de către notificatorul
Astfel, prin sentința civilă nr.415/C/20.11.2003 a Tribunalului Neamț, s-a admis contestația, s-a anulat, în parte, dispoziția nr.8/7.01.2002 emisă de Primarul municipiului P N și s-a dispus restituirea către contestator, în natură, a întregii suprafețe de 1.660 mp teren situat în intravilanul Municipiului P N, str. - nr.142.
Prin decizia civilă nr.766/17.05.2004 a Curții de APEL BACĂUs -a admis apelul Primarului municipiului PNs -a schimbat în totalitate sentința civilă nr.415/C/2003 a Tribunalului Neamț, în sensul respingerii contestației formulată de împotriva Dispoziției nr.8/7.01.2002 emisă de Primarul municipiului P N, care a fost menținută cu motivarea că restituirea în natură nu este posibilă întrucât suprafața de 1.310 mp este afectată de lucrări de investiții legal aprobate.
Recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.766/2004 a Curții de APEL BACĂUa fost respins prin decizia civilă nr.8183/20.10.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
De asemenea, și contestația în anularea deciziei civile nr.8183/20.10.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Baf ost respinsă, prin decizia civilă nr.8016/11.10.2006 a
În aceste condiții rezultă că Dispoziția nr.8/7.01.2002 emisă de Primarul municipiului PNa rămas definitivă și irevocabilă, astfel că potrivit acesteia contestatorul este îndreptățit a primi, în natură, doar suprafața de 320 mp situată în P N, str. - nr.142, iar pentru diferența de 1.310 mp teren (care nu poate fi restituită în natură)urmează să beneficieze de măsuri reparatorii, așa cum s-a stabilit prin acea dispoziție.
Prin prezenta acțiune, reclamantul solicită ca Primarul municipiului P N să fie obligat să-l pună în posesie cu întreaga suprafață de teren de 1.660 mp.
La termenul din 1.09.2008 reclamantul a precizat că suprafața de 320 mp teren înscrisă la pct.1 din dispoziția nr.8/7.01.2002 a primit-o fiind pus în posesie și că nu mai are pretenții în legătură cu aceasta, astfel că cererea sa vizează doar diferența de 1.310 mp teren.
Față de împrejurarea, că dispoziția nr.8/7.01.2002 emisă de Primarul municipiului PNa făcut obiectul controlului judecătoresc și în mod irevocabil s-a reținut că pentru suprafața de 1.310 mp teren, reclamantul nu poate primi teren în natură, ci doar măsuri reparatorii în echivalent, acțiunea acestuia nu este întemeiată.
Chiar dacă, la data de 20.04.2006 s-a încheiat un proces verbal între reclamant și un reprezentant al serviciului de cadastru din cadrul primăriei municipiului PNd in care rezultă că acesta s-a deplasat pe str. - Albă împreună cu reclamantul pentru: "a viziona amplasamentul oferit de către Primăria P N în suprafață de 1.330 mp cu aceeași valoare terenului pe care îl dă în schimb situat în str. - -", această împrejurare nu creează vreo obligație în sarcina Primarului municipiului P N de a-i atribui contestatorului suprafața de 1.330 mp în natură, în condițiile în care acesta este obligat să se conformeze doar celor stabilite prin dispoziția nr.8/7.01.2002 și nu altor împrejurări care sunt în contradicție cu acea dispoziție.
De altfel, din cuprinsul procesului verbal din 20.04.2006 rezultă că propunerea de restituire în natură pentru întreaga suprafață de 1.660 mp, urmează a fi supusă aprobării în prima ședință a "Comisiei de fond funciar", comisie care nu poate avea vreo competență în soluționarea cererilor având ca obiect Legea nr.10/2001.
La 24.11.2008 reclamantul a formulat în scris cerere de repunere în termenul de apel. Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL BACĂU sub același număr la 08.12.2008.
La termenul de judecată din16.02.2008 reclamantul a precizat oral că, prin cererea de repunere în termenul de apel a înțeles să formuleze totodată și apel împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Neamț.
În motivarea în fapt a cererii de repunere în termenul de apel, apelantul a invocat faptul că din data de 15.09.2008 și-a schimbat domiciliul și că sentința pronunțată de prima instanță nu i-a fost comunicată la noua adresă, deși a anunțat instanța de această schimbare.
Apelul nu a fost motivat.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la cererea de repunere în termenul de apel și nici la cererea de apel.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Analizând temeinicia cererii de repunere în termenul de apel, prin raportare la susținerile reclamantului, Curtea constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce succed.
Art. 288 al.1 Cod procedură civilă prevede că termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Comunicarea hotărârilor judecătorești se face conform art. 90 alin.1 din Cod pr. civilă " la domiciliul sau reședința celui citat".
Schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie,sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar ( art. 98 Cod pr. civilă).
Motivele cererii de repunere în termenul de exercitare a unei căi de atac trebuie formulate în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, astfel cum prevede art. 103 alin.2 Cod pr. civilă.
Or, în cauza de față, reclamantul a adus la cunoștință primei instanțe despre schimbarea domiciliului său abia la 31.10.2008, după ce, la 19.09.2008, hotărârea fusese comunicată la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, iar cererea de repunere în termenul de apel a fost formulată abia la 24.11.2008, deși sentința apelată i-a fost recomunicată la cerere, la noua adresă de domiciliu, la 04.11.2008 ( a se vedea fila 41 dosar fond).
În aceste condiții este lesne de observat că, pe de o parte reclamantul își invocă propria culpă în susținerea cererii de repunere în termen, iar, pe de altă parte termenul de 15 zile prev. de art. 103 al.2 Cod pr. civilă nu a fost respectat de către acesta.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel și, în consecință, ca tardivă cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de apel ca nefondată.
Respinge apelul civil declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 504/01.09.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- ca tardiv.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.sent.
red.dec.
tehnored./4 ex.
18.03.2009
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
