Speta Legea 10/2001. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 15
Ședința publică de la 16 februarie 2009
Completul de divergență compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare - în complet de divergență - apelul civil declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1643/15.nov. 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții și, lipsă fiind intimata-pârâta Primăria municipiului
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Apelanții-reclamanți și, având pe rând cuvântul, arată că-și mențin concluziile de la termenul anterior, solicită admiterea apelului, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1643/15 nov.2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 4586/2006, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamanții contestatori și în contradictoriu cu Primăria municipiului
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 4586/2006, reclamanții contestatori și au contestat Dispoziția nr. 1458/14.07.2006 emisă de Primarul municipiului B, prin care, în condițiile Legii 10/2001, le-a fost restituită în natură doar suprafața de 49,76 mp din totalul de 574,25 mp ce le-a fost preluat în mod abuziv.
În motivarea contestației s-a susținut că suprafața restituită în natură este prea mică, iar, pe de altă parte există posibilitatea restituirii în natură a întregului teren, eventual pe un alt amplasament.
În susținerea contestației au fost depuse înscrisuri, respectiv dispoziția contestată și acte care au stat la baza emiterii acesteia.
Examinând actele depuse, tribunalul a reținut contestația ca fiind neîntemeiată.
S-a constatat că prin dispoziția contestată, din totalul de 574,25 mp teren solicitat de contestatori, a fost restituit în natură acestora doar suprafața de 46,74 mp situată în B,- și s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție demolat și, respectiv, pentru diferența de 524,51 mp teren ce nu poate fi restituit în natură, deoarece este ocupat de blocul nr. 36 din str. 22, rețele edilitare și alee betonată.
Tribunalul a constatat că reclamanții nu au făcut dovada, prin nici un mijloc de probă prevăzut de lege, a susținerilor lor în sensul că există posibilitatea de a li se acorda în natură întreaga suprafață de teren, iar, pe de altă parte, ca potrivit Legii nr. 10/2001,republicată,s-a procedat legal la restituirea în natură a terenului, în limita posibilității și în consecința a respins ca nefondată contestația.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatorii.
Aceștia au solicitat prin apelul declarat administrarea de noi probe în apel pentru admiterea contestației și, totodată, au criticat propunerea de acordare de despăgubiri în sensul că acestea nu au fost individualizate, deși acesta aspect nu a fost criticat prin contestația inițială, constituind o cerere nouă în apel, supusă dispozițiilor art. 294 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată de intimat, Primarul municipiului B, s- solicitat respingerea apelului.
A fost admisă proba solicitată de apelanți, respectiv o expertiză topo-cadastru, pentru identificarea terenului ce a fost proprietatea părților și suprafața ce poate fi restituită acestora în natură din fosta proprietate sau identificarea terenului ce poate fi data în compensare, în același loc, care nu face obiectul altor restituiri.
Privitor strict la terenul ce a aparținut părților, expertul a concluzionat că în prezent terenul reclamanților este ocupat de blocul nr. 36, trotuare, alei de acces, parcare amenajată, suprafața disponibilă de restituit fiind de 129 mp, teren pe care, conform suplimentului la expertiză, se regăsește și terenul atribuit prin dispoziția contestată și care constituie spațiu aferent blocurilor edificate în zonă.
În ceea ce privește propunerea de atribuire în compensare de teren, terenul astfel cum a fost identificat în acest scop de către expert, este afectat de către rețelele edilitare existente în zonă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că nu s-a făcut dovada faptului că este disponibil pentru a fi atribuit în compensare.
Față de probele noi administrate în cauză, curtea constată apelul nefondat.
Este de necontestat faptul că prin Legea nr. 10/2001 legiuitorul a urmărit să ofere măsuri reparatorii cât mai adecvate foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, deposedați abuziv de statul comunist, însă nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că, prin aceste măsuri reparatorii, tr4ebuie să se asigure și să se mențină, totodată, echilibrul social între interese legitime divergente.
Pentru acest considerent se apreciază că terenul ce a aparținut apelanților-contestatori nu poate fi restituit în natură întrucât este afectat de utilități și spațiu, absolut necesare pentru ansamblul de locuințe din zonă.
În ceea ce privește însă aplicarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, cererea apelanților este neîntemeiată.
Din cuprinsul art. 26 alin.(1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că atunci când restituirea în natură nu este posibilă și se impune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, regula este acordarea măsurilor compensatorii și, numai în subsidiar, dacă aceasta nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită, se vor face propuneri de acordare de despăgubiri.
Acest text trebuie analizat în corelare cu prevederile art. 1 alin.(5) din același act normativ, care instituia obligația primarilor sau, după caz, a conducătorilor unităților învestite cu soluționarea notificărilor, de a afișa lunar tabelul bunurilor disponibile sau, după caz, al serviciilor care pot fi date în compensație.
Din analiza coroborată ale celor două texte ale legii rezultă că autoritatea competentă să stabilească natura măsurilor compensatorii este entitatea învestită cu soluționarea notificării, pentru că ea este singura care poate aprecia dacă măsura este posibilă din punctul său de vedere, iar instanța sesizată de cel nemulțumit poate dispune doar în limitele tabelului ce conține bunurile disponibile care se pot acorda în compensare.
În cauză a fost contestată de către intimată disponibilitatea terenului propus a fi acordat în compensare, susținându-se, pe de o parte împrejurarea că pentru terenul din preajma fostei proprietăți a contestatorului sunt formulate notificări de alte persoane, iar pe de altă parte împrejurarea că acest teren este afectat de utilități, context în care se apreciază că instanța nu poate dispune asupra atribuirii în compensare cu teren, întrucât ar fi încălcate dispozițiile legale invocate mai sus.
Pentru considerentele de mai sus, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1643/15.nov. 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Cu opinia separată a domnului judecător în sensul că se impunea admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul:
contestației și modificării în parte a dispoziției contestate în sensul că:
La art. 1 din dispoziție suprafață care urmează să fie restituită în natură să fie de574 mpîn loc de 49,74 mp, formată din 2 corpuri de proprietate de129 mpidentificată cu schița și vecinătățile în raportul de expertiză tehnică și anexa la acesta, efectuate în cauză ( filele 46-48 dosar ) și445 mpidentificați cu schiță și vecinătăți în suplimentul la raportul de expertiză și anexa la acesta ( filele 145-146 dosar ).
Celelalte mențiuni din dispoziție să fie menținute.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
GREFIER,
red.sent.
red.dec.
tehnored./5 ex.
11.03.2009
OPINIA SEPARATĂ A DOMNULUI JUDECĂTOR 2: Camelia Liliana
- - - -
Consider că se impunea admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii contestației și modificării în parte a dispoziției contestate în sensul că la art. 1 din dispoziție suprafața care urmează a fi restituită în natură să fie 574 mp în loc de 49,74 mp pentru considerentele ce succed:
Prin art. 1 și 7 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată se reglementează, prin altele, două principii ( reguli ) de drept în legătură cu restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 și anume:
1. imobilele preluate în mod abuziv se restituie, de regulă, în natură.
2. în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. Ordinea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent este: compensarea cu bunuri sau servicii și în subsidiar acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză și al suplimentelor la acesta rezultă, fără echivoc, următoarea situație de fapt:
Din suprafața totală de 574 mp, pentru care apelanții-reclamanți au formulat notificare, este liberă de construcții și utilități suprafața de 129 mp și nu doar 49,74 mp, astfel cum a stabilit intimatul-pârât prin dispoziția contestată ( a se vedea fila 47 dosar). Suprafața de 49,74 mp este cuprinsă în suprafața de 129 mp ( a se vedea suplimentul la expertiză de la filele 77-78 dosar ).
Coroborând această concluzie a expertului, necontestată de părți, cu primul principiu prevăzut de Legea nr. 10/2001 rezultă că dispoziția contestată este nelegală,cel puțin în ceea ce privește diferența de terende până la 129 mp reținută prin raportul de expertiză, care poate firestituită în natură pe vechiul amplasament.
Mai rămâne de analizat dacă pentru diferența de teren de 445 mp rămasă prin scăderea din 574 mp teren revendicat a suprafeței de 129 mp nu se putea stabili ca măsură reparatorie prin echivalent compensarea cu alte bunuri, recte cu altă suprafață de teren intravilan liberă de construcții.
În opinia noastră, ordinea în care sunt enumerate în art. 1 alin.2 din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii prin echivalent nu este întâmplătoare, ci exprimă voința clară a legiuitorului de a da prioritate măsurii compensatorii cu alte bunuri sau servicii față de cealaltă formă de acordare de despăgubiri pentru motivul că prima, spre deosebire de secunda, nu grevează ( afectează) bugetul de stat.
În aceste condiții considerăm că propunerea de acordare de despăgubiri se poate face de către entitatea investită cu soluționarea notificării doardacă se constată și se dovedește în prealabil că o compensare cu alte bunuri sau servicii este imposibilă sau nejustificată obiectiv și rezonabil.
Este adevărat că art. 1 alin.5 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată prevede că " primarii au obligația să afișeze lunar un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare" însă, în opinia noastră, acest text de lege nu trebuie interpretat și aplicat în sensul că dovada posibilității acordării de bunuri în compensare se facedoar cu tabelul întocmit de către primarși/sau că instanța de judecată nu poate verifica legalitatea sau temeinicia mențiunilor dintr-un asemenea tabel sau susținerea unității investite cu soluționarea notificării că nu există posibilitatea acordării unei asemenea măsuri reparatorii prin echivalent deoarece, s-ar goli de conținut însuși dreptul la reparație, reglementat de legea de restituire și dreptul la un proces echitabil, și ar fi contrar scopului urmărit de legiuitor.
Dreptul la stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent ar deveni, în aceste condiții, iluzoriu.
Or, din probatoriul administrat în cauză rezultă că,în imediată apropiere terenului revendicat de către reclamanți, există o altă suprafață de teren de 445 mp identificată prin suplimentul de expertiză ( filele 145-146 dosar), careputea șitrebuiasă fie acordată în compensare de către intimatul-pârât reclamanților până la întregirea suprafeței totale din notificare, de 574 mp.
Faptul că prin notificare solicitanții nu au solicitat, în mod expres, și compensarea cu alt teren este irelevant, atâta timp cât în faza administrativă a soluționării notificării, primarul nu le-a făcut acestora asemenea ofertă, pe care ei să o refuze.
Oricum, având în vedere, așa cum am arătat, ordinea imperativă de acordare a măsurilor reparatorii prevăzută de lege, chiar și în ipoteza unui asemenea refuz, intimatul-pârât ar fi trebuit să acorde prioritate măsurilor reparatorii în echivalent față de propunerea de acordare de despăgubiri în situația în care bineînțeles se constata că restituirea în natură ( pe vechiul amplasament) nu mai era posibilă.
Din coroborarea răspunsurilor comunicate instanței de către intimatul-pârât, în legătură cu existența unor alte notificări pentru această suprafață de 445 mp ( filele 71, 79 și 152 dosar ) cu schițele anexă la suplimentele la raportul de expertiză efectuat în cauză de la filele 139 și 146 dosar, rezultă fără echivoc, faptulcă suprafața de 445 mp, astfel cum a fost identificată de expert, nu a făcut obiectul vreunei alte notificări la Legea nr. 10/2001.
Existența conductei de gaze de pe acest teren nu poate constitui un impediment legal în acordarea în compensare a acestuia reclamanților întrucât, așa cum rezultă din adresa ON Gaz Distribuție (fila 162 dosar ), devierea traseului acesteia este posibilă, atât din punct de vedere legal cât și din punct de vedere financiar.
Dispozițiile din anexa 4,5 și 6 din HG nr. 525/1996 republicată nu sunt incidente în cauză întrucât, pe de o parte suprafața de 49,74 mp restituită reclamanților prin notificare face parte din același perimetru și are aceeași destinație cu suprafața de 445 mp, și, pe de altă parte intimatul-pârât nu a dovedit că sunt întrunite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.
Nu în ultimul rând ar trebui luată în considerare și destinația anterioară și actuală de facto a acestei suprafețe de teren, astfel cum rezultă din susținerile reclamanților,necontestate de către intimatul-pârât și planșele foto depuse la dosarul cauzei, de loc îngrădit și cultivat de către locatarii blocului din imediata vecinătate a terenului.
JUDECĂTOR,
red.op.sep.
tehnored.
17.03.2009
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
