Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1408/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1408/2009-
Ședința publică din 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursul civil declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.2 B, jud. B, în reprezentarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă din O, Parcul, nr.1,.2, jud. B, intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI O și COMISIA LOCALĂ O DE APLICARE A LEGII 10/2001 ambele cu sediul în O, P-ța. -, nr.1, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 119 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 3236 din 05.05.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentanta recurentelor pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în reprezentarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, consilier juridic, în baza delegației nr. 77/D/RK din 2009, pentru intimata reclamantă - lipsă, reprezentanta acesteia avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 63/2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimatele pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante - depune la dosar practică judiciară - decizia nr. 4346 din 31.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar - și certificatul de calitate de moștenitor nr. 8 din 01 septembrie 2009 emis de Biroul Notarial, prin care se certifică că de pe urma defunctului, calitate de moștenitor avea dosar soția supraviețuitoare -.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în reprezentarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii pentru motivele arătate în scris la dosar.
Reprezentanta intimatei reclamante - solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată justificate cu împuternicirea avocațială de la dosar. În motivare arată că, instanțele în mod corect au soluționat cauza, raportat la înscrisurile depuse la dosar și practica Arată că, au fost încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul Ia C. și au trecut mulți ani de când autoritățile statului nu au achitat acele despăgubiri.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3236 din 05.05.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis cererea formulata de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului O, Comisia Locala de aplicare a Legii nr. 10/2001, Statul R prin Ministerul Finanțelor și în consecință a fost obligat pârâtul Statul R, prin Ministerul Finanțelor să plătească reclamantei suma de 261.000 lei reprezentând despăgubiri, contravaloarea apartamentului nr. 56, situat în localitatea O,-, -. 10, precum și suma de 1.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că după apariția Legii nr. 10/2001 reclamanta a formulat, în calitate de fost proprietar tabular al apartamentului înscris în CF. 20740 O, cu nr. top. 493/4, cerere pentru restituirea în natură a imobilului sau acordare de despăgubiri, iar prin Dispoziția Primarului Municipiului O nr. 15/17.01.2003, s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentului, formulându-se oferta privind acordarea de despăgubiri bănești în valoare de 289.547.549 ROL, valoare calculată potrivit Legii nr. 112/1995, urmând ca diferența de 566.040.545 ROL sa se acopere cu acțiuni sau titluri de valoare.
Reclamanta s-a adresat Tribunalului Bihor solicitând obligarea Ministerului Finanțelor Publice și a Primăriei Municipiului O - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 la plata sumei de 289.547.549 ROL, cu titlu de despăgubiri bănești, acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă nr. 589/C/2005 pronunțată în dosar nr. 2724/C/2005 și a fost obligată Primăria Municipiului O să se conformeze procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor reglementate de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 adică, despăgubiri în condițiile legii speciale în limita cărora vor fi acordate titluri de despăgubire.
A constatat instanța că imobilul situat în O, str. -. -, nr. 48, -. 10,. 56, înscris în CF. 20740 O, cu nr. top. 493/4, a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, iar o asemenea măsură, prin prisma prevederilor art.2 alin.1 lit. a din Legea nr. 10/2001 constituie o preluare abuzivă ce îndreptățește fostul proprietar să solicite despăgubiri.
S-a apreciat că recunoașterea de către autorități a calității de persoana îndreptățită combinată cu dispozițiile legale actuale conduc la concluzia că aceasta deține un bun în sensul art.1 din Protocolul 1 al Convenției asupra apartamentului nr. 56, drept ce nu a fost infirmat până în prezent. Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului apără drepturi efective, nu iluzorii, simpla recunoaștere a faptului că reclamanta deține un bun nu este suficientă pentru protecția efectivă a acestuia.
A mai reținut instanța de fond că prin Legea nr. 10/2001 modificată succesiv și republicată au fost stabilite o serie de modalități de despăgubire a foștilor proprietari, între care și acordarea de acțiuni la fondul Proprietatea. În sarcina statului există obligația pozitivă de a respecta dreptul de proprietate, simpla adoptare a unor măsuri reparatorii în concordanță cu normele internaționale nefiind suficientă dacă nu este urmată de măsuri concrete de aplicare într-un termen rezonabil, astfel încât posibilitatea acordării de măsuri reparatorii să nu fie o simplă iluzie.
Statului Român la o problemă de ordin general (restituirea proprietăților confiscate în perioada 1945-1989 și reglementarea raporturilor cu foștii proprietari) a fost însă în mod excesiv întârziată. În aceste condiții, raportat la faptul că Fondul Proprietatea nu este funcțional instanța a considerat că plata către reclamanta a unor despăgubiri corespunde exigențelor din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (cauzaversus România), chiar dacă cererea depusă de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 către organele în drept a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor. Iar din concluziile raportului de expertiza efectuat în cauză, instanța a reținut că valoarea de circulație a apartamentului la nivelul luni februarie 2008 este de 261.000 lei.
Excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Primarul municipiului Oaf ost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, Direcția -ă a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii față de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că, în speță este vorba de o acțiune ce derivă din Legea nr. 10/2001, astfel ca Judecătoria Oradea nu era competentă material să judece cauza, deoarece în art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, se prevede că "decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire, în natură poate fi atacată care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
Totodată s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor ca reprezentant al Statului Român, întrucât din prevederile Legii nr. 10/2001, a nr.OUG 81/2007, a nr.HG 128/2008 rezulta că Statul Român nu este reprezentat de către Ministerul Economiei și Finanțelor ci calitatea procesuală activă o au Primarul Municipiului O, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Mai mult decât atât, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 589/C/2005, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins cererea prin care petenta solicita plata despăgubirilor bănești pentru imobilul în cauză, fiind obligate Primăria O și Comisia Locală de aplicare a Legii 10/2001 să se conformeze procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor reglementate de art. 16 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, adică despăgubiri în condițiile legii speciale, în limita cărora vor fi acordate titlu de despăgubire.
Astfel, s-a învederat că pe baza actelor anexate notificării depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 și în conformitate cu sentința civilă nr. 589/C/2005, Primarul Municipiului Oae mis Dispoziția nr. 2076/27.06.2006 prin care a constatat calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de despăgubiri a numiților - și și a înaintat dosarul administrativ Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea efectuării procedurii de specialitate, iar faptul că nici până la această dată nu a fost stabilită ordinea de soluționare a dosarelor de către Comisia Centrală nu are nici o legătură cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ba mai mult, s-a apreciat că datorită acestei erori evidente din partea instanței de fond care a soluționat litigiul în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, hotărârea pronunțată este esențial nelegală și practic inaptă de executare, despăgubirile fiind acordate de către Comisia Centrală și nu de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu dispune de conturi bănești în acest sens.
Referitor la practica CEDO menționată în sentința atacata, apelanta a considerat că aceasta este neconcordantă cu legislația în vigoare, atâta timp cât este de notorietate faptul că Fondul Proprietatea este funcțional, "iar imposibilitatea acordării de măsuri reparatorii nu este o simplă iluzie".
Intimata -, prin reprezentant, a solicitat respingerea apelului, cu consecința păstrării în totalitate a hotărârii atacate.
Intimatul Primarul municipiului O, prin întâmpinare, a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului.
Prin decizia civilă nr. 119/A din 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în reprezentarea MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru STATUL ROMÂN cu sediul în O, str. -, nr. 2 B, cod poștal -, jud. în contradictoriu cu intimații domiciliată în O, Parcul, nr. 1,. 2, jud., PRIMARUL MUNICIPIULUI O și COMISIA LOCALA DE APLICARE A LEGII 10/2001, împotriva sentinței civile nr. 3236 din 05.05.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta și soțul său au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în O, str. -. -, nr. 48, -. 10,. 56, înscris în CF. 20740 O, cu nr. top. 493/4, preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950.
Constatând ca aceștia au calitatea de persoane îndreptățite conform disp. Legii nr. 10/2001, prin Dispoziția nr. 15/17.01.2003 emisa de Primarul Mun. O s-a respins cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în valoare de 289.547.549 ROL, valoare calculata potrivit Legii nr. 112/1995, urmând ca diferența de 566.040.545 ROL să se acopere cu acțiuni sau titluri de valoare.
Întrucât despăgubirile stabilite prin această dispoziție nu au fost acordate reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului O, Ministerul Finanțelor și Prefectura B obligarea acestora la plata sumelor acordate prin Dispoziția nr. 15/2003.
Cererea reclamantei a fost respinsa ca inadmisibilă prin sentința civila nr. 589/C/2005 dată de Tribunalul Bihor, fiind obligată intimata Primăria Municipiului O, sa se conformeze procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor reglementată de disp. art. 16 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Ulterior Primarul Municipiului Oae mis Dispoziția nr. 2076/27.06.2006 prin care s-a constatat din nou calitatea de persoane îndreptățite conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 a reclamantei și a soțului său și s-a dispus înaintarea notificării și a actelor aferente acesteia către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform adresei nr. -/19.03.2009 până în prezent dosarul reclamantei nu a fost repartizat unui consilier din cadrul Autorității în vederea analizării și înaintării acestuia evaluatorului autorizat.
Așadar în speță, deși suma despăgubirii a fost fixată într-o primă etapă la data de 17.01.2003, până în prezent, adică după șase ani, ea nu a fost nici efectiv plătită reclamantei. În consecință, prin jocul legilor, deși reclamanta a obținut fixarea despăgubirilor la 17.01.2001, ea nu a reușit totuși să le încaseze, Dispoziția nr. 15/2003, care nu a fost atacată, rămânând astfel definitivă, fiind deci ineficientă.
In consecință, o sarcină disproporționată atârnă pe umerii reclamantei, în măsura în care, la distanță de peste șase ani de la stabilirea despăgubirilor și, mai ales, de peste trei ani de la înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta încă nu poate încasa despăgubirile și nu are nici o garanție că va primi respectivele sume în viitorul apropiat.
Așadar în speță reclamanta a obținut o primă evaluare a despăgubirilor la care avea dreptul la data de 17.01.2003. Cu toate acestea, aceste sume nu au fost plătite, deoarece statul nu a adoptat legea specială decât în cursul anului 2005. În temeiul Legii nr. 247/2005 dosarul reclamantei a fost trimis spre analiză către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însa, până în prezent, adoptarea noii legi nu a adus vreo speranță pentru reclamantă de a primi plata despăgubirilor în viitorul apropiat, după trei ani dosarul nefiind repartizat în vederea analizării sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent și a emiterii titlului de despăgubire.
Dreptul reclamantei de a încasa reparația este prevăzut de Legea nr. 10/2001, ceea ce face să aibă o creanță care constituie o valoare patrimonială protejată de articolul 1 al Protocolului nr. 1, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Matache și ații contra României).
Prin inacțiunea statului, care nu a făcut demersuri în vederea plății reparațiilor pentru bunurile naționalizate, sumele nu au fost încă stabilite, iar reclamanta încă nu și-a încasat despăgubirea.
În cazul în speță există o ingerință în dreptul reclamantei de a primi despăgubiri, chiar dacă această ingerință era prevăzută de lege și urmărea un scop legitim de interes general, rămâne deci de stabilit dacă este proporțională cu scopul legitim urmărit.
Instanța de apel a reținut că autoritățile au lăsat să treacă peste șase ani fără a adopta măsuri în vederea plății despăgubirilor stabilite în beneficiul reclamantei pentru bunurile naționalizate prin Dispoziția nr. 15/17.01.2003, iar reclamanta nu are nici-o perspectivă imediată de a încasa sumele la care are dreptul, iar după patru ani de la adoptarea Legii nr. 247/2005 dosarul acesteia nu a fost repartizat în vederea analizării sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent.
Chiar dacă în baza OUG nr. 81/2007, după emiterea titlului de despăgubire, titularii pot opta pentru acordarea despăgubirilor bănești în cuantum de 500.000 lei, instanța nu consideră necesar să se aștepte încă patru ani pentru a concluziona asupra lipsei de proporționalitate a acestei ingerințe cu scopul legitim urmărit.
Instanța a considerat că, faptul pentru reclamantă de a nu avea o certitudine în privința cuantumului despăgubirilor ce i se cuvin după o perioadă mai mare de șase ani de la data când o autoritate administrativă a recunoscut vocația sa la plata de despăgubiri este incompatibil cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Fără a ignora complexitatea procesului declanșat de stat în vederea reparării pierderii proprietății, instanța de apel a apreciat că faptul pentru care reclamanta de a nu putea primi despăgubirile în ciuda stabilirii lor prin Dispoziția nr. 15/17.01.2003 și de a nu avea o certitudine în privința datei la care le va putea încasa, a făcut-o pe aceasta să sufere o sarcina disproporționată și excesivă incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 (Cauza Matache și alții contra României).
In consecință corect a apreciat prima instanță că reclamanta este îndreptățită la plata despăgubirilor calculate la valoarea de circulație a imobilului.
In ce privește excepțiile invocate prin motivele de apel s-a reținut că excepția necompetentei materiale a judecătoriei este nefondată și a fost respinsă, având în vedere că prezenta acțiune nu este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. De asemenea a fost respinsă și excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Finanțelor având în vedere că acesta stă în judecată nu în nume propriu ci în calitate de reprezentant al Statului Român, conform disp. art. 25 din Decretul nr. 31/1954.
de cele de mai sus în baza art. 296 Cod procedură civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat și a fost păstrată în totalitate hotărârea atacată, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii față de apelant, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză.
Statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor doar în ipoteza în care nu există dispoziții speciale. În speță, calitate procesuală are Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005. De asemenea calitate procesuală revine potrivit HG.1068/2007 Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care avizează compensarea obligațiilor reciproce de plată între persoanele îndreptățite la despăgubiri și stat.
S-a mai motivat că, Primarul municipiului O are calitate de reprezentant al statului, acesta trebuie să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, operație care a și fost efectuată, dosarul fiind în prezent la Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților.
S-a mai motivat că Fondul "Proprietatea" funcționează și Comisia Centrală de Evaluare a Despăgubirilor este cea care deține fondurile necesare pentru acordarea măsurilor reparatorii foștilor proprietari.
Recurentul a arătat că Fondul Proprietatea este o societate comercială pe acțiuni, care nu este subordonat recurentului, Ministerul Finanțelor nu are conturi bănești pentru plata unor atare despăgubiri și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost de a admite lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor ca reprezentant al statului în litigii cum este cel de față.
S-a mai invocat că Judecătoria Oradea nu era competentă în primă instanță, competența revenind potrivit art. 26 din Legea 10/2001 Tribunalului - Secția civilă, ca instanță de fond.
Intimații s-au opus admiterii recursului.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele.
În fapt, prezenta cauză are ca temei juridic art. 1 Protocoul I din CEDO și condamnările repetate ale României de Curtea Europeană în materia despăgubirii foștilor proprietari, instanța competentă fiind în acest caz cea de drept comun și nu tribunalul conform dispozițiilor art. 26 din Legea 10/2001.
Față de obiectul cauzei, în mod corect a reținut tribunalul că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în reprezentarea Statului Român, față de dispozițiile Hotărârii de Guvern nr. 386/2007, norma-cadru care reglementează funcționarea acestei instituții.
Potrivit art. 3 pct. 48 din nr.HG 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, iar potrivit art. 2 din același act normativ, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează și administrează veniturile statului, precum și datoria publică, motiv pentru care sunt nefondate susținerile recurentului privind excepția lipsei calității procesuale pasive.
De altfel, inclusiv fondurile puse la dispoziția Comisiei Centrale de Evaluare a Despăgubirilor pentru despăgubirea foștilor proprietari, în fapt Fondul "Proprietatea", se constituie sub forma unei societăți de investiții deținută în întregime de Statul Român și administrată de Ministerul Economiei și Finanțelor, până la transmiterea acțiunilor către persoanele fizice îndreptățite, conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 247/2005, modificată prin nr.OUG 81/2007.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat repetat România (cazurile, și, ), reținând că Fondul "Proprietatea" nu funcționează, de natură a asigura o despăgubire reală și efectivă a foștilor proprietari deposedați de stat de bunurile ce le-au aparținut, în cazurile arătate s-au acordat despăgubiri foștilor proprietari, aceste sume fiind achitate de Ministerul Finanțelor ca reprezentant al Statului Român, ce a fost condamnat de
Primarul Municipiului O nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, nefiind în sarcina unităților administrativ teritoriale indemnizarea foștilor proprietari pentru bunurile de care au fost abuziv deposedați anterior anului 1989.
Împrejurarea că legile de retrocedare au fost modificate de nenumărate ori, conferind calitate procesuală unor entități înființate succesiv prin actele normative de modificare, nu pot îngrădi dreptul la o despăgubire efectivă și echitabilă a foștilor proprietari, nu li se poate imputa acestora nesiguranța cadrului legislativ în materia retrocedărilor.
În acest sens, prin Hotărârea CEDO. Viașu contra România, a fost obligat Statul Român potrivit art. 46 din Convenție, să ia măsuri urgente pentru indemnizarea efectivă, echitabilă și cu celeritate a foștilor proprietari ce au fost deposedați de bunuri de Statul Comunist.
Față de aspectele mai sus invocate, susținerile recurentei apar nu doar ca fiind nerelevante ci și contrare dispozițiilor CEDO. care se aplică cu prioritate față de legislația internă conform art. 21 din Constituția României.
Așa fiind, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă, cât timp acesta are calitatea de reprezentant al Statului Român și aceea de administrator principal al finanțelor publice.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va bliga partea recurentă să plătească părții intimate - suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.2 B, jud. B, în reprezentarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă din O, Parcul, nr.1,.2, jud. B, intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI O și COMISIA LOCALĂ O DE APLICARE A LEGII 10/2001 ambele cu sediul în O, P-ța. -, nr.1, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 119 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate - suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red. dec.R /13.XI.2009
Jud. fond.
Jud. apel. -
Dact. /13.XI.2009
Ex.2
5 com./ 27.11.2009
1. recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.2 B, jud. B, în reprezentarea STATULUI ROMÂN prin
2. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-,
3. intimata reclamantă din O, Parcul, nr.1,.2, jud. B,
4. intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI O și
5. COMISIA LOCALĂ O DE APLICARE A LEGII 10/2001 ambele cu sediul în O, P-ța. -, nr.1, jud.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
