Obligație de a face. Decizia 1411/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1411/2009-
Ședința publică din 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursul civil declarat de pârâtele și ambii din Lazuri, nr.6. jud. S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant din S M,-, jud. S M, împotriva deciziei civile nr. 118/Ap din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 6826/19.11.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată prin chitanța nr. - din 29.10.2009 emisă de Primăria S M și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că prin registratura instanței la data de 10.09.2009 intimatul a depus întâmpinare,la data de 02.11.2009 recurenții pârâți și au depus concluzii scrise, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6826/19.11.2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Marea admis acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele și, a admis în parte acțiunea pârâtelor-reclamante și în contradictoriu cu reclamantul-pârât din dosarul conexat - și în consecință a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentic nr.1133/17.03.2006 încheiat de BNP, din culpa pârâtelor reclamante. A obligat pe pârâtele-reclamante și să plătească reclamantului-pârât contravaloarea în lei, la data plății, a sumei de 6000 EURO. S-a dispus OCPI SMr adierea din CF 50449 SMa notării antecontractului de vânzare-cumpărare autentic nr.1133/2006 de sub B4, respingând restul pretențiilor formulate de pârâtele-reclamante. Totodată, a obligat pe pârâtele-reclamante să plătească reclamantului-pârât suma de 2167,75 lei RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, examinând acțiunea reclamantului și acțiunea pârâtelor reclamante din dosarul conexat -, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a apărărilor părților formulate prin întâmpinările depuse în cauză, raportat la starea de fapt și la probele administrate în cauză, a găsit întemeiată acțiunea din dosar nr- și întemeiată parțial acțiunea din dosarul conexat nr.- pentru următoarele considerente:
Părțile au încheiat la data de 17.03.2006 antecontractul de vânzare cumpărare autentic nr.1133 la BNP. În baza acestui antecontract vânzătoarele promitente și s-au obligat să vândă cumpărătorului promitent cotele lor din imobilul apartament nr.2 situat în S M,-, precum și cota de parte din teren intravilan aferent apartamentului în termen de 30 de zile de la terminarea procesului prin sentință definitivă și irevocabilă intentat de și, proces notat în Cf 14369 coala colectivă S
Părțile au înserat o clauză penală în antecontractul de vânzare cumpărare în sensul că dacă contractul definitiv nu se va încheia din vina promitenților vânzători, adică din vina pârâtelor reclamante, acestea vor plăti promitentului cumpărător, adică reclamantului pârât suma de 6000 EUR.
Instanța de fond a apreciat că neîncheierea contractului de vânzare cumpărare a imobilului din litigiu între părți se datorează culpei promitentelor vânzătoare și nicidecum a promitentului cumpărător, astfel cum susțin pârâtele reclamante.
La data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare încheierea unui contract de vânzare cumpărare, translativ de proprietate, nu s-a putut realiza deoarece în cartea funciară era notat un proces aflat pe rolul instanțelor în care părții erau și și pârâtele reclamante. Acestea din urmă s-au obligat ca în termen de 30 de zile de la finalizarea acelui litigiu prin hotărâre definitivă și irevocabilă să vândă reclamantului pârât imobilul. Fiind părți în acel litigiu, pârâtele reclamante aveau obligația să urmărească momentul în care litigiul respectiv a fost finalizat prin hotărâre definitivă și irevocabilă, pentru a-și putea respecta obligația convențională, de încheiere a contractului în termen de 30 de zile.
Litigiul pentru care nu s-a putut încheia contractul de vânzare cumpărare a fost finalizat la 15.11.2007 prin decizia civilă nr.765/R/2007 a Tribunalului Satu Mare. Pârâtele reclamante nu și-au respectat obligația contractuală și cu depășirea termenului de 30 de zile, la data de 25.02.2008 l-au convocat pe reclamantul pârât pentru confirmarea vânzării și întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară. Convocarea din 25.02.2008 a fost realizată într-o manieră în care, în opinia pârâtelor reclamante, responsabilitatea pentru neîncheierea contractului de vânzare cumpărare ar aparține reclamantului pârât.
Obligația de urmărire a momentului în care acel litigiu a fost finalizat nu îi revenea reclamantului pârât, care nici măcar nu era parte în acel litigiu.
De altfel, încheierea contractului de vânzare cumpărare, respectiv transferul proprietății din patrimoniul pârâtelor reclamante în patrimoniul reclamantului pârât a fost împiedicat, la aceea vreme, din motive legate de imposibilitatea pârâtelor reclamante de a încheia contractul.
Cu toate acestea, prima instanță a reținut că reclamantul pârât a fost cel care a urmărit finalitatea litigiului și le-a adus la cunoștință pârâtelor reclamante această împrejurare deși, așa cum s-a arătat, o astfel de obligație nu-i incumba lui. Astfel, din interogatoriul pârâtelor reclamante rezultă că reclamantul pârât le-a căutat și le-a adus la cunoștință în ianuarie 2008 despre faptul că litigiul pentru care nu s-a putut înstrăina imobilul este finalizat. Mai mult, în formarea convingerii instanței de fond, referitor la neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârâtele reclamante, s-a avut în vedere faptul că nici la data de 7.03.2008, notarea procesului aflat pe rolul instanței sub dosar nr.7000/2003 nu a fost radiată deși dosarul nr.7000/2003 era deja finalizat irevocabil din luna noiembrie 2007. Instanța de fond s-a raportat la data de 7.03.2008, data eliberării de către OCPI SMa extrasului CF pentru informare.
În consecință, clauza penală prevăzută în antecontractul de vânzare cumpărare este activată și pârâtele reclamante datorează suma de 6000 EUR reclamantului pârât.
Pe de altă parte, acțiunea reclamantelor pârâte de rezoluțiune a antecontractului de vânzare cumpărare și de radiere din Cf a acestui antecontract de vânzare cumpărare a fost apreciată ca fiind întemeiată parțial. Atunci când instanța de fond a apreciat că este parțial întemeiată acțiunea pârâtelor reclamante a avut în vedere faptul că rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare din 17.03.2006 este cauzată de culpa pârâtelor reclamante și nu din culpa reclamantului pârât, pentru motivele expuse anterior.
Fiind în culpă procesuală, pârâtele reclamante au fost obligate la suportarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2167,75 lei RON reprezentând taxe de timbru și onorariu avocat, în baza art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele și, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, ori reținerea cauzei spre judecare; cu cheltuieli de judecată, arătând că motivele de apel le vor depune până la primul termen de judecată.
De asemenea, formulează o cerere de repunere în termenul de apel, invocând prevederile art.103 Cod procedură civilă, fiind împiedicate dintr-o împrejurare mai presus de voința lor să formuleze apelul, fiind bolnave în repaus total la domiciliu, conform adeverințelor medicale anexate apelului.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant solicită respingerea apelului ca netimbrat (în măsura în care până la primul termen apelul nu va fi timbrat), ca tardiv introdus (actele medicale eliberate pentru ambele apelante pentru aceiași perioadă sunt neverosimile și sunt eliberate doar pentru a justifica întârzierea introducerii apelului în termenul legal), iar, în subsidiar ca neîntemeiat, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că apelantele se fac vinovate de neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare prin comunicarea intenției lor de a nu-i mai vinde intimatului imobilele - casă și teren - decât cu suma de 50.000 EUR, alt preț decât cel convenit în antecontract, în acest sens intimatul fiind invitat la avocatul apelantelor, unde i s-a comunicat această condiție, fără îndeplinirea căreia i s-a spus că nu mai sunt dispuse să vândă, să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare. Menționează că apelantele și-au asumat în cazul neperfectării vânzării plata unei despăgubiri și consideră că este normal să o plătească, deoarece nu numai că intimatul a fost privat în perioada de la plata avansului până la restituirea lui de o dobândă, dar a fost împiedicat să intre într-o altă relație contractuală, astfel că și prețurile pentru viitoarea achiziție au crescut.
Învederează că la interogatoriul luat, apelantele au recunoscut că nu au mai dorit să-i vândă intimatului cu suma convenită, ele fiind cele care s-au răzgândit în perfectarea contractului, moment în care s-a activat clauza penală stabilită pentru o astfel de situație.
Mai arată că nici până în prezent apelantele nu au întabulat, în urma pronunțării hotărârii așteptate, la care se raporta încheierea contractului autentic, sistarea indiviziunii cu privire la imobil, așa cum s-a convenit în antecontract. Deci, nici în această privință nu și-au onorat obligația asumată, deși intimatul a fost cel care le-a comunicat chiar și o copie a deciziei civile pronunțate, aspect, de altfel, recunoscut de apelante la interogatoriul luat.
În drept, a invocat disp.art.115 Cod procedură civilă.
Prin motivele apelului depuse la filele 18-20 din dosar, apelantele solicită admiterea căii de atac promovate, desființarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, ori reținerea cauzei spre judecare, iar pe fond au solicitat să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din culpa intimatului, solicitând, totodată, modificarea în parte a sentinței și cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că prin hotărârea atacată a fost admisă în parte și acțiunea lor, astfel că nu pot fi obligate la plata integrală a onorariului, fiind incidente disp.art.276 Cod procedură civilă.
În fapt, a arătat că clauza penală stipulată în antecontract nu este exigibilă întrucât nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale a apelantelor, lipsind cu desăvârșire fapta ilicită, obligațiile contractuale nu por fi executate datorită litigiului notat în CF, mai presus de voința apelantelor.
A considerat că prejudiciul afirmat de intimat este exagerat de M, acesta nici nu este cert, avansul achitat este de 2000 Euro, în condițiile în care la acea dată euro, conform referințelor bancare era de 3,3 lei, iar în prezent este de 4,28. Astfel, în condițiile în care euro ar fi scăzut s-ar fi putut vorbi de un prejudiciu cert, însă valoarea euro a crescut, deci pretențiile intimatului sunt nejustificate.
În opinia apelantelor lipsește cu desăvârșire raportul de cauzalitate. Potrivit art.1083 Cod civil, debitorul nu poate fi obligat la plata de daune-interese atunci când neexecutarea lato-sensu a prestației se datorează forței majore sau unui caz fortuit. Dreptul de proprietate nu s-a putut transfera motivat de faptul că intimatul nu a achitat prețul integral și motivat de faptul că există notat în CF proces de către terțe persoane. Deci, atât fapta creditorului, respectiv neexecutarea obligațiilor acestuia asumate prin antecontract, de a plăti prețul și de a cumpăra imobilul în cotele de astfel cum se afla acesta la acea dată, cât și fapta terțelor persoane care au notat litigiul în CF, exclud direct și total existența raportului de cauzalitate dintre conduita apelantelor și prejudiciu, ceea ce exclude direct și culpa sau vinovăția apelantelor.
Prin precizarea la apel, apelantele au arătat că își întemeiază calea de atac promovată împotriva sentinței civile nr.6826/2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, pe disp.art.282-298 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 118/Ap din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respinge cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, formulată de apelante.
S-a respins apelul declarat de apelantele, domiciliată în Lazuri, nr.6. jud. S M, domiciliată în Lazuri, nr.6. jud. S M, împotriva sentinței civile nr.6826/19.11.2008 a Judecătoriei Satu Mare, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în S M, str. -. -, nr.91, jud. S M, ca tardiv introdus, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Apelul pârâtelor și a fost declarat cu depășirea termenului legal prevăzut de disp.art.284 alin.1 Cod procedură civilă, având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost comunicată pârâtelor la data de 22.12.2008, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a comunicării hotărârii cu ambele apelante-pârâte (filele 67,68 din dosar), pentru fiecare parte semnând și preluând hotărârea comunicată recurenta-pârâtă.
În cauză apelantele au formulat o cerere de repunere în termenul de declarare a apelului conform disp.art.103 Cod procedură civilă, invocând ca și împrejurare care le-a împiedicat să formuleze calea de atac în termen faptul că au fost bolnave în repaus total la domiciliu, depunând în acest sens adeverințe medicale.
Din analiza adeverințelor medicale nr.4035, respectiv 329 (filele 3-4 din dosar) rezultă că pe seama celor două apelante au fost emise aceste adeverințe pentru perioada 01 - 07.01.2009, data ambelor adeverințe fiind 07.01.2009.
Reținând această împrejurare, tribunalul a considerat că repausul total nu s-a referit pe toată perioada de declarare a apelului, având în vedere și faptul că declararea apelului se poate face nu numai prin înregistrarea personală a căii de atac, ci și prin expedierea prin poștă, astfel că această împrejurare invocată de apelante, respectiv boala pe perioada 01.-07.01.2009 nu satisface exigențele textului de lege al art.103 Cod procedură civilă, respectiv nu constituie o împrejurare mai presus de voința părților, care a împiedicat apelantele să declare în termen legal calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond nr.6826/19.11.2008, motiv pentru care s-a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și în consecință s-a respins apelul declarat ca tardiv introdus.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs pârâtele și
În motivarea recursului s-a susținut că în mod nelegal Tribunalul Satu Marea respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelante în temeiul art. 103 Cod procedură civilă, deși acestea au făcut dovada că au fost bolnave, imobilizate la pat și prin urmare în imposibilitate absolută de a formula calea de atac în termen.
De asemenea, recurentele au formulat și critici privind soluționarea fondului cauzei.
Intimatul s-a opus admiterii recursului.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele.
În mod corect a respins Tribunalul Satu Mare cererea de repunere în termenul de apel, formulată de apelantele pârâte.
Astfel, instanța de apel a reținut că repausul total și prin urmare imposibilitatea formulării căii de atac nu a fost dovedit că s-ar întinde pe toată durata de 15 zile, care este termenul legal de apel. Apelantele au fost imobilizate de boală în perioada 01-07.01.2009, prin urmare o săptămână, iar pe de altă parte corect a reținut tribunalul că apelantele aveau posibilitatea expedierii prin poștă a cererii de apel, toate aspectele invocate ca motive de repunere în termen în temeiul art. 103 Cod procedură civilă, nefiind justificate.
În concluzie recurentele nu au dovedit că au fost împiedicate de o împrejurare mai presus de voința lor să formuleze în termen calea de atac a apelului, deși aveau sarcina probei, astfel în mod corect instanța a respins ca tardiv apelul introdus.
Față de respingerea apelului ca tardiv, restul criticilor formulate de recurente nu vor fi analizate de instanța de recurs, acestea fiind nerelevante.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 cu referire la 316 și 296 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtele și ambele din Lazuri, nr.6. jud. S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant din S M,-, jud. S M, împotriva deciziei civile nr. 118 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 03.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /13.XI.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./13.XI.2009
Ex.2
3 com./27.11.2009
1. recurentele pârâte și
2. ambele din Lazuri, nr.6. jud. S,
3. intimatul reclamant din S M,-, jud. S M,
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
