Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1410/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1410/2009-

Ședința publică din 03 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: R - - judecător

- - - judecător

- - - judecător

- - - grefier

Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța. -, nr.3-5, jud. S M, de reclamanții și ambii cu domiciliul ales la cabinet avocațial din S M, str. -, nr. 13,.11, jud. S M, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL SMp rin Primar, cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, jud. S M și CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.86/Ap din 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr.6523 din 06 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurenta reclamantă personal și reprezentată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.3 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de avocat, care se prezintă și în reprezentarea recurentului reclamant lipsă, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că prin registratura instanței la data de 30.10.2009, intimatul Consiliul Județean SMa depus la dosar întâmpinare, după care:

Instanța din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului formulat de Ministerului Finanțelor Publice B, având în vedere că acesta nu a formulat apel în prezenta cauză.

Reprezentanta recurenților reclamanți și cu privire la recursul formulată de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de S M, depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a recursului formulat de acest pârât.

Solicită admiterea recursului reclamanților și, modificarea în parte a deciziei atacate și a încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale, în sensul de a se dispune radierea înscrierilor de sub 17 din CF. ind. 22004, nr. top. 1416/II și 1417/II S M și de sub 23 din CF. col. 22002, nr. top. 1416 și 1417 CF. col. S În motivare arată că, deși s-a admis apelul lor, în sensul constatării nulități absolute a Deciziei nr.113/1085, instanța a omis să se pronunțe cu privire la capătul de cerere privind radierea înscrierilor de sub 17 și 23 arătate mai sus, cu toate că nu apare în dispozitiv că respinge restul capetelor din apel. ce s-a constatat nulitatea absolută a Deciziei 113/1985, apreciază că se impune și radierea înscrierilor efectuate în baza acestei decizii, fiind aplicabile dispozițiile art. 35, 36 pct.1 și 3 din Legea 7/1996. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, justificate cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.6523/06.11.2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Marea admis cererea reclamanților și împotriva pârâților STATUL ROMÂN prin - S M și MUNICIPIUL S-M prin primar, privind constatarea preluării fără titlu valabil și a constatat preluarea fără titlu valabil de către STATUL ROMÂN, a cotei de 156/773 parte de sub B 5,6 și 13 din imobilul înscris în CF. nr. 22004 individual S M, nr. topo 1416/11 și 1417/11, respectiv, a cotei de 156/983 parte de sub B 5,6 și 13 din imobilul înscris în CF. nr. 22002 colectiv S M, nr. top 1416 și 1417, respingând ca fără obiect, capătul de cerere al reclamanților împotriva pârâților STATUL ROMÂN și MUNICIPIUL S-M privind radierea înscrierii de sub B 17 din CF. individual nr. 22004 S M, respectiv B 23 din CF. colectiv nr. 22002 S

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S- și a respins cererile reclamanților împotriva pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN S-M ca introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, deși formal reclamanții au solicitat atât constatarea preluării fără titlu valabil al imobilului în cauză, cât și constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 113/1985, s-a apreciat că instanța nu a fost sesizată cu două capete de cerere distincte, ci doar cu unul, privind constatarea preluării fără titlu al imobilului (în care lipsa titlului valabil se datorează tocmai nulității Deciziei nr.113/1985), astfel cum acest capăt de cerere a fost conceput și reglementat de art.6 din Legea nr.213/1998 ca fiind unul distinct și de sine stătător, de competența judecătoriilor, în temeiul art.1 pct.1 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, din cei trei pârâți - Statul, Municipiul și Consiliul Județean - instanța de fond a apreciat că cel din urmă nu are calitate procesuală pasivă față de nici unul din capetele de cerere formulate de reclamanți, nefiind nici subiectul de drept care a preluat imobilul sau având-cauză al acestuia, nici proprietar tabular, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale al acestui pârât și a respins cererile formulate față de acesta.

În ceea ce privește cererea reclamanților împotriva Statului și Municipiului privind constatarea preluării imobilului în cauză fără titlu valabil, aceasta a fost apreciată ca întemeiată, cu precizarea că în realitate, astfel cum rezultă din înscrierile în cărțile funciare, este vorba despre preluarea fără titlu a cotei de 156/773 parte de sub 5,6 și 13 din imobilul înscris în CF. nr. 22004 individual S M, nr. topo 1416/11 și 1417/11, respectiv, a cotei de 156/983 parte de sub B 5,6 și 13 din imobilul înscris în CF. nr. 22002 colectiv S M, nr. topo. 1416 și 1417.

Lipsa titlului valabil - așadar lipsa calității de proprietar al statului sau municipiului - derivă din neconstituționalitatea dispozițiilor art.1 și 2 din Decretul nr.223/1974 raportate la dispozițiile art.36 alin.1 și 2 coroborate cu art.17 alin.1 din Constituția din 1965, constatarea neconstituționalității și a lipsei titlului valabil fiind atribuția instanței de judecată, în temeiul art.6 alin.1 și 3 din Legea nr.213/1998.

În fine, capătul de cerere privind radierea întabulării dreptului de proprietate al Statului, sub B 17 din CF. individual nr.22004 S M, respectiv B 23 din cf. colectiv nr.22002 S M, instanța de fond a apreciat că este lipsită de obiect, deoarece, de la aceste poziții, dreptul de proprietate s-a radiat și s-a transmis numitei, sub B 20 din cf. individual nr.22004 S M, respectiv B 34 din cf. colectiv nr.22002 S M, cu toate că operațiunile materiale de subliniere și de menționare nu s-au efectuat corespunzător.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul de a constata că preluarea imobilului situat în S M, bd. -, fost bd. -, nr.54/A, înscris în CF ind.22004, nr. topo 1416/II și 1417/II de sub 5,6 și 13 și CF col.22002 nr. top 1416 și 1417 de sub 5, 6 și 13 este abuzivă și nelegală, a admite și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a Deciziei nr.113/1985 emisă de S M și radierea înscrierilor de sub 17 din CF ind.22004 nr. top 1416/II și 1417/II CF S M și de sub 23 din CF col.22002 nr. top 1416 și 1417 S

A considerat că hotărârea atacată este parțial nelegală și neîntemeiată, deoarece, recunoscându-se că preluarea făcută de stat prin Dispoziția administrativă nr.113/1985 dată pe baza Decretului nr.223/1974 a fost fără titlu, instanța de fond nu a dispus asupra legalității sau nelegalității acestei preluări și mai ales nu a soluționat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a Deciziei nr.113/1985.

A apreciat că instanța de fond trebuia să se pronunțe și cu privire la "nelegalitatea preluării", dar și cu privire la constatarea nulității absolute a deciziei de preluare tocmai pentru că preluarea a fost nelegală, iar din această constatare decurge și constatarea nulității absolute a deciziei de preluare, practica judiciară dând multiple soluții prin care s-a constatat nelegalitatea preluării dar și nulitatea deciziilor de preluare.

În opinia apelanților, simpla constatare a preluării fără titlu a imobilului și lipsa mențiunii privind nelegalitatea preluării este lipsită de orice eficiență dacă instanța nu sancționează această preluare abuzivă și nelegală cu singura sancțiune posibilă, aceea a nulității absolute a deciziei de preluare.

A mai arătat că este lipsit de relevanță în acest dosar și de altfel nici nu face obiectul acestui dosar faptul că Statul Român a transmis dreptul de proprietate altor persoane (familiei și nu ), deoarece modalitatea acestor transmiteri face obiectul altor cauze, în care se va aprecia dacă era posibilă și legală transmiterea făcută de Statul Român câtă vreme din înscrierile din CF ind.22004, 22, reiese că s-a notat procesul la Legea nr.112/1996 intentat sub dosar nr.4504/1997 al Judecătoriei Satu Mare, notațiune radiată în anul 2001, așa cum rezultă din înscrierile de sub 23 din același CF.

A considerat că respingerea cererii privind radierea înscrierilor de sub 17 din CF ind.22004 S M, nr. top 1416/II și 1417/II și de sub 23 din CF col.22002 S M, nr. top 1416 și 1417, pe motiv că Statul Român a transmis dreptul de proprietate altor persoane nu este legală și nici întemeiată, întrucât în temeiul disp.art.36 pct.1 din Legea nr.7/1996 "1.înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;", ca atare, acesta este singurul argument juridic existent pe care instanța de fond l-a ignorat și nu a adus un alt argument juridic care să răstoarne argumentul invocat de apelanții-reclamanți.

Prin întâmpinarea formulată PRIMARUL MUNICIPIULUI SMa solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală. Totodată a arătat că își mențin cele arătate în întâmpinarea depusă în primă instanță.

În drept, au fost invocate disp.art.115 Cod procedură civilă, Legea nr.10/2001, republicată.

Prin întâmpinarea formulată STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DGFP SMa solicitat, în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de prin S M, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea apelului ca inadmisibil și nefondat.

Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român a arătat că deși reclamanții invocă prevederile Legii nr.213/1998 (art.6), care sunt prevederi de ordin general, în speța de față sunt aplicabile prevederile Legii nr.10/2001, care sunt prevederi legale speciale în materie. Într-adevăr prin Legea nr.213/1998 se reglementează regimul juridic al imobilelor aflate în proprietate publică, însă Legea nr.10/2001 constituie cadrul normativ special prin care se reglementează regimul juridic pe care îl vor urma imobilele preluate în mod abuziv și care într-adevăr, la data intrării în vigoare a Legii nr.213/1998 au făcut parte din proprietatea publică.

Prevederile Legii nr.10/2001 stabilesc în mod expres o procedură specială de urmat în cazul retrocedării imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Astfel, persoana îndreptățită la retrocedarea unui anumit imobil, va notifica entitatea deținătoare a imobilului (în speța de față aceasta fiind municipiul S M, reprezentat prin Primar), care va emite o dispoziție/decizie în acest sens. Cu alte cuvine, entitatea deținătoare va cerceta și se va pronunța si cu privire la valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului, Ministerul Finanțelor Publice neavând nici o atribuție în acest sens.

Conform procedurii prevăzute de Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită la retrocedarea unui anumit imobil, va notifica entitatea deținătoare a imobilului, care va emite o dispoziție/decizie în acest sens. Cu alte cuvine, entitatea deținătoare, va cerceta și se va pronunța printr-o decizie/dispoziție si cu privire la valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului, prin urmare analiza acestui aspect "valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului" este intrinsecă emiterii deciziei/dispoziției.

În cazul în care persoana îndreptățită nu este mulțumită de dispoziția/decizia emisă de entitatea investită, conform legii cu soluționarea notificării, aceasta o va putea ataca în instanța. Or, conform prevederilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natura poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare." Astfel, competența materială de judecare a prezentei cauze revine Secției Civile a Tribunalului Satu Mare.

De asemenea, din actele comunicate instituției intimate, se relevă că reclamanta a fost despăgubită, aspect ce face obiectul Deciziei nr.44/1996 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.112/1995, de asemenea, contestată în diferite grade de jurisdicție concretizate sub diferite numere de dosar. Astfel, în baza art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 o eventuală plângere împotriva acestei decizii trebuia depusă (și s-a depus) "în termen de 30 de zile de la comunicare", or, acest termen s-a scurs cu mult înaintea introducerii prezentei acțiuni.

Municipiul S M, reprezentat prin Primar, în calitate de entitate cu personalitate juridică care are înregistrat imobilul în patrimoniul său (indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii nr.10/2001), este persoana juridică obligată, conform art.21 din Legea 10/2001 republicata, cu modificările si completările ulterioare, să restituie în natură imobilul pe care îl dețin persoanelor îndreptățite, prin decizia motivată a organelor de conducere.

Astfel, valabilitatea titlului statului se discută în contradictoriu cu deținătorul imobilului, și anume municipiul SMr eprezentat prin Primar care de altfel, în procedura administrativă are competența de a se pronunța asupra legalității titlului statului. În baza prevederilor Legii nr. 10/2001, Ministerului Finanțelor Publice nu este abilitat să emită sau să avizeze vreo decizie privind valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului. Pe de altă parte, și procedura contradictorie trebuie să se desfășoare între aceleași părți, respectiv persoana îndreptățită și unitatea deținătoare sau entitatea investită cu soluționarea notificării.

În considerarea celor ce preced, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului S

Pe fondul cauzei, au adus următoarele precizări:

Împrejurarea că imobilul a fost preluat de către Statul R, în baza Decretului nr.223/1974, consideră că acordă întâietate normei speciale. Astfel, neinvocând legea speciala în materie (fiind împlinit termenul la data promovării prezentei acțiuni), reclamanții au pierdut concursul Statului Român în obținerea unei hotărâri judecătorești, pe calea acțiunii în justiție prin procedura dreptului comun.

În analiza constituționalității dispozițiilor art.45 din Legea 10/2001, privind prescrierea dreptului la acțiune, Curtea Constituționala a considerat că legiuitorul este îndreptățit să stabilească conținutul și limitele exercitării dreptului de proprietate în temeiul art.44 alin.(1) Teza II și art.136 alin.(5) din Constituție și are drept scop evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce privește securitatea raporturilor juridice civile.

În consecință, nerespectarea normelor speciale incidente în cauză, atrage decăderea din dreptul de a mai obține o cercetare pe fond asupra admisibilității acțiunii.

De asemenea, în condițiile în care, deciziile administrative au fost emise cu respectarea normelor legale în vigoare la acea data, în sensul art.6 din Legea nr.213/1998, Decretul nr.223/1974 trebuie raportat la cadrul legislativ existent la acea dată.

A apreciat că și asupra valabilității deciziilor administrative de preluarea a imobilului, trebuie să se pronunțe măcar și în contradictoriu, dacă nu în contradictoriu, tot instanța investită cu soluționarea cauzei, ceea ce în speța nu s-a realizat.

Totodată, a arătat că este de reținut faptul că, deși aveau posibilitatea de a formula contestație privind cuantumul sumei încasate ca despăgubire, în conformitate cu prevederile art.8 al Decretului fostului Consiliu de Stat nr.467/1979, reclamanții au înțeles să primească suma stabilită ca despăgubire la preluarea cotei de din imobilul supus judecății.

Astfel, s-a statornicit și în practica judiciară a naltei Curți de Casație și Justiție că: "întrucât din economia Decretului nr.223/1974 rezultă că efectul translativ de proprietate a fost condiționat de comunicarea actului administrativ de preluare, statul nu are un titlu valabil dacă nu a făcut comunicarea respectivă".(decizia nr.2287/19 martie 2004, Înalta Curte de Casație si Justiție - secția civila).

A învederat că pentru același imobil s-au derulat mai multe proceduri judiciare, formând obiectul dosarelor nr- al Tribunalului Satu Mare, dosar nr- aflat pe rolul Curții de APEL ORADEA cu termen în data de 09.04.2009 (în rejudecare), iar prin decizia civila nr.8506 pronunțata de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-, s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, în dosar nr.3063/2004 al Tribunalului Satu Mare.

Prin decizia civilă nr. 86/Ap din 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a dmis apelul reclamanților, cu domiciliul procedural ales în S M, str.-, nr.53/9 împotriva sentinței civile nr.6523/2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL SMp rin PRIMAR, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, CONSILIUL JUDEȚEAN S

A fost schimbată în parte sentința atacată în sensul constatării nulității absolute a Deciziei 113/1985 emisă de Consiliul Popular Județean S M în temeiul Decr.223/1974.

Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:

În mod corect instanța de fond a reținut că lipsa titlului valabil derivă din neconstituționalitatea disp.art.1, 2 din Decretul 223/1974 raportat la disp.art.36 alin.1,2, art.17 alin.1 din Constituția din 1965.

Din această motivare decurge și soluția de constatare a nulității Deciziei nr.113/1985 emisă în baza Decretului nr.223/1974 și care se impune câtă vreme în temeiul ei s-au efectuat operațiuni juridice ulterioare.

Însăși instanța de fond a apreciat în motivarea sentinței că lipsa titlului valabil se datorează tocmai nulității Deciziei nr.113/1985.

În consecință, în baza art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul constatării nulității absolute a Deciziei nr.113/1985 emisă de Consiliul Popular Județean S M în temeiul Decretului nr.223/1974.

Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs Ministerul Finanțelor prin S M și reclamanții și.

Reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârilor și radierea înscrierilor de sub 17 din CF. 22004 și de sub 23 din CF. 22002, în speță fiind invocate dispozițiile art. 35 și 36 din Legea 7/1996.

Recurentul pârât a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii ca inadmisibile și nefondate.

În motivarea recursului a susținut pârâtul că, în speță este vorba de procedura specială prevăzută de Legea 10/2001, competența revine în primă instanță tribunalului iar recurenta nu are calitate procesuală pasivă, calitate având Municipiul SMp rin Primar.

Pe fond s-a invocat că decizia de preluare a imobilului din litigiu de către Statul Român a fost una legală, cuantumul sumei încasate de reclamanți nu a fost contestat potrivit Decretului 223/1974 și Decretului fostului Consiliu de Stat 467/1979.

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată următoarele:

Cu privire la apelul declarat de reclamanți, se apreciază ca fiind nefondate criticile formulate.

Înscrierile de sub 17 din CF. 22004 și 23 din CF. 22002 în favoarea Statului Român au fost transnotate în favoarea cumpărătoarei imobilului, în temeiul Legii 112/1995, prin urmare nu poate fi radiată înscrierea în favoarea Satului Român, aceasta nemaifiind actuală.

altfel, reclamanții nu au făcut dovada că au contestat în termenul special prevăzut de Legea 10/2001, titlul cumpărătoarei chiriașe, prin urmare nu se pune problema radierii inscripției făcute în temeiul cestui titlu.

Cu privire la recursul pârâtei, Curtea constată că acesta este inadmisibil.

Împotriva sentinței civile 6523/2008 a Judecătoriei Satu Mare au formulat apel doar reclamanții, pârâtul Ministerul Finanțelor având calitate de intimat.

Așa fiind, sentința de fond a intrat în puterea lucrului judecat prin neapelare cu privire la aspectele invocate de pârâtă în recurs.

Prin urmare, văzând principiul proximității gradului de jurisdicție și având în vedere excepția puterii lucrului judecat reglementată de art. 1201 Cod civil, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei ca fiind inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța. -, nr.3-5, jud. SMș i ca nefondat recursul declarat de reclamanții și ambii cu domiciliul ales la cabinet avocațial din S M, str. -, nr. 13,.11, jud. S M, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL SMp rin Primar, cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, jud. S M și CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.86 din 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 03.XI.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

R - - - - - - -

Red.dec.R /13.XI.2009

Jud.fond.

Jud.apel: -

Dact./13.XI.2009

Ex.2

6 com./27.11.2009

recurentul pârât STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța. -, nr.3-5, jud. S M recurenții reclamanți și ambii cu domiciliul ales la cabinet avocațial din S M, str. -, nr. 13,.11, jud. S M, intimații pârâți MUNICIPIUL SMp rin Primar, cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, jud. S M CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S

Președinte:Roman Florica
Judecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1410/2009. Curtea de Apel Oradea