Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 156/A/2008
Ședința publică din 6 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Denisa Livia Băldean președinte secție
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 2476 din 14 decembrie 2007 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimata, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 30 mai 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 6 iunie 2008.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.2476 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta și s-a anulat Dispoziția nr.1895 din 07 iunie 2004, emisă de către pârâtul Primarul Municipiului Z, acesta fiind obligat să restituie reclamantei terenul în suprafață de 343 mp conform expertizei topografice întocmite de expertul, expertiză ce face parte integrantă din hotărâre.Totodată, pârâtul a fost obligat să acorde reclamantei despăgubiri în sumă de 39.149 lei pentru suprafața de 106 mp teren ce nu poate fi retrocedat în natură.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 1895 din 07 iunie 2004, emisă de către pârâtul Primarul Municipiului Z s-a dispus restituirea prin echivalent a imobilului solicitat, prin titluri de valoare de 3.923, 3 USD la cursul mediu din data de 31 mai 2004.
S-a reținut că terenul solicitat de către reclamantă a-i fi restituit în natură a fost expropriat și trecut în proprietatea statului prin Decretul prezidențial nr. 64 din 03 aprilie 1975 de la antecesorul reclamantei,.
Din adresa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor rezultă că antecesorul reclamantei a solicitat restituirea în natură a terenului pentru care a fost promovată prezenta cauză și nu a solicitat acordarea de despăgubiri prin titluri de valoare așa cum arată pârâtul în întâmpinare. Din aceeași adresă se desprinde concluzia că, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va pronunța numai în dosarele care i-au fost transmise în temeiul art. 16 din Legea nr. 247/2005, astfel încât instanța a optat pentru a reține cauza spre rejudecare, administrând probe în acest sens.
Din expertizele efectuate în cauză a rezultat că poate fi restituită în natură reclamantei suprafața de 343 mp, iar pentru restul suprafeței de 106 mp reclamantei i se cuvin despăgubiri în sumă de 39.149 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca tardivă, pe excepție și neîntemeiată pe fond.
În motivele de apel arată că în fața instanței de fond a fost ridicată excepția tardivității, acțiunea reclamantei fiind introdusă la aproape doi ani de la comunicarea dispoziției atacate, deci cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001. Afirmația reală a intimatei-reclamante, cum că dispoziția nu a fost comunicată antecesorului său, a fost demontată prin depunerea la dosar a confirmării de primire.
Susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, ceea ce constituie un motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare. Această soluție se impune pentru ca, în urma soluționării excepției, partea interesată să beneficieze atât de calea de atac a apelului, cât și de cea a recursului, ceea ce nu s-ar întâmpla dacă prezenta cauză nu s-ar trimite primei instanțe. Mai arată că,deși în încheierea din 26.10.2006 se amintește despre excepția ridicată, instanța a adoptat soluția suspendării cauzei în temeiul art. 244 pct.l pr.civ. și trimite cauza spre competentă soluționare unui organ administrativ - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Abia după ce Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor retrimite copia dosarului către tribunal, instanța a repus cauza pe rol și administrat probe.
Mai arată că expertiza topografică efectuată de către expertul nu i-a fost comunicată,instanța de fond soluționând litigiul imediat ce expertiza topografică a fost depusă la dosar, deși avea obligația de a oferi părților posibilitatea de a studia expertiza și de a depune obiecțiuni. Astfel,onorariul pentru raportul de expertiză a fost plătit în data de 12.12.2007, ora 13O8. Expertiza a ajuns la dosar cel mai probabil în dimineața de 14 decembrie, când instanța s-a și pronunțat. Consideră că procedând în acest mod, instanța a nesocotit principiul dreptului la apărare, încălcând dispozițiile art.212 alin.2 Cod proc. civ. și lipsindu-l de posibilitatea de a formula obiecțiuni. De asemenea s-au încălcat și prevederile art.129 alin.5 potrivit căruia judecătorul trebuie să stăruie pentru a descoperi adevărul și a preveni orice greșeală,în aceste condiții fiind aplicabile prevederile art.105 alin.2 Cod proc. Civ. hotărârea atacată fiind lovită de nulitate.
Arată că în cazul în care instanța de apel va considera că cele două motive nu impun trimiterea cauzei spre rejudecare, solicită instanței de apel să rețină cauza pe excepția ridicată, să admită apelul și să modifice hotărârea primei instanțe în sensul respingerii acțiunii ca tardiv formulate.
Susține că din confirmarea de primire depusă la fila 56 - dosarul fondului, rezultă că dispoziția a fost comunicată în data de 10.06.2004,iar acțiunea a fost introdusă în 06.05.2006, deci cu încălcarea art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001,astfel că se impune respingerea acțiunii ca tardiv formulate.
În situația în care se va respinge excepția invocată, solicită schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Din expertiza topografică, nu rezultă cine este în prezent proprietarul terenului solicitat,iar acel teren e posibil să nu fie la dispoziția municipalității, pentru a putea fi restituit în natură,ori să fie spațiu făcând parte din domeniul public al municipiului. Pe de altă parte,arată că în mod greșit expertul nu a luat în considerare că bulevardul - - a fost lărgit, iar măsurătorile trebuiau să aibă ca reper drumul vechi, deoarece aceasta era limita topograficului. În plus, expertul a consemnat, că pe terenul în litigiu se găsesc două guri de canalizare ceea ce înseamnă că terenul este afectat de rețelele de apă și canalizare. Ori, potrivit art.10.3. din HG nr.250/2007 dotările tehnico-edilitare subterane și amenajările de spații verzi nu fac obiectul retrocedării în natură. Aceste aspecte ar fi trebuit să le observe însăși instanța, iar faptul că nu le-a observat nu înseamnă altceva decât că nu a avut timp să studieze expertiza. Pentru clarificarea acestor aspecte s-ar fi impus un supliment la expertiză sau o contraexpertiză. Cu toate astea atâta vreme cât din expertiză nu rezultă că pârâtul este proprietarul actual al imobilului, expertiza reprezintă o probă neconcludentă, iar pârâtul nu poate fi obligat la restituirea în natură a terenului.
În ce privește obligarea Primarului municipiului Z la acordarea de despăgubiri bănești în cuantum de 39.149 lei, arată că în conformitate cu legea, despăgubirile nu le acordă primarii. Aceștia pot să restituie terenul în natură sau să acorde bunuri în compensare, dar despăgubirile le acordă Statul Român prin instituții înființate special în acest scop, astfel că obligarea pârâtului la plata de despăgubiri bănești este netemeinică și nelegală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar(12-14),intimata a solicitat respingerea apelului.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate de pârât, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În fața instanței de fond s-a invocat, de către pârât, excepția tardivității acțiunii, cu motivarea că acțiunea reclamantei a fost introdusă la aproape doi ani de la comunicarea dispoziției atacate.
Prima instanță a respins excepția tardivității, fără însă a motiva această soluție (114, fond).
Asupra acestei excepții urmează a se reține că în conformitate cu dispozițiile art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001, republicată, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 zile de la comunicare.
În speță, notificarea formulată de antecesorul reclamantei, a fost soluționată prin dispoziția nr.1895 din 7 iunie 2004,ce a fost comunicată acestuia, așa cum rezultă din extrasul registrului de dispoziții emise în anul 2004, tabelului nominal de pe registrul de ieșire a corespondenței din 9.06.2004, precum și confirmării de primire a dispoziției emisă de primar (56, fond, 19-20 apel).
Se impune a se preciza că, în vederea soluționării notificării sale, a depus la Primăria municipiului Zos chiță de identificare a imobilului solicitat, din care rezultă că terenul era ocupat de construcții, parțial fiind amplasată baza de tenis a SC, iar o altă parte era ocupat de B-dul - - (37,43). Totodată, prin cererea înregistrată la 7.01.2003, a optat pentru măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare (45, fond).
În raport de data comunicării dispoziției, astfel cum s-a făcut dovada cu înscrisurile menționate, respectiv 14 iunie 2004, dispoziția putea fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată.
Persoana îndreptățită la măsuri reparatorii, nu a atacat dispoziția, astfel că prin adresa nr.2111 din 4.10.2005 dosarul cu toate documentele a fost depus la Prefectura S pentru a fi trimis la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel cum s-a comunicat reclamantei prin adresa nr.16834 din 3.05.2006, emisă de Municipiul Z, prin primar (6,fond).
Împotriva dispoziției emisă de primar a formulat plângere la data de 26 mai 2006 reclamanta, însă în raport de data comunicări dispoziției, plângerea a fost tardiv introdusă.
În consecință, apelul pârâtului fiind întemeiat, va fi admis, în temeiul art.282, 296.proc.civ. și în consecință se va schimba sentința în sensul că se va respinge ca tardivă acțiunea formulată de reclamantă pentru anularea Dispoziției nr.1895 din 7.06.205, emisă de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
dmite apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 2476 din 14 dec.2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr- pe care o schimbă în sensul că respinge ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta pentru anularea Dispoziției nr. 1895 din 7.06.2004 emisă de pârât.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.AR
Dact./5ex.
02.07.2008
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Livia Băldean
