Speta Legea 10/2001. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 158/A/2008
Ședința publică din 6 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Denisa Livia Băldean Președintele secției
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare, în rejudecare după casare, apelul declarat de către reclamanta - împotriva sentinței civile nr.1686 din 7 septembrie 2004 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr.2444/2004, precum și cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienții, și, privind și pe pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 30 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 6 iunie 2008.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2004, pe rolul Tribunalului Cluj,Secția civilă, reclamanta a contestat Dispoziția nr.130 din 12 februarie 2004 emisă de primarul municipiului T, solicitând instanței să dispună,în baza Legii nr.10/2001, anularea dispoziției și obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului înscris în T,cu nr. top.759/1-760/1/1,reprezentând casă din piatră cu 5 camere și curte,grădină în suprafață de 1329 mp. situat administrativ în T,- jud.
În motivele cererii, reclamanta a arătat că imobilul a fost preluat abuziv de stat, în baza Legii nr. 104/1949, de la Banca T pentru Ajutoare și Păstrare. Imobilul a fost proprietatea părinților săi, dobândit prin cumpărare de la lichidatorul băncii, Bank, în anul 1947. Reclamanta arată că tatăl său a fost arestat politic, astfel că nu și-a putut întabula dreptul de proprietate, fiind în măsură să facă dovada existenței acestuia în patrimoniul antecesorilor, la data preluării,cu depozițiile a doi martori.
Prin sentința civilă nr. 1686 din 7 septembrie 2004 Tribunalului Cluj, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Primarul municipiului
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că asupra imobilului înscris în CF 2286 T, anterior preluării lui de către Statul Român, în baza Legii nr. 10/1949 și a art.11 din Constituția României, a fost proprietar Casa de Păstrare de Ajutor Reciproc SA
Reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate prin acte doveditoare, adică acte translative de proprietate care să ateste deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică.
În consecință, în conformitate cu art.3 lit.a din Legea nr. 10/2001, reclamanta nefăcând dovada calității de persoană îndreptățită, respectiv de succesoare a proprietarilor imobilului litigios, acțiunea ei a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel,susținând că tatăl ei a fost arestat și condamnat politic la scurtă vreme după cumpărarea imobilului, astfel că nu și-a putut întabula dreptul de proprietate.
Consiliul Județean C comunicat instanței de fond că în arhivele pe care le deține nu a identificat actele doveditoare ale preluării imobilului în litigiu. În absența unor înscrisuri doveditoare privind situația juridică a imobilului, respingerea probei cu martori, solicitată expres instanței, apare ca o interpretare restrictivă dispozițiilor normative incidente în cauză.
În finalul motivelor de apel, reclamanta a solicitat casarea sentinței cu trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj, spre o nouă judecată, cu îndrumarea ca instanța să solicite documente de la Arhivele Naționale referitoare la situația patrimoniului Bank, în procedura de lichidare judiciară acestei bănci și să pună la dispoziția instanței rapoartele întocmite de lichidator pentru că în acele rapoarte s-a consemnat vânzarea imobilului către tatăl reclamantei. S-a mai solicitat să se dispună instanței să aprecieze notificarea ca pe un început de dovadă scrisă și pe această bază să încuviințeze administrarea probei cu martori.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr.84/A din 31 ianuarie 2005 respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din extrasul CF 2286 T, rezultă că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român de la Banca T pentru Ajutorare și Păstrare, în baza Legii nr. 104/1949.
Reclamanta a susținut în notificare și în acțiune că acest imobil a fost cumpărat de părinții săi de la această bancă.
În baza rolului activ, prev.de art.129 și 130 Cod proc.civ. instanța de fond a solicitat reclamantei să facă dovada celor susținute și a solicitat de la Arhivele Statului și Prefectura Județului C relații în legătură cu imobilul în litigiu.
Reclamanta a declarat că nu deține nici un act care să ateste susținerile ei iar la relațiile solicitate s-a comunicat instanței de către cele două instituții că nu dețin documente referitoare la acest imobil.
Conform prevederilor Legii nr.10/2001, sarcina probei dreptului solicitat revine persoanei îndreptățită și care solicită dreptul.
Reclamanta nu a făcut dovada susținerilor ei.
. probei cu martori solicitată de reclamantă, raportat la prevederile art.22.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, este inadmisibilă.
Martorii audiați în dosarul de asigurare de dovezi, nr.2179/2003 al Judecătoriei Turda, nu cunosc în mod direct nimic despre actul de cumpărare al imobilului în litigiu.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, soluționat prin decizia nr.923 din 2 februarie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul admiterii și casării cu trimitere spre rejudecare la aceeași curte de apel.
În considerentele deciziei de casare, se arată că, în prezenta cauză, instanțele judecătorești nu au stabilit pe deplin situația de fapt.
În scopul aflării adevărului și aplicării corecte a legii, se impune admiterea recursului și casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, pentru suplimentarea probatoriului, prin solicitarea unor înscrisuri de la Arhivele Naționale ale statului care să releve transferul dreptului de proprietate de la Bank la reclamanți și situația patrimoniului băncii în procedura de lichidare, respectiv rapoartele întocmite de lichidator la mandatul vânzării bunului, precum și prin audierea unor martori care cunosc împrejurările în care a avut loc vânzarea imobilului.
În rejudecare, cauza a primit numărul -.
Respectând hotărârea instanței de recurs asupra necesității administrării unor probe, în conformitate cu art. 315 alin 1 raportat la art. 295 alin 2 Cod procedură civilă Curtea a solicitat Arhivelor Naționale ale Statului și Băncii Naționale a României informații în legătură cu transferul dreptului de proprietate de la Bank la autorul reclamantei (10 și 90) a audiat trei martori (32-34 dosar), a clarificat situația juridică actuală a imobilului (40-65 dosar), a încuviințat depunerea înscrisurilor pe care partea le-a apreciat a fi relevante (81-87 dosar).
Totodată, Curtea reține că, la data de 13 noiembrie 2007, au formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului intimat, proprietarii apartamentelor 1,2 și 3 din imobilul în litigiu, solicitând respingerea apelului și menținerea dispoziției nr. 130/12 februarie 2004, emisă de Primarul Municipiului
Verificând hotărârea apelată, actele și lucrările dosarului, potrivit art. 295 alin 1 Cod procedură civilă, Curtea consideră că apelul reclamantei este nefondat.
Astfel, corespunde realității faptul că prin notificarea formulată în condițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată sub nr. 723/14 februarie 2002, reclamanta, în calitate de moștenitor legal al soților și, a solicitat restituirea în natură a imobilului casă și teren situat în T,-, compus din 2 corpuri de clădire, spații magazine la parter, birouri și camere la etaj, dobândit prin cumpărare, în anul 1947, de la lichidatorul Băncii Bank și preluat de stat în baza Ordinului nr. 5/1949 (5, dosar nr. 2444/2004).
Imobilul cu privire la care reclamanta pretinde măsuri reparatorii apare înscris în CF 2286 T, sub, cu nr top 759/1-760/1, casă de piatră cu 5 camere, curte și grădină în suprafață de 1329 mp, proprietatea Statului Român, înscrisă sub B 15-16, cu titlul de drept întemeiat pe dispozițiile art. 11 din Constituția și art. 29 alin IV din Legea nr. 10/1/I/1949, ca bun al întregului popor.
Statul și-a înscris dreptul asupra corpului funciar 759-760/1 în baza ordonanței nr. 36/1949 emisă în dosarul nr. 2192/ 1949 al judecătorului sindic al Tribunalului Turda, în administrarea căruia intrase la 29 septembrie 1949, proprietar tabular fiind Casa de Păstrare de Ajutor Reciproc SA T (83-91, dosar nr. 2444/2004).
Actele de stare civilă (14-16 dosar) justifică calitatea reclamantei de moștenitor legal al defuncților și.
Prin dispoziția nr.130/12 februarie 2004, emisă de Primarul municipiului T, cererea reclamantei a fost respinsă, cu motivarea că nu a făcut dovada deținerii acestui imobil de către autorii săi, cu titlul de proprietate, la data naționalizării (12,dosar nr. 2444/2004).
Curtea observă că prin sentința civilă nr. 31 din 19 februarie 1948, Tribunalul Turda, Secția a II-a, a ordonat înființarea unui sechestru judiciar asupra averii imobile cuprinsă în CF 7286 T, nr top 759-760/1, proprietatea pârâtei Banca pentru Ajutor și Păstrare SA T, până la concurența pretențiilor de pensie a intervenienților în proces. Se reține, în considerentele hotărârii, faptul că adunarea generală extraordinară a acționarilor din 17 mai 1947 hotărât lichidarea băncii, numind lichidator pe Dr. (76-78 dosar -).
Potrivit înscrisului denumit "Proces-verbal", încheiat la data de 7 martie 1949 la T, cu prilejul inventarierii întregii averi a Fondului de pensii, s-a constatat, din cercetarea documentelor contabile și a bilanțului încheiat la 31 decembrie 1948, că Banca pentru Ajutor și Păstrare T are un fond de pensii al funcționarilor în sumă de 566.398 lei, care a fost învestit în imobilul înscris în CF 2286 T, nr top 759,760/1, pe numele numitei bănci, și care figurează în bilanț evaluat la suma de 628.480 lei.Așa fiind, până la trecerea efectivă a imobilului în patrimoniul Ministerului Muncii, este numit custode d-l, lichidatorul băncii, delegat să administreze imobilul, să încaseze chiria și să îl păstreze în bune condițiuni (79 dosar -).
Coroborând cele două acte, Curtea reține că imobilul identificat cu nr. top 759-760/1 în CF 2286 Taa vut ca proprietar tabular Banca pentru Ajutor și Păstrare SA T, intrată în lichidare începând cu anul 1947, fiind evidențiat în documentele contabile ca element al activului patrimonial atât la data sentinței civile nr.31 din 19 febr.1948 cât și la data procesului-verbal mai sus evocat - 7 aprilie 1949. Se confirmă astfel realitatea înscrierilor din CF 2286 T, Statul Român întabulându-se în baza ordonanței emisă de judecătorul sindic al Tribunalului Turda, cu nr.36/1949.
Cu toate acestea, reclamanta susține că părinții săi au dobândit acest imobil prin cumpărare, în anul 1997, în procedura lichidării judiciare, fiind preluat de stat de la acești proprietari, persoane fizice.
Or, înscrisuri care să ateste un transfer al dreptului de proprietate către autorii reclamantei nu au fost depuse.
Martorii audiați în instanța de apel, precum și în procedura asigurării de dovezi (dosar 2179/2003 al Judecătoriei Turda, acvirat) fac dovada indubitabilă a împrejurării că părinții reclamantei au avut "mult pământ" în satul jud. C, pe care l-au vândut imediat după război și s-au mutat din sat. Niciunul dintre martori nu a asistat însă la încheierea unui act juridic translativ de proprietate imobiliară și nici nu a văzut un înscris care să ateste vânzarea, precizând că tatăl reclamantei a afirmat, în diferite circumstanțe, că a cumpărat un imobil în T, în centrul orașului, pe-.
Martorii și declară că au locuit în apartamentele imobilului în litigiu, în calitate de chiriași, cel dintâi între anii 1952-1953, și l-a întâlnit pe tatăl reclamantei care venea să vadă această casă, afirmând că este averea sa, "luată de stat".
Depozițiile martorilor pot fi coroborate cu notele informative eliberate reclamantei de către Direcția Arhivă Centrală din cadrul (81-87 dosar) și care relevă faptul că numitul a fost "chiabur în " și, potrivit propriilor afirmații, a avut o casă compusă din 16 camere în T, luată de stat. În nota din 31 oct.1963 se consemnează că acest, cu domiciliul în T, este cunoscut ca proprietar a mai multor case și a unei prăvălii.
Aceste informații, indirecte, nu permit instanței să concluzioneze în sensul că imobilul cu privire la care reclamanta pretinde măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001, și nu un alt imobil din T, a fost cu certitudine preluat de stat de la părinții săi, care au dobândit proprietatea prin cumpărare. O astfel de concluzie este cu atât mai puțin posibilă cu cât înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal din 7 martie 1949, sentința civilă nr.31/1998 a Tribunalului Turda și extrasul CF 2286 T contrazic declarațiile martorilor, ele evidențiază un alt titular al dreptului de proprietate, o societate bancară al cărei patrimoniu a fost preluat de stat în anul 1949, prin naționalizare.
În art.23 din Legea nr.10/2001, republicată, este stipulată obligația persoanei îndreptățită la măsuri reparatorii de a depune, până la data soluționării notificării, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, astfel cum au fost aprobate prin HG250 din 7 martie 2007, precizează în art.23.1 lit.a și d că în sfera noțiunii de"acte doveditoare"intră orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului 221/1950 și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri). Sunt asemenea acte și cele care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul acesteia la data preluării abuzive (extras cf, istoric de rol fiscal, proces-verbal de preluare, orice act care atestă direct sau indirect faptul că bunul aparține persoanei respective).
Față de cele ce preced, curtea consideră că în speță reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pretins, astfel că rezolvarea pe care prima instanță a dat-o litigiului este cea legală și urmează a fi păstrată.
Văzând și dispozițiile art.296 proc.civ. Curtea va respinge prezentul apel ca nefondat.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art.298 rap.la art.51 proc.civ. se va admite cererea de intervenție accesorie și va fi menținută dispoziția Primarului municipiului T, emisă cu nr.130 din 12 februarie 2004.
Invocând dispozițiile art.274 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea intimaților de a fi obligată apelanta la plata cheltuielilor judiciare, culpa procesuală evidentă fiind în raport exclusiv cu intimatul, Primarul municipiului T, or acesta nu a formulat o asemenea cerere; apelanta nu a determinat intervenienților cheltuieli de judecată în proces, fiind opțiunea lor de a interveni în favoarea intimatului, în forma unei intervenții voluntare iar nu forțate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1686 din 7 septembrie 2004 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. 2444/2004, pe care o menține.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intevenienții, și .
Respinge cererea intervenienților de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Pt. - - - - Pt. - -
în; semnează plecată în; semnează
VICEPREȘEDINTE GREFIER SECȚIE
Red.BD
-.-/8 ex.
16.07.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Livia Băldean
