Speta Legea 10/2001. Decizia 157/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 157/A/2008
Ședința publică din 6 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Denisa Livia Băldean Președintele secției
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare- pentru pronunțare, apelul declarat de către pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI Ș S, împotriva Sentinței civile nr.1760 din 22 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.2039/2004, precum și apelul declarat de reclamantele intimate și, având ca obiect acțiune în baza Legii nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 30 mai 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 6 iunie 2008.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.1760 din 22.11.2004 pronunțată de Tribunalul Sălajs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și și în consecință s-a dispus anularea dispoziției nr. 800/2004. Totodată, s-a stabilit dreptul reclamantelor la restituirea în natură a imobilelor, terenuri și construcții, înscrise în nr. 3007 Șimleu S, nr. top 1908, 1907, 1910 și 1926 și a fost obligat pârâtul la emiterea dispoziției de restituire a imobilelor solicitate.
S-a respins ca nedovedită cererea reclamantelor privind despăgubirile bănești în sumă de 3 miliarde lei pentru imobilele demolate, înscrise în nr. 3007 Șimleu
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantele și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la restituire în natură conform prevederilor art. 4 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, iar imobilele solicitate au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 218/1960 și a Deciziei nr. 183/1976 a fostului Consiliu popular al județului S, deci cu titlu valabil și se încadrează în prevederile arte 2 alin. 1 lit. g din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele și pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 454/ A din 18.04.2005 pronunțată de Curtea de Apel Clujs -a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 1760/2004 a Tribunalului Sălaj ce a fost schimbată în sensul că s-a respins în întregime cererea formulată de reclamante. Totodată, apelul declarat de reclamante a fost respins ca nefondat.
În motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că terenul pretins de reclamante a făcut obiectul legilor fondului funciar, astfel că potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 nu mai poate face obiectul acestei legi.
Referitor la construcția solicitată, s-a reținut că reclamantele nu se pot adresa direct instanței pentru a solicita restituirea în natură a acestei construcții, cu eludarea procedurii reglementată de Legea nr. 10/2001. De asemeni, s-a reținut că solicitarea reclamantelor de acordare a unor despăgubiri bănești pentru construcțiile demolate nu poate fi formulată direct în instanță, câtă vreme nu a fost urmată de procedura reglementată de art. 11 alin. 2, 3, 6, 7, 8 și 9, art. 31, 34,36,37 și 38 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele.
Prin decizia nr,1305 din 12.02.2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași istanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre Inalta Car eținut în esență următoarele:
Prin notificarea cu nr. 151/E din 23.10.2001, reclamantele au solicitat restituirea în natură a terenurilor vie și livadă, situate în "", în suprafață de 16 ha și 6165. din 3007, restituirea în natură a casei de locuit înscrisă în aceeași 3007 și măsuri reparatorii pentru clădirile demolate.
Deși instanța de apel reține această împrejurare în considerentele deciziei - pag. 3 alin. 2, la finalul acelorași considerente - pag. 4 alin. 8 concluzionează că solicitarea reclamantelor de acordare a unor despăgubiri bănești pentru construcțiile demolate nu poate fi formulată direct în instanță, câtă vreme nu a fost urmată procedura reglementată de art. 11, art. 31. 34, 36, 37, 38 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care s-a și respins apelul reclamantelor.
S-a reținut că această cerere a reclamantelor privind acordarea măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate, evaluate ulterior la suma de 3 miliarde lei, a fost formulată inițial prin notificarea adresată cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 și nu direct instanței, cum a reținut, evident eronat, instanța de apel.
În aplicarea principiului disponibilității instanța era obligată să soluționeze cauza în limitele investirii, investire care cuprinde și acest capăt de cerere.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că se impune admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru soluționarea capătului de cerere privind măsurile reparatorii pentru construcțiile demolate.
În sensul aceluiași principiu al disponibilității care funcționează pe tot parcursul procesului civil, inclusiv în căile de atac, instanța de rejudecare a dispus în limitele investirii făcută atât prin cererea inițială cât și prin motivele de apel și cu privire la criticile invocate de recurente prin primul motiv de recurs.
Examinând, în rejudecare, apelurile declarate, prin prisma motivelor de apel și a îndrumărilor Inaltei Curți de Casație și Justiție, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția nr.800 din 30.06.2004 emisă de pârâtul Primarul orașului Simleu Saf ost respinsă notificarea formulată de reclamante pentru restituirea în natură a terenurilor menționate și a casei de locuit, precum și despăgubiri pentru anexele demolate; în aceste condiții s-a formulat plângere împotriva dispoziției de respingere.
Referitor la imobilele terenuri înscrise în CF nr.3007 Simleul S, nr.top.1908, 1907, 1910 și 1926, urmează a se reține că acestea nu fac obiectul Legii nr.10/2001, reclamantelor fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar, prin hotărârile nr.1357 din 17.11.2000 și 981 din 27.04.2001 ale Comisiei Județene S de aplicare a Legii nr.18/1991 (37-39, fond).Astfel,potrivit art.8 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991, republicată și prin Legea nr.1/2000.
În ce privește casa de locuit, reclamantele au solicitat restituirea ei în natură, însă din actele dosarului rezultă că imobilul s-a aflat în incinta Fermei nr.13 Șimleu S și a fost vândută prin licitație publică în cadrul procedurii de lichidare judiciară a (79 fond).
Atâta vreme cât contractul de vânzare-cumpărare nu a fost desființat în condițiile legii, el este prezumat valid și produce toate efectele pe care legea le acordă actelor juridice făcute cu respectarea ei,situație în care, în condițiile în care actul de vânzare,în prealabil nu a fost atacat în justiție cu o acțiune în nulitate și care să fi fost admisă, titlul de proprietate al cumpărătorului nefiind atacat și desființat, cererea de restituire în natură a casei de locuit nu mai pare ca posibilă, reclamantele fiind îndreptățite doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
La data de 29.06.2007 s-a emis de către pârât o nouă dispoziție (15, apel) respectiv dispoziția nr.3549 prin care, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, casă de locuit înscrisă în CF nr.3007 Simleu S, nr.top.1908, cu motivarea că acest imobil a fost înstrăinat prin procedura de vânzare prin licitație publică în cadrul procedurii de lichidare judiciară a SC "" SA
Totodată, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, reclamantelor, în calitate de moștenitori ai def., pentru cota de părți care le revine din următoarele imobile:
- casă înscrisă în CF nr.3007 Simleu S, nr.top.1908;
- anexe gospodărești demolate, compusă din: remiză pentru fructe, grajd și remiză pentru căruțe, platformă pentru gunoi și trei bazine pentru.
Trebuie precizat că după intrarea în vigoare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, privind Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Capitolul V, Proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor este reglementată stabilirea despăgubirilor,care se face de către un evaluator sau o societate de evaluator, pe baza Internaționale de Evaluare.
În rejudecare, instanța a admis cererea privind efectuarea unei expertize tehnice judiciare de evaluare a anexelor demolate, însă raportat la dispozițiile legale citate rezultă că prin dispoziție instanța investită să soluționeze notificarea poate doar propune acordarea de despăgubiri ce se vor determina în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Se impune precizarea că dispoziția nr.3549 din 29.06.2007, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, nu a fost atacată de reclamante.
Mai mult, prin cererea depusă la dosar pentru termenul din 9 ianuarie 2008 (58, apel)reclamantele și-au exprimat voința expresă de a nu ataca în justiție această dispoziție. Prin urmare, reclamantele nu mai au interes actual să solicite acordarea de despăgubiri pentru anexele demolate, cererea lor fiind soluționată favorabil prin noua dispoziție emisă de pârât, rămasă neatacată.
De altfel, stabilirea de măsuri reparatorii pentru anexele demolate ar însemna o dublă despăgubire, întrucât prin noua dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri pentru aceste anexe.
Față de cele expuse, apelul reclamantelor este întemeiat doar în parte, respectiv pentru obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată, întrucât s-a emis o nouă dispoziție, în condiții de legalitate și acceptată de reclamante.
Temeiul obligării pârâtului la cheltuieli de judecată parțiale în constituie culpa procesuală în soluționarea notificări prin prima dispoziție, fapt ce a determinat promovarea plângerii și ocazionarea de cheltuieli de judecată.
Așa fiind, se va admite în parte apelul reclamantelor, cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de 775 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată, în temeiul art.274 proc.civ. respectiv parte din onorariul avocațial în sumă de 1550 lei (9, recurs și apel), fără a fi cuprins și onorariul expertului în sumă de 650 lei, având în vedere că expertiza nu a fost utilă soluționării cauzei.
În ce privește apelul pârâtului, pentru considerentele arătate, acesta va fi admis în tot, conform art.282, 296.proc.civ. astfel că se va schimba sentința civilă nr.1760 din 22 nov.2004 a Tribunalului Sălaj și se va respinge acțiunea formulată de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamantele și și admite în tot apelul declarat de pârâtul Primarul. Orașului Șimleul S împotriva sentinței civile nr. 1760 din 22 nov. 2004 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr. 2039/2004, pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamante.
Obligă pe intimatul Primarul orașului Simleul S să plătească apelantelor reclamante suma de 775 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - --- - - -
Red.AR
Dact./6ex.
04.07.2008
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Livia Băldean
