Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1946/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 187
Ședința publică de la 23 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta reclamantă - și de apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1552 din 27.11.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-.
are ca obiect revendicare Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al apelantei - reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2008, eliberate de Baroul București (fila 7), lipsind reprezentantul apelantului - pârât Municipiul B prin Primarul General
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței împrejurarea că apelanta - reclamantă a depus la dosar, prin serviciul registratură următoarele acte: certificatul de moștenitor nr.1822 din 23.12.1982 de pe urma defunctului, copia împuternicirii avocațiale și poze cu imobilul - teren în cauză.
Se mai învederează faptul că Primăria Municipiului Bad epus copia Decretului Consiliului de Stat nr. 407/1981, împreună cu extras din tabelul anexă nr. 6, poziția nr. 14/14, care face parte integrantă din decret, privind imobilul din B,-, sector 2.
Avocatul apelantei - reclamante declară că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Avocatul apelantei reclamante susținând oral motivele de apel, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea sentinței atacate și obligarea Primăriei Municipiului B la restituirea în natură imobilului-teren în litigiu astfel cum s-a dispus prin raportul de expertiză efectuat în cauză, având în vedere că nu s-au încasat despăgubiri. Menționează că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitor.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul Municipiul B, prin Primarul General, solicită a fi respins ca nefondat, având în vedere că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului în mod abuziv și fără titlu legal, iar reclamanta nu a primit niciun fel de despăgubire.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04 noiembrie 2005 pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 5265/2005 (număr unic -), reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul General - Comisia de aplicarea Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 254,35 mp. situat în B,-, sectorul 2 și să fie obligat la emiterea dispoziției de retrocedare în natură a imobilului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1552 din 27 noiembrie 2007 Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul General; a dispus restituirea în natură a cotei - părți indivize de 1/3 din terenul situat în B, fostă-, sectorul 2, în suprafață de 254 mp. individualizat conform anexei raportului de expertiză întocmit de expert.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt, analizând probatoriul administrat, că terenul în suprafață de 254. situat în B,-, sector 2, fost dobândit de către și prin cumpărare, potrivit actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2264 din 07 septembrie 1951. Reclamanta este fiica celor doi coproprietari și a formulat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, împreună cu alți doi comoștenitori, respectiv și, notificarea nr. 3263 din 16 noiembrie 2001.
Notificarea nu a fost soluționată de către Primăria Municipiului B, reclamanta promovând prezenta cerere de restituire.
Terenul în cauză este liber de construcții și nu este înregistrat în planul urbanistic de detaliu, astfel cum rezultă prin adresa nr- din 21 noiembrie 2006 emisă de Serviciul Documentații, Avize și din cadrul Direcției de Urbanism și a Teritoriului a Primăriei Sectorului 2 B, nefiind nici afectat unor servituți legale sau altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Terenul în speță a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 407/1981, figurând la poziția 14 din anexa 5 la decret, conform adresei nr. 4667/63029 din 21 noiembrie 2006, Direcției Urbanism și a Teritoriului - Serviciul cadastru și Fond Funciar din cadrul Primăriei Sectorului 2 Pe teren, în prezent, nu este amplasată nicio construcție.
În aceste circumstanțe, având în vedere și prevederile art. 1 și art. 21 din Legea nr. 10/2001, cererea a fost admisă, dispunându-se restituirea în natură către reclamanta a cotei părți indivize de 1/3 din terenul situat în B, fostă-, sectorul 2, în suprafață de 254 mp. individualizat conform anexei raportului de expertiză întocmit de expert. Aceasta întrucât conform art. 4 din actul normativ de referință, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun.
Restituirea terenului prin notificarea nr. 3263 din 16 noiembrie 2001, înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc " - ", a fost solicitată atât de reclamanta, cât și de către comoștenitorii, (fostă ), aceștia din urmă neavând și calitatea de reclamanți în prezenta cauză. Cum însă sunt semnatari ai notificării, fiind persoane îndreptățite in sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, tribunalul a constatat că dreptul de proprietate revine, în cote părți ideale egale, fiecăruia dintre cei trei comoștenitori.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 26 martie 2007 formulat apel Municipiul B prin Primarul General, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la data de 4 aprilie 2007.
În motivare, acesta a arătat că acțiunea intimatei reclamante a fost introdusă după apariția Legii nr. 10/2001, lege care reglementează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, lege specială care derogă de la legea generală.
Chiar dacă art. 6 din Legea nr. 213/1998-legea generală, legea cadru stabilește competența instanțelor de judecată de a cerceta valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilele preluate de către acesta, odată cu apariție Legii nr. 10/2001 operează o necompetență generală a instanțelor de judecată de a se pronunța asupra acestui aspect, chestiunea fiind reglementată și rezolvată de legiuitor în cuprinsul legii.
Prin urmare, se impunea ca instanța să respingă ca inadmisibilă cererea intimatei reclamante având ca obiect retrocedarea în natură a terenului sus menționat.
Imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 407/1981, figurând la poziția 14 din anexa 5 la decret. Dreptul de proprietate a fost dobândit prin efectul legii, valabilitatea titlului statului reiese chiar din probatoriul administrat în dosarul cauzei, deoarece s-a făcut dovada că scopul exproprierii a fost realizat.
Potrivit art. 645 cod civ. proprietatea se mai dobândește "prin accesiunea sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune".
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-298.pr.civ.
Împotriva aceleiași hotărâri judecătorești la data de 10 aprilie 2007 formulat apel și.
În motivare, a arătat că prin sentința civilă apelată i s-a admis acțiunea, dar s-a dispus restituirea în natură a cotei părți indivize de 1/3 din teren.
Or, prin contractul de asistență juridică nr. -/31.08.2001, avocatul a reprezentat-o doar pe aceasta și notificarea nr. 3263/16.11.2001 a semnat-o doar în numele său. Ceilalți moștenitori au fost trecuți deoarece ei au figurat în certificatul de moștenitor nr. 339/1968 eliberat după mama sa,. Acest certificat de moștenitor a fost eliberat doar pentru cota de imobilul sus amintit. Pentru deschiderea succesiunii după tatăl său, a fost obținut un alt certificat de calitate de moștenitor.
Prin urmare, apelantei îi revine întregul teren, mai ales că este liber conform expertizei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 642 din 15 octombrie 2007, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1552 din 27 noiembrie 2006 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă; a admis apelul formulat de apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General împotriva aceleiași sentințe; a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins contestația ca nefondată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, din expertiza tehnică de la dosar și schițele anexă rezultă în mod cert că exproprierea și-a realizat scopul, terenul intrând în procesul de sistematizare din zonă, acesta nefiind liber, ci afectat, cel puțin suprateran, de alei de acces la blocurile din zonă construite și de parcajul realizat (o parte).
În aceste împrejurări, terenul nu este susceptibil de a fi retrocedat în natură, persoana îndreptățită având deschisă doar calea acțiunii de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 și respectiv ale Legii nr. 247/2005.
Cum însă cererea s-a formulat doar pentru restituirea în natură a terenului, a fost analizată doar cererea cu care a fost investită instanța.
Privitor la criticile din apelul reclamantei, acestea apar ca fiind nefondate, în condițiile în care notificarea a fost formulată deopotrivă și de ceilalți comoștenitori frați, și, fiecare fiind îndreptățit la o cotă legală.
Faptul că cei doi comoștenitori au fost reprezentați în procedura succesorală de pe urma defunctului de către reclamantă nu-i conferă acesteia dreptul la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru întregul imobil.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 19 noiembrie 2007 formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 noiembrie 2007.
Prin decizia nr. 3648 din 04 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 642 din 15 octombrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, prin cererea de apel, reclamanta a susținut că, în mod greșit, prima instanță a obligat pârâtul la restituirea în natură a cotei de 1/3 din teren, întrucât numai aceasta a făcut demersuri, respectiv notificarea, pentru restituirea în natură a suprafeței de 254,35. situată în B,-, sector 2.
În susținerea acestui motiv de apel, recurenta a arătat că cererea de restituire îi aparține deoarece, deși notificarea a fost formulată și semnată de avocatul ales numai de aceasta, avocatul i-a menționat și pe ceilalți moștenitori, pentru că nu cunoștea cum va fi aplicată legea.
Instanța de apel nu a cercetat acest motiv de apel, nestabilind dacă notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost formulată numai de reclamanta sau și de și (fostă ), în calitate de moștenitori ai defuncților și. Decizia recurată nu cuprinde motivele pentru care a fost respinsă susținerea reclamantei în acest sens.
Terenul în suprafață de 254,35. a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 407/1981, figurând la poziția 14 din anexa 5 la decret. De aceea, analizarea dreptului reclamantei la restituirea în natură a acestuia trebuia să se facă în raport de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001. Stabilirea dreptului în raport de acest text se impunea față de faptul că prima instanță a analizat dreptului reclamantei la restituirea în natură în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, deși față de modul de preluare a bunurilor sunt aplicabile în speță prevederile art. 11.
S-a constatat astfel că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, în sensul că nu s-a stabilit dacă terenul expropriat a fost folosit în scopul pentru care s-a dispus exproprierea sau, în măsura în care scopul exproprierii a fost realizat, ce suprafață de teren a rămas liberă, în sensul art. 11 alin. 2 și 3 din legea nr. 10/2001.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 06 august 2008 sub nr-.
În rejudecare, apelanta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu expertiză tehnică specializată topografie, care a fost întocmită de expert și înscrisuri; fiind depuse în acest sens la dosar, în fotocopie: certificatul de moștenitor nr. 339 din 20 noiembrie 1968 eliberat de fostul notariat de Stat al Sectorului 3 B, certificat de căsătorie nr. 780 din 01 iunie 1979 eliberat de fostul Serviciu Popular al Sectorului 3 B, certificat de moștenitor nr. 1477 din 30 iulie 1951 eliberat de fostul Serviciu Popular al Sectorului 3 B, certificat de deces nr. 4 din 24 mai 1968 eliberat de fostul Consiliu Popular al Sectorului 3 B, certificat de căsătorie nr. 12988 din 09 iunie 1951 eliberat de fostul Serviciu Popular al Raionului, act de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2264 din 07 septembrie 1951 de fostul Notariat de Stat a Sectorului 4 B, certificat de deces nr. 2612 din 25 august 1982 eliberat de Primăria Sectorului 4 B, procură autentificată sub nr. 624 din 05 aprilie 2007 de Notarul Public " ", certificat de moștenitor nr. 1822 din 23 decembrie 1982 eliberat de fostul Notariat de Stat local al Sectorului 2 B, împuternicire avocațială nr. 297 - 251/2001 și un set de fotografii.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 294 alin. 1.pr.civ. având în vedere totodată și dispozițiile art. 315 alin. 1.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin notificarea trimisă pârâtului Municipiul B, sub nr. 3263/ 16.11.2001 prin executorul judecătoresc -, reclamanta (fostă ), și (fostă ) au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 254,35. situat în B,-, Raion 23 august, care după sistematizare a devenit - nr. 4.
Această notificare nu a fost soluționată până la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar prin decizia în interesul legii nr. XX din 9 martie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: "În aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate".
În aceste condiții, instanțele sunt competente să analizeze pe fond notificarea.
1. Astfel, s-a reținut că prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2264/7.09.1951 de fostul Notariat de Stat B, și au dobândit de la un teren loc de casă în suprafață de 254,35. situat în B,-, Raion 23 August. Amplasamentul acestei suprafețe de teren a fost stabilit prin expertiza efectuată în cadrul rejudecării cauzei de către expertul.
2. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 339/20.11.1968 eliberat de fostul Notariat de stat al Sectorului 3 B, la data de 24.05.1968 a decedat, rămânând ca moștenitori de pe urma acesteia, și. Conform certificatului de moștenitor nr. 1822/23.12.1982 întocmit de fostul Notariat de stat al Sectorului 2 B, la data de 24.08.1982 a decedat și, succesorii acestuia fiind, și.
Deși notificarea este formulată de avocatul în numele mai multor persoane, din contractul de asistență juridică nr. -/31.08.2001 și din împuternicirea avocațială cu același număr reiese că singura persoană care i-a conferit acestuia puteri de reprezentare pentru efectuarea demersurilor necesare în temeiul Legii nr. 10/2001 este reclamanta.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, de cota ce revenea celorlalți moștenitori - care nu au urmat procedura prevăzută de lege - din succesiunea celor doi defuncți, profită reclamanta.
Pe cale de consecință, se reține calitatea acesteia de unică persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001.
3. Potrivit situației juridice prezentate în adresa nr. 4667/63029/21.11.2006 emisă de către Primăria Sectorului 2 B, imobilul a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 407/1981, foștii proprietari, figurând la poziția 14 din anexa 5 la decret. Acest act normativ, emis de fostul Consiliu de Stat al România a fost depus la dosar de către Primăria Municipiului B și privea exproprierea unor terenuri și construcții, precum și demolarea și scoaterea din funcțiune a unor construcții, situate în Municipiul În cuprinsul decretului s-a arătat că exproprierea se face în scopul realizării unor ansambluri de locuințe, în vederea construirii unor apartamente și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente. În anexă se face referire distinct la suprafața terenului și la cea a construcției.
Același aspect privind modalitatea de preluare a imobilului, dar și faptul că pentru imobilul expropriat (teren=252 și construcție=92 ) s-au plătit despăgubiri de 23.979,50 lei - în temeiul art. 6 din Decretul nr. 545/1958 - reiese din adresa nr. 3454/24.11.2008 emisă de Nu se poate susține astfel afirmația reclamantei potrivit căreia despăgubirile au fost acordate exclusiv pentru construcția demolată.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul se află între blocurile din--10-12 și blocul din-. Între aceste blocuri se află un spațiu larg, format din două ramuri de alee carosabilă, între care se află două parcări lipite una de alta. Fostul teren este neconstruit, fiind ocupat de alee carosabilă și parcări.
Prin urmare, în condițiile în care măsura dispusă prin decret viza satisfacerea unuiinteres publicși foștilor proprietari le-a fost acordată odespăgubirea cărei justețe nu a fost pusă în discuție și, cu atât mai mult, demonstrată, se constată că aceasta nu contravenea Constituției din 1965, art. 12, 17 și 36, potrivit cărora dreptul de proprietate era ocrotit de lege, cetățenii României erau egali în drepturi în toate domeniile vieții economice, juridice, sociale, culturale, iar terenurile și construcțiile puteau fi expropriate numai pentru lucrări de interes obștesc și cu plata unei juste despăgubiri și nici dispozițiilor legale în vigoare la acea data, respectiv art. 481 Cod civ. potrivit căruia "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publica și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire", precum și dispozițiilor tratatelor internaționale la care România era parte privitoare la proprietate, și anume Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Se reține astfel și că reclamanta a fost lipsită de bunul său în conformitate cu legea în vigoare la acea dată, respectiv Constituția, Decretul nr. 407/1981 și că exproprierea a avut un scop legitim, constând în interesul public, nefiind constatată o încălcare a tezei a doua din primul alineat al Articolului 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Mai mult decât atât, articolul 1 nu garantează dreptul la compensație integrală în toate împrejurările, dat fiind că obiective legitime de "interes public" pot reclama acordarea unei compensații sub valoarea pe piață (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 decembrie 1994,Mănăstiri Greciei, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 iulie 2004, Scordino Italiei).
Prin urmare, imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, intrând însă în categoria celor preluate în mod abuziv în temeiul art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001.
4. Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Pe cale de consecință, caracterul abuziv al preluării are drept corolar dreptul fostului proprietar de a obține măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent.
6. Prin raportul de expertiză întocmit în rejudecare s-a realizat o delimitare a fiecărui element de detaliu existent pe fostul teren din-, astfel: suprafața1- parcajul nr. 1=14,45; suprafața2- parcajul nr. 2=60,65; suprafața3- parcajul nr. 3=15,95; suprafața4- trotuar =12,77; suprafața5- alee carosabilă=110,78; suprafața6- spațiu =28,37
Potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001: "În cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent".
În aceste condiții, Curtea apreciază că se poate dispune restituirea în natură numai a suprafețelor de teren reprezentând spațiu și parcaje, cu excepția3, care este izolată, iar nu și a celor reprezentând trotuar și alee carosabilă, afectate unor amenajări de utilitate publică.
În ceea ce privește3,4și5, având în total 139,50. se constată că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Este adevărat că reclamanta a solicitat prin notificarea formulată exclusiv restituirea în natură a terenului, iar contestația cu care a învestit instanța se referă, de asemenea, numai la restituirea în natură.
Cu toate acestea, având în vedere că prin decizia în interesul legii nr. XX din 9 martie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, iar soluționarea pe fond în urma exercitării controlului judiciar presupune prin concept respectarea atribuțiilor organului în atribuția căruia se află actul contestat, astfel că instanța este obligată să ia aceleași măsuri pe care ar fi trebuit să le ia unitatea notificată, trebuie avute în vedere și prevederile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Or, conform acestui text de lege: "Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Față de aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art. 296.pr.civ. să respingă apelul declarat de apelantul - pârât, să admite apelul declarat de apelanta - contestatoare și să schimbe în parte sentința civilă apelată în sensul că va dispune restituirea în natură a suprafețelor1,2și6, având în total 103,74. din imobilul - fost teren situat în B,-, sector 2 și va constata că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în ceea ce privește suprafețele3,4și5, având în total 139,50. menținând totodată celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1552 din 27 noiembrie 2006 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de apelanta - contestatoare, domiciliată în B,-,. 84/II,. 101, sector 2, împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că:
Dispune restituirea în natură a suprafețelor1,2și6, având în total 103,74. din imobilul - fost teren situat în B,-, sector 2 și constată că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în ceea ce privește suprafețele3,4și5, având în total 139,50.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red./.
4ex./08.05.2009
-4.-
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Bianca Elena Țăndărescu
