Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA CIVILĂ NR. 19
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatorii, ambii domiciliați în,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1290/22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații Orașul prin Primar, cu sediul în,-, județul P, domiciliată în comuna, sat de, nr. 208, județul M și cu domiciliul ales în B, str. -, nr. 84,.18, județul B N ( la familia - ), cu domiciliul ales în B, str. R -, nr. 84,.18, județul B N ( la familia ).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții contestatori și reprezentați de avocat - din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 78/2008, intimatul Orașul prin Primar reprezentat de consilier juridic,lipsind intimatele și.
Procedura îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că la dosar s-au depus prin serviciul registratură întâmpinări formulate și depuse de intimații Orașul prin Primar și.
Avocat - având cuvântul arată că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată și depusă de intimatul Orașul prin Primar și respectiv intimata. Alte cereri nu mai are de formulat.
Consilier juridic având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - având cuvântul critică sentința civilă nr. 1290/22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei deoarece, în adoptarea soluției de respingere a contestației formulată de contestatori împotriva Dispoziției nr. 389/14 iunie 2007 emisă de intimatul Primăria orașului, iar prin această Dispoziție susține instanța de fond că nu s-au încălcat drepturile altor persoane, inclusiv ale contestatorilor având în vedere că niciodată autorii lor nu au avut vreun drept de proprietate asupra terenului în litigiu.
Mai arată avocat - că și în ipoteza că autorii contestatorilor nu au avut nici un drept de proprietate asupra acelui teren prejudiciul acestora constă în imposibilitatea prelungirii contractului de închiriere, prin care apelanții au avut folosința unei părți din acest teren.
Din actele existente la dosar, rezultă că, proprietarul terenului a fost, care a decedat în anul 1947, lăsând ca moștenitori pe soția sa și sora sa - autoarea pârâtelor din prezenta cauză. În anul 1963 a decedat, iar în certificatul de moștenitor nr. 169 se menționează ca bunuri imobile și terenul în litigiu. iar averea acesteia nu a fost acceptată de fiica sa G, astfel încât averea a revenit Statului Român ca succesiune vacantă.
Prima instanță a apreciat că deoarece imobilul a fost preluat în mod abuziv prin Decretul 111/1951, tot abuzivă ar fi declararea succesiunii vacante, ceea ce în aprecierea apelantelor-contestatoare nu este legal, deoarece nimeni, niciodată nu a solicitat nulitatea certificatului de moștenitor.
Dar chiar și așa, considerând că intimatele au făcut dovada acceptării succesiunii defunctului, oricum acestea nu pot dobândi decât cel mult din avere, deoarece restul de aparține defunctei, respectiv Statului Român, față de împrejurarea că aceasta a acceptat succesiunea soțului său, itrând în concurs cu sora defunctului, adică în cote de .
La fond s-au pus concluzii: în principal admiterea acțiunii, să se constate nulitatea Dispoziției emisă de Primărie, iar în subsidiar s-a solicitat anularea parțială a Dispoziției sus menționate, deoarece pârâtele aveau doar un drept de din avere.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul arată că instanța de fond a reținut că, în conformitate cu actele de stare civilă existente la dosar, defunctul, fiul lui și a fost căsători cu, iar din această căsătorie nerezultînd copii, având o fiică adoptivă, iar cealaltă fii8că a defuncților și, AO. a fost căsătorită cu având o singură fiică, pe. Autorii apelanților au fost proprietarii unei suprafețe de 770 mp, situat în orașul,- și a construcției edificate pe acesta, conform autorizației de construire nr. 95073/1935, fiind trecute în proprietatea statului în mod abuziv, în baza Decretului 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării.
Ulterior, imobilul a fost atribuit fără plată fostei IGCL în anul 1983, iar în baza Lg. 112/1995, construcția și terenul aferent acesteia au fost cumpărate de către chiriași, respectiv apelanții în cauză. O dată cu apariția Lg. 10/2001, terenul rămas liber în suprafață de 434 mp a fost restituit intimatelor și, în calitate de persoane îndreptățite, conform art. 1 și 2 lit. a și
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la nr-, contestatorii si, au chemat in judecata pe intimații Orașul - prin Primar, si, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, sa constate nulitatea absoluta a Dispoziției nr.389/14.06.2007 emisa de Primăria, prin care s-a dispus restituirea in natura a terenului in suprafața de 434. situat in orașul,-, jud.P, către intimatele si.
In motivarea contestației, contestatorii au arătat ca sunt proprietarii unui apartament situat in orașul,-, jud.P, pe care l-au dobândit prin cumpărare in baza Legii 112/1995, terenul aferent acestei construcții, mai puțin terenul de sub construcție făcând obiectul unui contract de închiriere încheiat cu Primăria.
Au precizat contestatorii ca au solicitat cumpărarea acestui teren, însă, prin adresa nr.6145/08.08.2007 emisa de Primăria, li s-a comunicat ca prin Dispoziția nr.389/14.06.2007, terenul a fost restituit in natura paratelor si, decizie din cuprinsul căreia nu rezulta insa ca cele doua parate ar fi făcut dovada ca sunt moștenitoare ale ultimului proprietar al imobilului si nici ale defunctului.
Au mai susținut contestatorii, ca din Hotărârea nr.575/1997 emisa in baza Legii 112/1995 reiese ca ultimul proprietar al terenului in litigiu a fost, iar cele doua intimate persoane fizice nu au depus certificatele de moștenitor de pe urma defunctului ci, doar o declarație de acceptare a succesiunii rămasa de pe urma acestuia, care insa nu face dovada calității de moștenitor, si, implicit, pe aceea de persoana îndreptățita.
Au mai arătat contestatorii că, ar fi avut ca moștenitor pe numita G, in cazul in care aceasta nu ar fi renunțat la succesiune, fapt ce rezulta si din aceea ca terenul nu a trecut in proprietatea statului ca urmare a unei moșteniri vacante rămasa de pe urma defunctului (decedat in anul 1947), ci, ca urmare a decesului numitei prin renunțarea la succesiune a moștenitoarei acesteia, situație in care paratele ar fi trebuit sa facă dovada ca sunt moștenitoarele defunctei pentru a fi îndreptățite in sensul Legii 10/2001, sens in care Dispoziția nr.389/2007 este nelegala, cu atât mai mult cu cat se invoca disp.art.2 al.1 lit.c din Legea 10/2001, în situația in care in cauza, imobilul nu a fost donat statului, ci, acesta a devenit proprietar al terenului ca urmare a unei moșteniri vacante prin renunțarea expresa la succesiune de către succesorul ultimului proprietar al imobilului.
Au afirmat contestatorii că pârâtele nu au calitatea de persoane îndreptățite, ținând seama si de faptul ca acestea sau autorul lor nu erau proprietari ai imobilului la data preluării acestuia de către stat.
Au susținut contestatorii că în ceea ce privește calitatea lor procesual activa de a promova o asemenea contestație, calitatea procesual-activa se justifica prin aceea ca este titularul unui drept de folosința in baza unui contract de închiriere încheiat cu Primăria orașului după ce a de venit proprietarul apartamentului si a unei cote de 50% din terenul aflat sub construcția situata in orașul,-, jud.P, iar nulitatea unui act poate fi invocata oricând, de către oricine justifica un interes.
La data de 18.09.2007 intimata orașul prin Primar a depus la dosar întâmpinare prin care invocat excepția de necompetenta materiala a Tribunalului Prahova, motivat de faptul ca, potrivit art.24 al.8 din Legea 10/2001, tribunalele sunt competente sa soluționeze in prima instanța contestațiile împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de deținătorul imobilului, calea de atac fiind conferita de lege doar persoanelor îndreptățite expres prevăzute prin art.3 din aceeași lege, ori, in cauza, reclamanții nu au investit instanța cu o cerere care să atragă competenta materiala de prima instanța a tribunalului ci, fiind terți fata de emitentul si beneficiarul dispoziției care pretinde ca a suferit o vătămare a drepturilor sau intereselor sale legitime prin actul emis de primar, a atacat in justiție dispoziția pe calea dreptului comun prin intermediul unei acțiuni in nulitate, astfel încât competenta aparține judecătoriei in circumscripția căreia se găsește imobilul.
Prin aceeași întâmpinare, intimata a invocat si excepția lipsei de interes a reclamanților, arătând ca in speța, interesul reclamanților nu îndeplinește niciuna din condițiile prevăzute de lege, respectiv sa fie legitim, sa fie personal si sa fie actual.
La data de 16.10.2007, a depus întâmpinare la dosar si intimata invocând excepția de necompetenta materiala a Tribunalului Prahova si excepția lipsei de interes a reclamanților, susținând aceleași motive ca si intimatul Orașul - prin Primar, precum si excepția lipsei calității procesual- active a reclamanților, arătând ca aceștia nu pot avea o asemenea calitate cat timp nu sunt beneficiari ai actului contestat si nici terți cărora sa li se încalce un drept subiectiv aparat de lege.
Prin încheierea de ședința din data de 19.02.2008, instanța a respins excepția necompetentei materiale a Tribunalului Prahova, motivând ca judecătoriile nu sunt competente sa soluționeze litigiile formulate in baza Legii 10/2001 indiferent de obiectul acestora si a unit cu fondul, excepția lipsei calității procesuale active si excepția lipsei de interes a contestatorilor.
Prin sentința civilă nr.1290/22 aprilie 2008, tribunalul a respins contestația formulata de contestatorii si, în contradictoriu cu intimații ORAȘUL -prin primar, si, ca neîntemeiata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de închiriere nr.1991/22.03.2001, contestatorii au închiriat de la Primăria orașului, un teren in suprafața de cca.370 situat in-, jud.P, teren ce este unul și același cu terenul de 434. situat la aceeasi adresa ce a fost restituit in natura intimatelor si in baza Legii 10/2001 prin Dispoziția nr.389/14.06.2007 emisa de Primăria.
Potrivit Autorizației de construire nr.95073/1935 coroborata cu Decizia nr.2087/1983 emisa de fostul Consiliul Popular al Județului P, terenul situat in orașul,-, jud.P în suprafața de cca.770 si construcția edificata pe acesta au fost proprietatea defunctului, imobil ce a trecut in proprietatea statului in baza Decretului 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării si certificatului de moștenitor nr.169/1963, fiind atribuit fără plată fostei IGCL " " in anul 1983.
Ulterior, in baza Legii nr.112/1995, construcția si terenul aferent acesteia au fost cumpărate de contestatori, restul de teren de 434. fiind liber, a fost restituit in natura intimatelor persoane fizice, fiind considerate persoane îndreptățite.
Astfel, conform actelor de stare civila existente la dosar, defunctul, fiul lui si, a fost căsătorit cu, din căsătoria acestora nerezultând copii, având o fiica adoptiva, iar cealaltă fiica a defuncților si, respectiv, a fost căsătorita cu numitul () avand o singura fiica - casatorita cu C, fiica acestora C fiind căsătorita cu Ceșa, din căsătoria lor rezultând cele doua intimate si care au formulat cerere in calitate de moștenitoare ale defunct ului, notificare in baza Legii 10/2001 privind restituirea in natura a imobilului in litigiu.
Disp.art.1, art.2 lit. a si lit.h din legea 10/2001 modificata, stipulează ca imobilele preluate in mod abuziv de către stat in perioada 06.03.1945 -22.12.1989 se restituie de regula in natura, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, prin imobile preluate abuziv înțelegându-se conform art.2 lit.d/1 din aceeași lege, imobilele con siderate a fi abandonate in baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate in temeiul Decretului 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpâni.
Așadar, din probele administrate in cauza a rezultat că numitul a avut in proprietate imobilul in litigiu situat in orașul,-, jud. P, având suprafața de cca.770 (877. găsiți la măsurătoare) si construcție, imobil preluat de către stat in baza Decretului 111/1951 prin eliberarea certificatului de moștenitor nr.169/1963 si atribuit fără plata fostei IGCL, iar in baza Legii 112/1995 contestatorii au dobândit construcția și terenul aferent situate la adresa sus-indicata, restul de teren fiindu-le închiriat de către primărie.
Pe de alta parte, prin Dispoziția nr.389/14.06.2007 s-a restituit in natura intimatelor si in calitate de moștenitoare ale defunctului, terenul de 434. suprafața libera, nefiind înstrăinata contestatorilor.
Ca atare, atât timp cat imobilul situat în orașul,-, jud.P, format din teren in suprafața de cca.770 si construcție a aparținut in proprietate autorului intimatelor, respectiv, imobil preluat de către stat in baza Decretului 111/1951 și din care în prezent este libera numai suprafața de 434. iar contestatorii nu au avut niciodată si nu au nici un drept de proprietate asupra acestei porțiuni de teren, deținând cu titlu de chiriași suprafața de cca. 370., înseamnă că in mod legal s-a dispus restituirea in natura a suprafeței de teren libere de 434. din totalul terenului de 877. ce a aparținut fostului proprietar in favoarea intimatelor si, deoarece preluarea de către stat a întregului imobil in baza 111/1951 a avut un caracter abuziv si doar suprafața de 434. este libera, nefiind înstrăinata altor persoane.
Astfel, in mod corect a fost emisa Dispoziția nr.389/14.06.2007 in favoarea intimatelor si si s-a dispus restituirea in natura a terenului in suprafața de 434.
De altfel, atât timp cat contestatorii nu au avut niciodată si nu au un drept de proprietate asupra suprafeței de 434. in litigiu restituita in natura intimatelor, aceștia nu pot pretinde niciun drept asupra terenului respectiv, iar unitatea deținătoare este obligată sa restituie in natura parcela in litigiu, moștenitorilor fostului proprietar.
Susținerea contestatorilor în sensul ca in mod nelegal s-a restituit aceasta porțiune de teren intimatelor cât timp acestea nu au făcut dovada calității de moștenitoare ale defunctului, s-a constatat a fi neîntemeiata întrucât din actele depuse la dosar reiese calitatea celor doua intimate de moștenitoare ale defunctului sus-menționat, calitate in care au formulat notificare in baza Legii 10/2001 modificata, fiind repuse in termenul de acceptare a succesiunii defunctului.
Apărarea contestatorilor în sensul că imobilul a fost preluat de la defuncta a cărei unica moștenitoare a fost numita G care a renunțat la succesiune si nicidecum intimatele nu are relevanta in cauza deoarece din probele administrate rezulta ca imobilul a aparținut lui si a fost preluat in baza 111/1951, fiind vorba ca atare de o preluare abuziva, astfel încât si declararea vacanta a succesiunii a fost abuziva, iar intimatele au fost repuse in termenul de acceptare a succesiunii defunctului, statul înțelegând astfel sa le considere persoane îndreptățite sa solicite restituirea in natura a porțiunii de teren libere de 434.
De altfel, prin emiterea dispoziției de restituire in natura a acestei suprafețe de teren, nu au fost încălcate drepturile altor persoane, inclusiv ale contestatorilor, având in vedere ca aceștia sau autorii lor, nu au avut niciodată vreun drept de proprietate asupra terenului in litigiu, ci, doar un simplu drept de folosința in baza unui contract de închiriere.
In ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale active si a lipsei de interes ale contestatorilor, acestea au fost unite cu fondul, motiv pentru care au fost analizate odată cu soluționarea fondului, sens in care nu s-a mai impus analizarea lor separata.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal contestatorii și, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
În motivarea cererii, contestatorii critică sentința civilă nr. 1290/22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei deoarece, în adoptarea soluției de respingere a contestației formulată de contestatori împotriva Dispoziției nr. 389/14 iunie 2007 emisă de intimatul Primăria orașului, iar prin această Dispoziție a susținut instanța de fond că nu s-au încălcat drepturile altor persoane, inclusiv ale apelanților-contestatori având în vedere că niciodată autorii lor nu ar fi avut vreun drept de proprietate asupra terenului în litigiu.
Chiar și în ipoteza că autorii contestatorilor nu au avut nici un drept de proprietate asupra acelui teren prejudiciul acestora constă în imposibilitatea prelungirii contractului de închiriere, prin care apelanții au avut folosința unei părți din acest teren.
Din actele existente la dosar, a rezultat că, proprietarul terenului a fost, care a decedat în anul 1947, lăsând ca moștenitori pe soția sa și sora sa - autoarea pârâtelor din prezenta cauză. În anul 1963 a decedat, iar în certificatul de moștenitor nr. 169 se menționează ca bunuri imobile și terenul în litigiu. iar averea acesteia nu a fost acceptată de fiica sa G, astfel încât averea a revenit Statului Român ca succesiune vacantă.
Prima instanță a apreciat că deoarece imobilul a fost preluat în mod abuziv prin Decretul 111/1951, tot abuzivă ar fi declararea succesiunii vacante, ceea ce în aprecierea apelantelor-contestatoare nu este legal, deoarece nimeni, niciodată nu a solicitat nulitatea certificatului de moștenitor.
Dar chiar și așa, considerând că intimatele au făcut dovada acceptării succesiunii defunctului, oricum acestea nu pot dobândi decât cel mult din avere, deoarece restul de aparține defunctei, respectiv Statului Român, față de împrejurarea că aceasta a acceptat succesiunea soțului său, itrând în concurs cu sora defunctului, adică în cote de .
La fond s-au pus concluzii: în principal admiterea acțiunii, să se constate nulitatea Dispoziției emisă de Primărie, iar în subsidiar s-a solicitat anularea parțială a Dispoziției sus menționate, deoarece pârâtele aveau doar un drept de din avere.
S-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din actele de la dosar, contestatorii-apelanți nu au încheiat cu Primăria contract de închiriere pentru terenul în discuție înainte de a fi restituit în natură intimaților.
Prin urmare, propria omisiune nu poate fi invocată prin această contestație pe care apelanții au formulat-o, iar tribunalul a respins-o prin sentința apelată, în mod corect.
Terenul a fost restituit, iar în discuție se pune chiar dreptul de proprietate și nu cel de folosință sau deținerea precară, cum este cazul în speță.
Referitor la calitatea procesuală a intimatelor, instanța s-a pronunțat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, acestea fiind moștenitoarele def., sentință în baza căreia s-a emis dispoziția de restituire în natură a imobilului casă și diferența de teren în suprafață de 434 mp.
Într-adevăr, prin certificatul de moștenitor nr. 169/1963 ( fila 107 dosar fond) invocat de apelanți ca un act nou de natură să schimbe situația de fapt și de drept din speța de față, s-a menționat că averea defunctei a revenit Statului Român, ca succesiune vacantă.
Se reține însă că niciodată nu s-a formulat de nicio persoană interesată, o eventuală acțiune în constatarea nulității actului, cu atât de către apelanții, care în această fază procesuală îl folosesc în susținerea apelului, ca act nou.
Apelanții nu pot acum cu ocazia soluționării contestației și a apelului să-și invoce propria culpă sau mai exact, omisiunea exercitării dreptului de a avea liber acces la justiție.
Solicitările apelanților au găsit rezolvarea odată cu perfectarea actelor de vânzare-cumpărare în baza Legii 112/1995 când aceștia în calitate de chiriași au cumpărat de la fostul IGCL, imobilul, construcție și teren aferent acesteia.
După apariția Legii 10/2001, terenul rămas liber, în suprafață de 434 mp a fost restituit celor care l-au solicitat și care au demonstrat prin hotărâre irevocabilă că au calitatea de moștenitori.
Concluzionând, curtea va aprecia ca legală și temeinică soluția pronunțată, restituirea celor 434 mp făcându-se cu aplicarea prevederilor art. 1,2 lit. "a "și" h" din Legea 10/2001,adică,atunci când nu mai sunt proprietarii, restituirea imobilelor preluate abuziv se face moștenitorilor acestora.
Pentru cele ce preced, curtea conform art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefundat apelul și va păstra hotărârea tribunalului ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatorii, ambii domiciliați în,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1290/22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații Orașul prin Primar, cu sediul în,-, județul P, domiciliată în comuna, sat de, nr. 208, județul M și cu domiciliul ales în B, str. -, nr. 84,.18, județul B N ( la familia - ), cu domiciliul ales în B, str. R -, nr. 84,.18, județul B N ( la familia ), ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
8 ex./ 5 februarie 2009.
f-- Tribunalul Prahova
R
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria DavidJudecători:Maria David, Elisabeta Gherasim
