Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 190/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 190
Ședința publică de la 19 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1015 din 30.06.2008 a Tribunalului Iași; cauza având ca obiect anularea dispoziției nr.1835/24.09.2007 emisă de Primarul Municipiului
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru apelantul; lipsă fiind intimatul Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Av. nu mai are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată se dă cuvântul apelantului.
Av. cere admiterea apelului declarat de reclamantul și să se constate că sentința pronunțată de Tribunalul Iași este nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit s-a reținut că reclamantul-apelant nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită conform Legii nr.10/2001 la moștenirea rămasă după și respectiv. Pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul Iașia pornit de la premisă eronată în sensul că a interpretat în mod greșit dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001, potrivit cu care se stabilește că în aplicarea prevederilor alin.1 "în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută de actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive". În aceste condiții, s-a pornit de la ideea, care este trecută în schița imobilului, că imobilul în litigiu a fost preluat în baza Decretului nr.92/1950, ceea ce este necontestat, însă adevăratul proprietar ar fi fost. Este greșită această susținere, este doar o prezumție pe care apelantul o dovedește și o combate cu un proces-verbal din anul 1050, proces-verbal din 18.11.1950; proces-verbal întocmit de către un delegat de la Administrația Financiară care a analizat și a constatat care este moștenirea rămasă după, decedat în anul 1945, pentru că, titulara din schița imobilului a fost soția lui, împreună au dobândit imobilul în litigiu în anul 1938, iar este fiul lui. Din acest proces-verbal încheiat la 18.11.1059 care este un act oficial, care nu a fost contestat de nimeni, rezultă că la data preluării imobilului de către stat, de fapt, adevărații proprietari erau nu numai și care este fiul fostului proprietar. proprietari de la care s-a luat bunul în anul 1950 au fost și. a decedat la 27.03.1994 și moștenitorul acestuia a fost soția sa, așa cum rezultă și din certificatul de moștenitor depus la dosar. Deci, s- dovedit cu certificat de moștenitor că era în viață la data apariției Legii nr.112/1995 în baza căreia i s-au acordat despăgubiri pentru imobilul în litigiu și ea l-a moștenit pe care fusese proprietarul deposedat în anul 1950. a decedat în anul 1999 și moștenitorul acesteia este, reclamantul-apelant din cauza de față. Consideră că, prin instituția juridică a retransmiterii drepturilor succesorale, ceea ce moștenise i-a transmis lui, fiind stabilit conform certificatului de moștenitor existent la dosar. Apreciază că, în acest mod, prin instituția retransmiterii moștenirii de la, îl moștenește pe proprietarul deposedat în anul 1950. Susține că, atâta vreme cât, în baza dispozițiilor art.4 din Legea nr.10/2001, vor beneficia de imobilele care au fost trecute în mod abuziv în proprietatea statului pe lângă proprietari și moștenitorii acestora, iar calitatea de moștenitor se stabilește în baza Legii nr.10/2001, se poate primi susținerea pe care a făcut-o în apel reclamantul, că aceste este de fapt moștenitorul proprietarului deposedat în anul 1950 și anume, așa cum a dovedit. a se avea în vedere, pe lângă această situație expusă și împrejurarea că într-o adresă oficială întocmită de către Primarul Municipiului I către poliție s-a recunoscut în mod oficial că are calitatea de moștenitor a fostului proprietar și această dovadă există la dosar și, de asemenea să se cenzureze susținerile din considerentele reținute de către instanța de fond în sensul că nu ar putea moșteni imobilul din litigiu motivat de împrejurarea că în certificatul de moștenitor nu a fost cuprins acest bun. Pe de o parte, s-a invocat faptul că este un certificat de moștenitor suplimentar în care se face vorbire de despăgubirile pe care le-a primit în baza Legii 115/1996 de la care a moștenit, iar pe de altă parte, se ignoră faptul că la data decesului lui în anul 1994, normal că nu mai putea fi bunul în patrimoniul lui, pentru că trecuse în proprietatea statului în mod abuziv. Consideră că, analizând din nou toate înscrisurile de la dosar, se va putea constata că este moștenitorul proprietarului deposedat și așa cum s-a arătat, atât instituția primarului cât și instanța de fond au greșit atunci când au considerat că numai a fost singura proprietară din anul 1950 și toată succesiunea a fost raportată doar la. În realitate, și a fost proprietar, moștenindu-l pe tatăl său. Pentru motivele arătate, cere admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond admiterea contestației și restituirea în natură a imobilului în litigiu. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1015 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Iași sa respins contestația formulată de împotriva dispoziției 1835 din 24 septembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului I, dispoziție ce a fost menținută.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Imobilul din I,- trecut din fondul locativ de stat în administrarea Consiliului Local al municipiului I prin nr. 11/27.01.1997 a fost locuit de cinci familii de chiriași:, și.
Patru titulari ai contractelor de închiriere au depus cereri pentru cumpărarea apartamentelor în baza Legii nr. 112/1995. Au fost aprobate cererile depuse înainte de intrarea în vigoare (14 februarie 2001) a Legii nr. 10/2001 și anume cererile depuse de, și.
Au fost perfectate contracte de vânzare - cumpărare pentru trei din cele patru apartamente pentru care s-a plătit avansul și s-a stabilit termenul de plată a ratelor până la plata integrală (al patrulea apartament a fost vândut ulterior în baza sentinței civile nr. 1054/25.02.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă și irevocabilă). Apartamentul ocupat de a fost evaluat, ca și celelalte apartamente, prin măsurători efectuate la domiciliul petentului, acesta fiind astfel înștiințat de aprobarea cererii de cumpărare a apartamentului.
Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, când vânzările de locuințe au fost sistate ( art. 21 alin 5 din lege interzice înstrăinarea imobilelor notificate), nu s-a prezentat pentru stabilirea valorii avansului și a ratelor, astfel încât contractul de vânzare. Cumpărare să poată fi încheiat.
Prin notificarea nr. 311/N/09.08.2001 contestatorul, în calitate de succesor al fostului proprietar, a solicitat restituirea în natură a imobilului.
Cu înscrisurile depuse până la data soluționării notificării, nu a făcut dovada calității de moștenitor al proprietarului de la data preluării, astfel că s-a emis Dispoziția nr. 1835/24.09.2007 prin care cererea a fost respinsă.
Contestatorul deși depune înscrisuri suplimentare din acestea nu rezultă decât că este moștenitorul defunctei, decedată la data de 02.05.1999, fostă cu ultimul domiciliu în B, șos. - nr. 3 -15, sector 2, având calitatea de nepot de soră.
Dar din certificatul de moștenitor nr. 6/31.05.1999 nu rezultă nici că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei ar cuprinde și imobilul situat în I,-, imobil pe care contestatorul pretinde că ar fi fost preluat abuziv prin aplicarea Decretului nr. 92/1950, conform procesului - verbal nr. 592/1952.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pe care o consideră nelegală și netemeinică deoarece greșit s-a reținut că nu este persoana îndreptățită conform Legii nr. 10/2004, atât timp cât din actele depuse încă din faza administrativă cât și ulterior în timpul judecății, a dovedit clar că el este moștenitorul foștilor proprietari al imobilului din I,-. Arată apelantul că această calitate i-a fost recunoscută deja în alte două rânduri de instituțiile statului, inclusiv de Primarul Municipiului
Astfel, menționează apelantul că el este moștenitorul, care l-a moștenit la rândul său pe, acesta din urmă fiind fiul proprietarilor imobilului în litigiu - și, dobândit prin cumpărare în 1938 și preluat abuziv de stat în baza Decretului 92/1950.
Apelul este fondat pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
În anul 1938 imobilul din I,- este cumpărat de soții și, actul de proprietate aflându-se la fila 45/60, dosar fond. La decesul lui, imobilul a rămas moștenitorilor acestuia - - soție și - fiu, care au achitat impozitul aferent conform procesului verbal încheiat în 18 noiembrie 1950 (fila 101 dosar fond).
a fost moștenit de, care înainte de deces a notificat și primit hotărârea nr. 1679 Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 I, prin care i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru imobilul fostă proprietate a autorilor săi, preluat în baza Decretului 92/1950, situat în I,-.
a decedat la data de 2 mai 1999, înainte de a încasa vreo despăgubire în baza hotărârii 1679/1997 și conform certificatului de moștenitor nr. 6 din 31 mai 1999 lăsat întreaga sa avere contestatorului.
În aceste condiții, notificarea făcută de, nr. 311/N din 9 august 2001, în temeiul certificatului de moștenitor nr. 6/1999 invocând procedural legea mai favorabilă - Legea nr. 10/2001, este promovată de persoană ce are calitatea cerută de lege, de moștenitor a persoanei îndreptățite.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptate la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar art. 4 stipulează că de prevederile Legii nr. 10/2001 beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite. În speță s-a dovedit că este moștenitorul foștilor proprietari ai imobilului, preluat abuziv de stat în baza Decretului 92/1950, conform actelor existente la dosar.
Procedura soluționării notificării emise în temeiul Legii nr. 10/2001 este subsumată exercitării unui drept civil, având caracter necontencios, dar obligatoriu, potrivit art. 109 Cod procedură civilă, iar în cazul în care nu este soluționată în mod corespunzător, deschide celor vătămați accesul la jurisdicția civilă pentru a fi finalizată, iar modalitatea în care entitatea investită înțelege să răspundă la notificare nu trebuie să afecteze interesele persoanei îndreptățite și nici să o lipsească de posibilitatea de a-și apăra drepturile.
Contestația formulată împotriva dispoziției dată în faza unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este o cale de atac, prima instanță era competentă să stabilească nu numai dacă partea îndeplinește cerințele de formă prevăzute de Legea nr. 10/2001, ci și cele la care se referă fondul dreptului dedus judecății, respectiv să stabilească în ce măsură imobilul poate fi restituit în natură sau prin echivalent, să administreze probe în acest sens.
Cum instanța de fond a soluționat cauza fără intra în cercetarea fondului, potrivit art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă se impune admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași.
Textul art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă este imperativ și se întemeiază pe necesitatea asigurării principiului celor două grade de jurisdicție, instanța de apel neputându-se pronunța direct în calea de atac asupra fondului unei cereri pe care prima instanță nu a supus-o examinării.
acestui principiu se impune nu numai în interesul părților, ci și pentru respectarea competenței materiale a instanțelor, deoarece fondul oricărui litigiu trebuie să fie soluționat de instanța competentă, iar efectul devolutiv al apelului nu justifică modalitatea substituirii instanței în atributele jurisdicționale proprii primei instanțe, ci numai posibilitatea reexaminării cauzei și suplimentarea probelor în cazul unei soluții asupra fondului lipsite de temeinicie.
Așa fiind, se va admite apelul și, potrivit art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă se va trimite cauza primei instanțe pentru rejudecarea pe fond a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1015 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o desființează. Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
04.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Georgeta Buliga
