Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 191/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 191
Ședința publică de la 19 noiembrie 2008
Completul compus din.
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.896 din 16 iunie 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect contestație împotriva dispoziției nr.9888/13.12.20095 emisă de Primarul Municipiului
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată. Prin serviciul registratură, la data de 18.11.2008, apelanta a depus la dosar cerere prin care a solicitat a i se comunica întâmpinarea formulată de către intimat, dacă a fost depusă, cerând judecarea cauzei în lipsă.
Prezentându-se raportul, se apreciază că cererea de apel a fost introdusă în termen, este motivată și este scutită de taxă judiciară de timbru. Nu s-a formulat întâmpinare de către intimatul Primarul Municipiului
Nefiind formulate cereri și având în vedere că, potrivit dispoziției înscrise în art. 242 Cod procedură civilă, apelanta a cerut în scris judecata în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.896 din 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins contestația formulată de în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului I, prin reprezentanți legali.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Proprietari ai imobilului revendicat de reclamanta au fost la data preluării de către stat și. Aceștia l-au dobândit prin cumpărare în anul 1918, act autentificat sub nr. 1130/1918 de Tribunalul Iași, Secția a III-
Imobilul a fost preluat de către stat de la proprietarul (decedat ulterior în anul 1947). Pe acesta l-a moștenit soția sa - decedată și ea la 30.07.1959.
Ca moștenitori după, au rămas:, și, în calitate de fii și fiice. a decedat la 17 iulie 1981.
Soția lui a fost - reclamantei - decedată la 16 noiembrie 2002.
Conform certificatului de moștenitor nr. 125/18.12.2002, după au rămas ca moștenitori testamentari reclamanta și, în masa succesorală fiind incluse doar 852 acțiuni la SC "" SA B și dreptul de proprietate asupra casei de locuit situate în B,-, sector 2.
Potrivit art. 4 alin 3 din Legea nr. 10/2001 succesibilii care au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001.
a solicitat prin notificarea înregistrată sub nr. 2299/01/N restituirea imobilului situat în I,-.
Reclamanta este moștenitoare testamentară și nu legală după. Ea nu a depus la dosar testamentul autentificat sub nr. 1069/21.06.2002 de Notarul Public. Din certificatul de moștenitor nr. 125/18.12.2002 care a avut la bază testamentul anterior amintit nu rezultă că reclamanta ar justifica vreun drept cu privire la imobilul revendicat.
În plus, din actele depuse la dosar, respectiv Hotărârea nr. 143/22.11.1996 și Hotărârea nr. 1728/30.10.1006 emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 s-au acordat deja despăgubiri pentru imobilul respectiv lui și.
Prin decizia nr. 51 din 17.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 5486/2005, s-a respins apelul contestatoarei împotriva sentinței pronunțate inițial în primă instanță de Tribunalul Iași.
Analizând înscrisurile depuse de ambele părți la dosarul cauzei, instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a stabilit că proprietari ai imobilului revendicat de defuncta, autoarea apelantei, au fost la data preluării acestuia de către stat, - și, care l-au dobândit prin cumpărare în 1918 așa cum rezultă din actul autentificat sub nr. 1130/1918 de Tribunalul Iași - Secția a III-
Așa cum mai reținut prima instanță, din imobilul revendicat a fost preluat de către stat de la proprietarul (decedat ulterior, în 1947) numai un etaj și anexele din curte.
Din conținutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4927 din 17 noiembrie 1981, se reține că în anul 1981, și au vândut soților și, restul locuinței proprietatea lor, situat în-, locuință compusă din cinci camere, hol, vestibul, degajament, două debarale, baie, două WC-uri, bucătărie, antreu, windfang, spălătorie, două terase, două intrări, beci și un beci aflat la subsolul clădirii, împreună cu uscătoria de la mansardă și anexa gospodărească "a".
Așa cum rezultă din conținutul acestui act autentic, vânzătorii au obținut locuința vândută soților, în felul următor:
- și au dobândit-o prin moștenire de la defuncta (certificat de moștenitor nr. 563/1981) și de la părinții lor și (certificat de moștenitor nr. 85/1960).
a dobândit-o în calitate de moștenitoare testamentară a soțului său, decedat la data de 17 iulie 1981 (certificat de moștenitor nr. 1086/1981).
Potrivit art. 3 lit. a coroborat cu dispozițiile art. 4 alin 2 din Legea nr. 10/2001 republicată și actualizată, sunt îndreptățite, în înțelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, proprietarii imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, dar și moștenitorii legali au testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Având în vedere aceste dispoziții legale, persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii acordate în baza Legii nr. 10/2001 pentru etajul și anexele imobilului, situat în I,-, preluate de stat de la proprietarii - și sunt moștenitorii acestora, care, potrivit certificatului de moștenitor nr. 85/1960, așa cum arată chiar reclamanta-apelantă în petitul acțiunii, sunt, și.
Chiar dacă este moștenitoarea testamentară a lui, pentru a putea beneficia de măsurile reparatorii acordate în baza Legii nr. 10/2001, ea ar fi trebuit să aibă vocație succesorală proprie la moștenirea rămasă după - și, proprietari ai imobilului la data preluării acestuia de către stat.
Ori, autoarea apelantei-reclamante, nefăcând parte din aceste categorii de persoane, nu are vocație succesorală la moștenirea rămasă de urma defuncților - și -.
Calitatea de moștenitoare testamentară a soțului său, defunctul, i-a dat posibilitatea de a moșteni numai masa succesorală rămasă de pe urma acestuia, așa cum rezultă și din conținutul certificatului de moștenitor nr.1086/1981.
În consecință, potrivit considerentelor mai sus expuse, se constată că se impune respingerea contestației formulate de, în contradictoriu cu Primarul municipiului
Împotriva sentinței Tribunalului Iașia formulat apel reclamanta criticând-o ca netemeinică și nelegală. Susține apelanta că instanța de fond a încălcat prevederile art.315 Cod procedură civilă, trecând peste decizia nr.8175 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, prin care aceasta a soluționat definitiv și irevocabil problema de drept privind calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în cauză și a trimis cauza spre rejudecare cu îndrumarea de a se avea în vedere celelalte critici referitoare la fondul cauzei.
Așa fiind, în mod greșit Tribunalul Iașis -a pronunțat încă o dată pe excepția lipsei calității de persoană îndreptățită, deși ar fi trebuit să judece fondul cauzei, așa cum s-a dat îndrumarea.
Verificând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de apel formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.01.2005, reclamanta a formulat contestație împotriva dispoziției nr.9888/13.12.2005 emisă de Primarul Municipiului I, solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a imobilului situat în municipiul I,-, imobil ce a aparținut în proprietate defuncților -- și - în baza actului nr.1130/1918 autentificat de Tribunalul Iași - secția a II-
Prin sentința civilă nr.508 din 21.04.2005 pronunțată de Tribunalul Iași, păstrată prin decizia civilă nr.51 din 17.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanta, constatându-se că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului conform art.4(2) din Legea nr.10/2001 republicată.
Prin decizia nr.8175 din 13.10.2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de împotriva deciziei civile nr.51 din 17.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, decizie pe care a casat-o, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.508 din 27.04.2005 a Tribunalului Iași și a desființat sentința, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța supremă a constatat că hotărârea recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și a stabilit ca, instanța de fond, cu prilejul rejudecării să aibă în vedere și celelalte critici formulate de reclamantă ca apărări de fond.
În rejudecare, însă ignorând dispozițiile deciziei nr.8175 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind abordarea fondului cauzei, Tribunalul Iași, prin sentința apelată se mai pronunță încă o dată pe excepția lipsei calității de persoană îndreptățită.
În consecință, având în vedere prevederile art.297 al.1 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.896 din 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o va desființa și în consecință va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.896 din 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o desființează, și în consecință:
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
28.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Georgeta Buliga
