Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 195/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 195/A/2009
Ședința publică din 3 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 138/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 26 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalul Hunedoara sub nr. 8889/97/29.11.2006, contestatoarea, a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului D și Primarul municipiului D, solicitând desființarea dispoziției nr. 2031/2006 și obligarea pârâților să emită o nouă dispoziție prin care să dispună restituirea în natură a imobilului situat în D,- înscris în CF 1152 D, nr. top 338/1, 339, 340, 338/2/
În motivarea contestației, s-a arătat, în esență, că imobilul respectiv, compus din două camere în suprafață de 40 mp și teren aferent, a aparținut antecesorilor săi, și, fiind preluat de stat, fără titlu, prin naționalizare și că fiind folosit ca și grădiniță cu program prelungit a fost exclusă posibilitatea restituirii în natură în temeiul 10/2001.
S-a arătat că dispozițiile art. 16 alin. 1 și 4 din 247 prevăd restituirea în natură și a acestor imobile, folosite ca unități de învățământ-foștilor proprietari.
Contestația este scutită de plata taxelor de timbru în condițiile art. 50 din 10/2001.
Intimații Consiliul Local al municipiului D și Primarul municipiului D, au depus întâmpinare invocând în principal lipsa calității procesual pasive a Consiliului Local și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii contestatoarei.
-//-
A arătat, în motivarea punctului său de vedere, că doar Primarul municipiului D este abilitat să emită dispoziții de soluționare a notificărilor formulate de foștii proprietari ai terenurilor ce intră sub incidența 10/2001 și că, întrucât, asupra imobilului ce face obiectul contestației nu s-a transmis o astfel de notificare în limita termenului prevăzut de art. 22 din acest act normativ, contestația este inadmisibilă raportat la sancțiunea decăderii din dreptul de a se mai solicita prin justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru acesta.
Prin sentința civilă nr. 138/2009 Tribunalul Hunedoaraa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Consiliul Local al mun. D și a respins ca inadmisibilă contestația formulată în contradictoriu cu intimatul Primarul Mun.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 2031/2006, intimatul Primarul municipiului D - în exercițiul atribuțiunilor conferite expres prin disp. 10/2001 - a respins notificarea nr. 49/N/2006 transmisă prin BEJ din D, de către contestatoarea în cauză, pentru imobilul situat în D,- (fost nr. 5) - fila 3-4.
În considerentele acestei dispoziții, s-a reținut că imobilul având coordonatele topografice nr. 338/1, 339, 340, 338/2/a, în CF 1152 D, a făcut obiectul 112/1995 și a sentinței civile 56/2001 a Tribunalului Hunedoara, fiind restituit în natură și prin despăgubiri - conform Hotărârii nr. 14/1999( fila3,4).
Din economia Legii 10/2001 rezultă că 3 sunt condițiile esențiale pentru acordarea reparațiunilor reglementate de acest act normativ:
- calitatea persoanei de a fi proprietar al imobilului sau moștenitor al acestuia;
- situația imobilului de a fi inclus în categoria celor preluate abuziv de stat în perioada regimului comunist și
- condiția notificării imobilului, prin executor judecătoresc, în termenul limită care după toate prorogările a expirat la -.
Neîndeplinirea oricăreia dintre aceste condiții împiedică acordarea reparațiunilor reglementate prin acest act normativ, precum și sub forma despăgubirilor prin 247/2005.
Mai mult, prin art. 21(5) -art.22 în versiunea aplicabilă a legii, legiuitorul a stabilit expres o sancțiune pentru eludarea termenului limită a notificării: pierderea dreptului de ase solicita, prin justiție, măsuri reparatorii în natură sau în echivalent pentru imobile ce intră sub incidența acestui act normativ.
În consecință, raportat la textul de lege menționat, contestația formulată împotriva dispoziției de soluționare a notificării nr. 49/N/13.07.2006, a fost considerată inadmisibilă.
Având în vedere că, prin dispozițiile 10/2001 doar primarului îi sunt
-//-
conferite atribuțiuni în soluționarea notificărilor formulate în temeiul acestora și văzând că în cauză s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local D, instanța - în conformitate cu art. 137 cod proc. civ. care instituie regula de principiu a soluționării cu precădere de către instanța de judecată a excepțiilor ce se ridică înaintea sa, a procedat în consecință și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local D.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
În expunerea de motive s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă contestația ca inadmisibilă, întrucât, conform art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 decizia sau dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură se poate ataca la secția civilă a Tribunalului în termen de 30 de zile de la comunicare, contestația îndeplinind toate aceste cerințe. Atâta timp cât legea a creat posibilitatea atacării acestor dispoziții pe cale judiciară și nici nu face distincție între notificări depuse în termen și notificări tardive, instanța trebuia să se pronunțe pe fondul notificării și nu respingă ca inadmisibilă o cale de atac prevăzută de lege. De altfel, nici nu se arată de ce contestația este inadmisibilă, reclamanta având calitatea de persoană îndreptățită, imobilul fiind preluat abuziv de stat, notificarea fiind expediată prin executor judecătoresc. Deși nu se arată că notificarea ar fi tardivă, în măsura în care instanța a respins cererea pentru acest motiv trebuia să o respingă ca tardivă și nu ca inadmisibilă. Imobilul în litigiu a fost folosit ca și grădiniță, iar în dosarul 3255/2000 al Tribunalului Hunedoara acest imobil a fost revendicat alături de alte imobile, acțiunea în revendicare fiind soluționată irevocabil în anul 2008, astfel că de la această dată curge termenul pentru depunerea notificării. În altă ordine de idei, în versiunea inițială a legii, imobilul fiind folosit ca și grădiniță, nu putea fi retrocedat în natură, actul normativ fiind modificat prin Legea 247/2005, prev. art. 16 fiind modificate prevăzându-se posibilitatea restituirii în natură și a unităților de învățământ, cu păstrarea afectațiunii pe o perioadă de 5 ani.
Pârâtul Consiliul Local al Mun. Dad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, instanța de fond reținând în mod corect că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, Consiliul Local fiind o autoritate deliberativă a administrației publice locale, care în exercitarea atribuțiilor prev. de Legea 215/2001, nu are competența de a se pronunța asupra notificărilor formulate în baza Legii 10/2001. În ceea ce privește notificarea 49/N/13.07.2006, aceasta a fost depusă cu depășirea termenului prev. de art. 22 din Legea 10/2001, termen care a expirat la data de 14.02.2002.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, CURTEA constată următoarele:
-//-
Prin dispoziția atacată nr. 2031/2006 Primarul Mun. a respins notificarea formulată de contestatoarea privind imobilul înscris în CF 1152 D, ca fiind tardivă, notificarea fiind depusă la data de 13.07.2006, cu depășirea termenului prev. de art. 22 din Legea 10/2001.
Rațiunea Legii 10/2001 este aceea de a reglementa global statutul juridic al imobilelor preluate de stat, indiferent dacă titlul a fost valabil sau nu, instituind în acest sens o procedură necontencioasă cu termene exprese, de decădere și nu de prescripție, astfel încât la finalizarea ei să se definitiveze statutul juridic al unor astfel de imobile.
Această procedură administrativă se declanșează pe calea unei notificări adresată de persoană îndreptățită persoanei juridice deținătoare. Pentru evitarea perpetuării unei stări de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a unor asemenea imobile, Legea 10/2001 a instituit un termen de decădere de 6 luni de la intrarea în vigoare în interiorul căruia trebuia trimisă notificarea, termen prelungit de două ori cu câte trei luni, termen care a expirat la data de 14.02.2002. Sancțiunea nerespectării sale constă în pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Sintagma "pierderea dreptului" folosită de legiuitor este edificatoare în calificarea termenului ca fiind de decădere, și de aici se desprinde concluzia că cel îndrituit la restituire și care dorește să uzeze de procedura prev. de Legea 10/2001 îi este impusă condițiasine qua nonca mai întâi să declanșeze procedura necontencioasă prin intermediul notificării, formulate în termenul prevăzut de lege, lege de a cărei necunoaștere nimeni nu se poate prevala, indiferent de motivele invocate. Recunoașterea sine die a posibilității persoanei de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalității reparatorii urmărite, dar intolerabil într-un stat de drept, o perioadă îndelungată sau nelimitată. Faptul că notificarea a fost depusă în anul 2006 este evident și necontestat de nimeni, iar tardivitatea ei este la fel de evidentă. Susținerea contestatoarei, prin motivele de apel că, termenul de depunere a notificării ar trebui să curgă din anul 2008, când a fost soluționată irevocabil acțiunea în revendicarea aceluiași imobil, invocând în drept art. 47, este nefondată, acest articol prevăzând situația în care aceste acțiuni au fost respinse prin hotărâri judecătorești rămase irevocabile până la data intrării în vigoare a legii. Pe de altă parte, acest articol a fost declarat neconstituțional prin Decizia 1055/2008 a Curții Constituționale, astfel încât nu se mai pune problema aplicării lui.
Așa fiind, se constată că dispoziția Primarului Mun. D nr. 2031/2007 prin care a fost respinsă ca tardivă notificarea formulată de contestatoare la data de 13.07.2006, este legală și temeinică, dată cu respectarea legii, notificarea fiind formulată cu depășirea termenului prev. de art. 22 din Legea 10/2001.
-//-
Împotriva acestei dispoziții, art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 prevede posibilitatea atacării ei, la secția civilă a Tribunalului, în termen de 30 de zile de la comunicare, astfel că în mod greșit a fost respinsă contestația ca fiind inadmisibilă. Motivele de apel formulate sub acest aspect sunt întemeiate, Tribunalul neavând niciun temei de a respinge o cale de atac prevăzută de lege, ca fiind inadmisibilă, contestația trebuind respinsă ca nefondată. De altfel, din considerentele sentinței atacate rezultă că instanța de fond a considerat că notificarea nu îndeplinește ultima din condițiile prevăzute de lege și enumerate în motivarea sentinței, respectiv notificarea nu a fost depusă în termenul limită prevăzut de art. 22 alin. 5 din Legea 10/2001. Contestația a fost respinsă prin raportare la acest text de lege, de unde rezultă cu claritate că instanța de fond a considerat că notificarea a fost depusă tardiv, însă în mod greșit a fost respinsă contestația ca inadmisibilă, ea trebuind să fie respinsă ca nefondată, deci soluția pe fondul contestației era, oricum, de respingere.
Prin urmare, atâta timp cât notificarea a fost depusă tardiv, instanța de fond a motivat acest lucru arătând în considerente că acesta este motivul respingerii contestației, instanța de apel consideră că nu este vorba de o pronunțare a instanței de fond pe excepție, cum se susține în motivele de apel, și nici nu se impune desființarea și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța pe fondul contestației, întrucât instanța s-a pronunțat pe fond, cu singurul amendament că se impunea respingerea contestației ca nefondată și nu ca inadmisibilă.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că art. 16 din Legea 10/2001 a fost modificat prin Legea 247/2005 în sensul că, în prezent este posibilă restituirea în natură a unităților de învățământ, cu păstrarea afectațiunii pe o perioadă de 5 ani, acest articol nu are relevanță sub aspectul termenului de depunere a notificării, prevederile Legii 247/2005 neaducând nicio modificare în ceea ce privește acest termen, care nu a mai fost prelungit.
Legea 247/2005 are unele prevederi speciale cu privire la aceste imobile, respectiv art. II-IV din titlul I al acesteia, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii 10/2001 și care se aplică ca dispoziții proprii ale Legii 247/2005 și se referă la decizii sau dispoziții având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prev. la art. 16 alin. 1 din Legea 10/2001,emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi și nevalorificate,dispoziții care pot fi atacate în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Deci aceste articole vizează dispoziții emise până la intrarea în vigoare a Legii 247/2005 și nevalorificate, ceea ce nu este cazul în speță; susținerea apelantei în sensul că, în temeiul acestor texte de lege, de la data intrării în vigoare a Legii 247/2005 au început să curgă toate celelalte termene prevăzute de lege pentru retrocedarea imobilelor prev. de art. 16 din Legea 10/2001, este nefondată și lipsită de orice temei legal.
Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 296 cod pr. civilă, Curtea va respinge apelul declarat de contestatoare ca nefondat cu menținerea
-//-
(continuarea deciziei civile 195/A/2009 dată în dosar -)
sentinței instanței de fond în sensul respingerii contestației ca nefondată și nu ca inadmisibilă și cu completarea motivării așa cum s-a arătat mai sus.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 138/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3.12.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red./Tehn.
5 ex/11.01.2010
-
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu
