Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 196/A/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de intervenienta, și pârâții Serviciul Român de Informații prin UM 0198 B și Inspectoratul de Jandarmi Județean A împotriva sentinței civile nr. 280/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus concluzii scrise din partea apelantei interveniente împreună cu chitanță onorar de avocat și două recipise onorariu expertiză, a intimatului pârât Consiliul județean A, precum și din partea apelanților pârâți Inspectoratul de Jandarmi Județean A și Serviciul Român de Informații prin UM 0198 B, acesta din urmă fax și original.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 26 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial sub nr. dosar vechi 111/2005 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Prefectura Județului A, Consiliul Local al Municipiului A I, Primarul Municipiului A I, Consiliul Județean A, Serviciul Român de Informații, Inspectoratul de Poliție al Județului A, Comandamentul de Jandarmi A:
- să se constate nelegalitatea măsurii de naționalizare a imobilului înscris în CF 4680 A I, nr. top 1256, 1255;
- și obligarea pârâților la măsuri reparatorii prin despăgubiri.
În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul în litigiu este situat în A I, - - nr. 4 și a fost naționalizat de la tatăl său care a fost deținut politic, acesta fiind adevăratul motiv al naționalizării.
-//-
După intrarea în vigoare a Legii 247/2005 reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând restituirea în natură a imobilului. Acțiunea a fost precizată și cu privire la amplasamentul administrativ al imobilului în contradictoriu cu deținătorii acestuia.
Prin sentința civilă nr. 366/19.04.2006 Tribunalul Alba -secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații - UM 0198 și Inspectoratul de Jandarmi al Județului A și în consecință a constatat că imobilul înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256 situat administrativ în A I, str. - nr. 5 fost preluat abuziv în proprietatea Statului Român. S-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei în sensul Legii 10/2001, în calitate de moștenitoare a proprietarului tabular pentru retrocedarea imobilului, înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256 identificat administrativ cu imobilul situat în A I-, str. - 23 August 1944 și în prezent - - nr. 4. S-a constatat că acest imobil are suprafața reală de 2263,20 mp din care se poate restitui în natură suprafața reală de 1798,17 mp și construcțiile. S-a constatat că în prezent imobilul este folosit: casa și anexele de către Comandamentul de Jandarmi A iar suprafața de 183,73 mp din clădirea administrativ și 281,31 mp din clădirea garaje și anexe de către Au fost obligați pârâții să restituie în natură imobilul înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256, identificat administrativ în - - nr. 4 în suprafață reală de 1798,17 mp restituibilă în natură, la fel și construcțiile și anexele reclamantei conform parcelării cuprinse în raportul de expertiză tehnică, și, care face parte din sentință astfel:
- parcela nr. 1 cu nr. top nou 1256 casă de piatră (6 camere, două bucătării, coridor, pivniță și curte de 769 mp și reală de 1130,63 mp), nr. top nou 1255/1 grădină în suprafață de CF de 454 mp și reală de 667,50 mp;
- parcela nr. 2 cu nr. top nou 1255/2 grădină în suprafață de CF de 191 mp și reală de 281,31 mp;
- parcela nr. 3 cu nr. top nou 1255/3 grădină în suprafață de CF de 125 mp și reală de 183,72 mp.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Prefectura Județului A, Consiliul Județean A, Consiliul Local al Municipiului A I, Primarul Municipiului A I și
Pentru a pronunța această sentință instanța reținut în esență că imobilul a fost proprietatea lui, tatăl reclamantei, care l-a cumpărat în anul 1940 fiind compus din casă de piatră de 6 camere, două bucătării, un coridor, pivniță, trei clădiri laterale, curte și grădină intravilan în suprafață de 1540,8 mp. Prin raport de expertiză topografică și celelalte probe administrate, instanța a stabilit că imobilul are o suprafață reală de 2263,20 mp iar construcțiile care nu au fost evaluate sunt folosite în prezent de Comandamentul de Jandarmi și Serviciul Român de Informații și pot fi restituite în natură. Acțiunea a fost respinsă față de ceilalți pârâți pentru lipsa
-//-
calității procesuale pasive întrucât nu sunt deținătorii imobilului și nici implicați în procedura întocmirii documentației pentru acordarea și avizarea măsurilor reparatorii. La restituirea în natură s-a avut în vedere varianta propusă de expertiza tehnică efectuată în cauză care a păstrat suprafața aferentă căii de acces în incinta
Apelurile declarate în cauză de pârâtele Serviciul Român de Informații - UM 0198 B și Inspectoratul de Jandarmi A împotriva acestei sentințe au fost respinse prin decizia civilă nr. 290/A/18.10.2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția civilă în dosar nr-.
În apel instanța a reținut că tribunalul era competent să soluționeze cauza în primă instanță în condițiile în care notificarea persoanei îndreptățite nu a primit o rezolvare legală în sensul emiterii unei decizii motivate, ceea ce echivala cu respingerea cererii de restituire în sensul Legii 10/2001. S-a mai reținut că în condițiile în care expertiza efectuată în cauză a stabilit că suprafața reală a terenului în litigiu este mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut. Cu privire la obiectul cererii, chiar dacă inițial pe calea notificării s-au solicitat doar măsuri reparatorii prin echivalent, după apariția Legii 247/2005 persoana îndreptățită și-a precizat pretențiile solicitând restituirea în natură a imobilului. Calitatea procesuală pasivă a pârâților s-a considerat pe deplin dovedită întrucât sunt persoane deținătoare în accepțiunea Legii 10/2001 chiar dacă nu au întabulat dreptul de administrare.
Recursurile declarate împotriva acestei decizii de către pârâții și Inspectoratul de Jandarmi A au fost admise prin decizia civilă nr. 7171/30.10.2007 pronunțată de Secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost casată atât decizia nr. 290/A/18.10.2006 a Curții de Apel Alba Iulia cât și sentința nr. 366/19.04.2006 a Tribunalului Alba -secția civilă și trimisă cauza pentru rejudecare la Tribunalul Alba.
Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut că este de necontestat că reclamanta este moștenitoare în calitate de fiică a lui s, decedat la data de 10.12.1974, fostul proprietar al imobilul în legătură cu care s-a formulat notificarea și pe care l-a dobândit prin actul de vânzare cumpărare încheiat la 23.12.1940. Calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei și împrejurarea preluării abuzive a imobilului au fost corect reținute de instanțe însă, nu au fost administrate suficiente probe în vederea unei identificări topografice exacte a acestui imobil și stabilirii corecte a suprafeței ce se poate restitui în natură, în condițiile în care actele existente la dosarul cauzei ofereau informații contradictorii sub aspectul localizării actuale, a suprafeței și evoluției în timp a situației de carte funciară. În acest context, s-a mai reținut în motivare, că autorul reclamantei a cumpărat de la și imobilul înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256 format din construcție și teren în suprafață totală de 428 stj cu care s-a întabulat și l-a reținut până la naționalizarea operată prin Decretul 92/1950. Din extrasul CF 4680 A I
-//-
și copia contractului de vânzare cumpărare rezultă că terenul achiziționat nu depășea suprafața de 1540 mp, motiv pentru care reclamanta nu poate pretinde restituirea unei suprafețe mai mari decât cea avută în proprietate de autorul său, chiar dacă urmare a succesiunii în timp a deținătorului imobilului și evoluției situației cadastrale la măsurători s-a găsit o suprafață mai mare decât cea din cartea funciară. Nu s-a demonstrat că în evidențele oficiale s-ar fi înregistrat erori de măsurare, sau că autorul reclamantei ar fi deținut o suprafață cu 724 mp mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară.
S-a reținut că sunt contradictorii și probele referitoare la situarea administrativă a imobilului dar și faptul că instanța dispus restituirea către reclamantă a construcției, anexelor și suprafețelor așa cum au fost parcelate prin expertiza tehnică, fără a observa că suprafața reală restituită în natură de 2263,16 mp include și parcelele 2 și 3 de câte 281,31 mp și respectiv 183,72 mp aflate sub clădirile administrative deținute de pârâtul
În consecință, s-a dispus ca în rejudecarea cauzei să fie efectuată o expertiză topografică completă care să lămurească aceste contradicții și care să aibă în vedere planurile topografice corespunzătoare acelei perioade care să emane doar de la autoritatea în domeniu, respectiv Oficiul Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară A și care privite comparativ să stabilească situația atribuirii nr. topografice înainte de subparcelări. Reclamanta să fie obligată să facă dovada împrejurării că autorul său a deținut la adresa indicată o suprafață mai mare de teren decât cea evidențiată în cartea funciară și să fie depusă la dosar, anexa la Decretul 92/1950.
A fost respins motivul de recurs vizând prematuritatea acțiunii raportat la nefinalizarea procedurii administrative cu motivarea că practica instanței supreme a statuat că indiferent că persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul sau prin echivalent, i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie s-au dispoziție motivată la solicitarea adresată pe calea notificării. Din actele dosarului a rezultat că Prefectura Județului A și ulterior Primăria Municipiului A I au transmis recurentului notificarea formulată de și între aceștia s-a purtat o corespondență referitoare la actele doveditoare atașate cererii de restituire. De aceea afirmația recurentului potrivit căruia nu a fost sesizat cu o cerere de restituire a imobilului în litigiu este lipsită de suport real.
Instanța supremă a mai stabilit că prezentul litigiu a fost corect încadrat în prevederile Legii 10/2001 și în acest cadru procesual competența de primă instanță revine tribunalului, iar cu privire la calitatea procesuală pasivă a celor doi recurenți a considerat că există față de prev. art. 22 și urm. din Legea 10/2001 chiar dacă dreptul de folosință și respectiv de administrare a deținătorilor imobilului nu au fost întabulate în cartea funciară.
În rejudecare, în fața instanței de fond dosarul a fost reînregistrat sub nr- la Tribunalul Alba -secția civilă, iar prin sentința civilă nr. 280/11.02.2009 a fost respinsă acțiunea civilă formulată de
-//-
reclamanta împotriva pârâților Serviciul Român de Informații - UM 0198 B și Inspectoratul de Jandarmi A fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta împotriva pârâților Serviciul Român de Informații - UM 0198 B și Inspectoratul de Jandarmi Județean A și în consecință, s-a constatat că imobilul înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256, situat administrativ în A I pe fost-, apoi în str. 23 August, actualmente - - a fost preluat abuziv în proprietatea Statului Român. S-a constatat calitatea intervenientei de persoană îndreptățită, în sensul Legii 10/2001 în calitate de cumpărătoare bun litigios de la reclamanta, fiica proprietarului tabular al imobilului menționat,. Au fost obligați pârâții să emită dispoziție sau decizie motivată în care să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensări cu alte bunuri sau servicii sau să acorde despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul în litigiu, teren înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256, în suprafață de carte funciară de 1594 și reală de 2249 mp, dar și pentru construcțiile ce s-au aflat pe acesta, compuse din casă de piatră 6 camere, 2 bucătării, 1 coridor, pivniță, 3 clădiri laterale. Au fost respinse celelalte capete de cerere din acțiunea principală vizând restituirea în natură și întabularea în cartea funciară. S-a luat act de renunțarea la judecată a intervenientei față de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Prefectura Județului A, Consiliul Județean A, Consiliul Local al Municipiului A I, Primarul Municipiului A I și Au fost obligați pârâții Serviciul Român de Informații - UM 0198 B și Inspectoratul de Jandarmi Județean A să plătească intervenientei cheltuieli de judecată de 10.000 lei.
Tribunalul a constatat că, în rejudecare, reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care a cerut:
- să se constate că imobilul înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256,este situat administrativ în A I - - nr. 4, în incinta;
-să se constate că acest imobil a fost preluat abuziv de la antecesorul reclamantei, respectiv;
-să se constate că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită să solicite restituirea, fiind unica moștenitoare după antecesorul reclamantei;
-să se constate că suprafața reală a imobilului înscris în CF 4680 AIe ste de 2263,20mp;
-să se dispună restituirea în natură a imobilului;
-să se dispună OCPI A I să întabuleze dreptul de proprietate a reclamantei în cota de 1/1 asupra imobilului înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256, în suprafață reală de 2263,2 mp.;
-obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătata că înțelege să renunțe la judecarea acțiunii formulată împotriva celorlalți pârâți.
-//-
La termenul de judecată din data de 03.09.2009 s-a depus o cerere de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta prin care aceasta învederează că a cumpărat prin contract de vânzare-cumpărare autentic bunul litigios, menținând capetele de cerere din acțiunea principală.
În considerentele sentinței s-a reținut că imobilul înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256, compus din casă de piatră 6 camere, 2 bucătării, 1 coridor, pivniță, 3 clădiri laterale, curte și grădină intravilan în suprafață de 1540,8mp a fost proprietatea lui, cu titlu cumpărare din 1940, fiind naționalizat în baza Decretului 92/1950, conform înscrierilor din cartea funciară și anexei la acesta -poziția 1, fiind menționat în act ca situat administrativ în A I nr. 4. Reclamanta a depus notificare în termen legal, fiind moștenitoarea proprietarului tabular în calitate de fiică, conform certificatului de moștenitor nr. 212/2002.
S-a mai reținut că Decretul 92/1950 a fost în parte contrar Constituției din 1948, în vigoarea la acea dată, iar bunurile care au intrat în domeniul său de aplicare potrivit art. I nu au fost preluate cu titlu valabil de către stat raportat la art. 6 din Legea 213/1998. Imobilul în litigiu avea destinația locuință, deci titlul statului nu este valabil.
Reclamanta a încetat din viață la data de 19.08.2008, însă drepturile litigioase rezultate din preluarea abuzivă a imobilului au fost transmise intervenientei prin înscris autentic, depus la dosar.
Notificarea reclamantei a fost adresată inițial Primăriei municipiului A I și Prefecturii Județului A care le-au trimis pârâtei Serviciul Român de Informații - UM 0198 B, însă nu a primit nici un răspuns din partea acesteia. Față de prevederile art. 21 alin. 1 și 25 alin. 12 din Legea 10/2001, a Deciziei nr. IX/2006 a ICCJ, și a lipsei răspunsului celor două pârâte la notificarea reclamantei, în termenul de 60 zile, au fost obligate pârâtele să emită dispoziție prin care să acorde măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensări cu bunuri sau servicii sau despăgubiri în condițiile legii speciale.
La stabilirea acestor măsuri reparatorii s-a avut în vedere că, din lucrarea de expertiză tehnică efectuată în cauză rezultă că imobilul înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256,fosta proprietate a lui a fost amplasat în-, apoi. str. 23 August, iar actualmente - - nr. 4 (actuala incintă și a Inspectoratului de Jandarmi Județean A ), suprafața reală fiind de 2249 mp și de carte funciară de 1594 mp. În aceste condiții s-a apreciat că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului deoarece vechile construcții au fost demolate și pe suprafață s-au construit altele noi, astfel că s-a considerat că se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, sau compensare cu alte bunuri și servicii, potrivit art. 1 alin. 2 și art. 26 din Legea 10/2001.
Față de faptul că a intervenit o transmisiune convențională a calității procesuale pasive și că reclamanta a decedat a fost respinsă acțiunea principală și admisă cererea de intervenție.
-//-
Întrucât intervenienta și-a manifestat voința în sensul de a nu mai continua judecată cu pârâții de ordin 3-7, s-a aplicat art. 246 cod procedură civilă.
Fiecare pârâtă va fi obligată să emită dispoziție sau decizie motivată pentru partea din imobilul pentru care s-a formulat notificare și pe care o deține.
Cheltuielile de judecată acordate reprezintă onorariu de avocat și au fost acordate față de culpa procesuală a celor două pârâte.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât intervenienta, cât și pârâtele.
Astfel, intervenienta a cerut, prin apelul declarat și completat, schimbarea în partea a sentinței atacate în sensul:
-obligării pârâților de a restitui în natură imobilul înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256, în suprafață de CF de 1539 mp și faptică de 2263 mp;
-de a se dispune OCPI A întabularea dreptului de proprietate a intervenientei în cota de 1/1 asupra imobilului înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256,
-obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată de 2307 lei la fond și la cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea apelului, intervenienta susține că instanța de fond în mod greșit a acordat măsuri reparatorii echivalente în loc să dispună obligarea pârâtelor să restituie imobilul în natură. Imobilul nu a fost demolat, se află în incinta, însă gardul împrejmuitor este atât de înalt încât nu se poate vedea din stradă. Casa de locuit se află în incinta actuală a, în spatele pavilionului administrativ și a fost folosită de către regimul comunist ca sediu al securității, apoi cantina. În prezent, nu folosește construcția, ci doar curtea interioară pentru parcarea mașinilor angajaților serviciului.
În primul ciclu procesual, instanța de fond a admis acțiunea și a dispus restituirea în natură a imobilului, iar ICCJ, casând cu trimitere hotărârile atacate a dispus rejudecarea cauzei pentru a se verifica două împrejurări: locația exactă a imobilului - identificare administrativă, și stabilirea suprafeței exacte a imobilului în litigiu. După casare, instanța a adoptat o soluție care o dezavantajează. Expertiza efectuată în rejudecare a demonstrat că imobilul în litigiu este în incinta, și a figurat pe str.-, în prezent - - nr. 4.
Potrivit situației de CF, imobilul are suprafața de 1539 mp, iar faptic 2263 mp, fiind cunoscut faptul că CF nu garantează suprafața.
Tribunalul nu a soluționat cauza și a obligat pârâtele să răspundă la notificare, deși prin decizia nr. XX/2007, ICCJ a stabilit că instanțele trebuie să se pronunțe pe fond asupra solicitării reclamantei.
Consideră că întregul teren trebuia restituit, chiar și cel care este în parte sub pavilionul administrativ întrucât acesta a fost edificat fără autorizație de construcție.
-//-
În apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 280/2009 pronunțată de Tribunalul Alba, pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean a solicitat:
a) desființarea sentinței și rejudecând cauza să se respingă acțiunea reclamantei,
- pentru lipsa de identitate dintre imobilul revendicat și cel aflat în administrarea apelantei - iar în subsidiar să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată;
- pentru indicarea greșită a titularului dreptului de a soluționa notificarea formulată privind imobilul în litigiu și introducerea în cauză a Ministerului Administrației și Internelor;
b) desființarea sentinței atacate și în temeiul art. 294-297 cod procedură civilă să se trimită cauza pentru rejudecare instanței de fond, dând curs cererii de arătare a titularului dreptului de a decide asupra notificării formulate privind imobilul în litigiu și introducerea în cauză Ministerului Administrației și Internelor prin Comisia pentru Aplicarea a Legii 10/2001, în calitate de titular a dreptului de a decide asupra notificării formulate pentru a-i fi opozabilă hotărârea.
În expunerea motivelor de apel, pârâtul susține că prin procesul verbal de predare-primire nr. 283/28.10.1994, Inspectoratul de Poliție Județean Aat ransmis spre administrare UM 0338 A I, imobilul din - - nr. 4. acest imobil se referă doar la un pavilion (format din gardă și depozit) în suprafață de 344 mp, aspect care reiese din adresa nr. -/07.05.2004 a Serviciului Administrare Imobiliar din cadrul Comandamentului Național al Jandarmeriei.
Prin notificarea formulată la data de 11.02.2002, în baza Legii 10/2001, adresată Prefecturii Județului A, reclamanta a solicitat restituirea prin despăgubiri bănești a imobilului înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256 din-. Notificarea a fost înaintată cu adresa Primăriei A nr. 2553/2003 " de Jandarmi a județului A " cu motivarea că ocupă parțial imobilul și îi revine competența soluționării imobilului. Printre înscrisurile care au fost înaintate pârâtei se afla și Hotărârea nr. 63/18. 05.1999 Comisiei de aplicare a Legii 112/1995, prin care a fost respinsă ca tardivă cererea formulată de petentă pentru același imobil. S-a menționat în hotărâre că din notificarea formulată și din hotărârea comisiei județene rezultă că imobilul nu mai există, fiind demolat. Dosarul a fost înregistrat la Inspectoratul - al Jandarmeriei Române, care se numea la acea dată Comandamentul Național al Jandarmeriei. După completarea dosarului cu actele necesare, dosarul a fost înaintat la Direcția -ă Reglementări Juridice și contencios a Ministerului Administrației și Internelor cu adresa 122.074/13.05.2004 spre a fi analizată de comisia pentru aplicarea Legii 10/2001 constituită pe baza Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 6196/2003 privind înființarea comisiei pentru aplicarea Legii 10/2001.
-//-
În acest context, pârâtul susține că nu are dreptul să soluționeze notificarea, având doar un drept de folosință asupra imobilului, iar entitatea investită cu soluționarea notificării în sensul art. 1 din Legea 10/2001 este în acest caz Ministerului Administrației și Internelor, care este și administratorul imobilului. Potrivit normei interne elaborate de Ministerului Administrației și Internelor și procedurii de lucru a comisiei de aplicarea a Legii 10/2001, unitățile subordonate ministerului au obligația legală, strâns legată de soluționarea notificării, doar de a forma dosarul și nu a soluționa notificarea. Ministerul a fost în imposibilitate de a mai analiza notificarea formulată întrucât la data de 13.12.2005 a înregistrat dosarul pe rolul Tribunalului Alba.
Apelantul invocă faptul că deși are calitate procesuală pasivă nu este entitatea investită cu soluționarea notificării, și deși a indicat aspectul în întâmpinarea instanța nu s-a pronunțat asupra cererii. Această susținere se bazează pe ordinul ministrului administrației și internelor menționat anterior.
În al doilea rând este criticat refuzul instanței de a supune spre avizare OCPI Aar aportului de expertiză și a completărilor ulterioare, deși o asemenea obligație a fost stabilită prin decizia nr. 7171/2007 a ICCJ.
În al treilea rând, instanța nu a motivat de ce a luat act de renunțarea la judecată față de pârâții de ordin 3-7, prin aplicarea art. 246 cod procedură civilă, contrar susținerilor apelantului fundamentate pe lipsa mandatului special de împuternicire - contrar art. 69 cod procedură civilă și a lipsei încuviințării părților - având în vedere ciclul procesual al cauzei.
În al patrulea rând, nu sunt arătate motivele de fapt și de drept potrivit cărora instanța și-a format convingerea cu privire la atitudinea culpabilă și neemiterea dispoziției în termenul legal față de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Apelantul susține că au îndeplinit cu operativitate obligațiile care le reveneau conform ordinului eșalonului superior.
Al doilea motiv de apel vizează obligarea pârâtului, organ necompetent, de a emite un act administrativ, contrar art. 1 alin. 1 din OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, potrivit căruia acesta este organul de specialitate al administrației publice centrale cu personalitatea juridică, care emite ordine și instrucțiuni cu caracter normativ sau individual și art. 10 din Legea 554/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, care stabilește că inspectoratul de jandarmi este subordonat Ministerului Administrației și Internelor. Mai ales în condițiile în care există o comisie constituită în acest scop, de a soluționa notificările formulate în baza Legii 10/2001.
Al treilea motiv de apel, vizează greșita identificare a imobilului în litigiu: deși instanța a reținut lipsa de identitate dintre imobilul clădire aflat în folosința apelantei și cel aparținând autorului reclamantei(care a fost demolat), susținerea nu este probată în nici un fel.
În fine, ultimul motiv de apel se referă la acordarea unei suprafețe mai mari decât cea evidențiată în carte funciară. Astfel, deși în cartea funciară
-//-
este înscrisă suprafața de 224 stânjeni top 1255 + 214 stânjeni pe top 1256, instanța a acordat o suprafață mai mare.
În ce privește obligarea la cheltuieli de judecată, instanța de fond a încălcat principiul neagravării situației părții în propria cale de atac. Aceasta întrucât în primul ciclu procesual tribunalul a respins solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată apreciind că poziția procesuală a pârâților a fost determinată de eroarea de identificare a imobilului care nu era imputabilă pârâților și doar pârâții au promovat cale de atac. Pe de altă parte, nu s-a reținut în sarcina pârâtului nici o culpă procesuală care să conducă la aplicare art. 274 cod procedură civilă. Apoi, având în vedere că a fost respinsă acțiunea reclamantei și a fost admisă în parte cererea de intervenție, se impunea aplicarea art. 274 alin. 3 cod procedură civilă în sensul reducerii onorariului apărătorului.
În drept se invocă art. 69, 109, 246, 274, 282-289, 316 cod procedură civilă, Legea 10/2001, OUG 30/2007, Legea 554/2004, Procedura de soluționare a notificărilor adresate MAI nr. 10812/04.01.2002.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 280/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Alba, pârâtul -UM 01998 B, a cerut desființarea sentinței atacate și în consecință, rejudecând fondul să fie respinsă acțiunea așa cum a fost motivată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală sau în subsidiar să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, pârâtul susțină că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a Legii 10/2001, în sensul că nefiind epuizată procedura administrativă prevăzută de lege intimata nu se putea adresa instanței de judecată, acțiunea fiind prematură. Instanța nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, fiind încălcate prevederile art. 109 alin. 2 coroborate cu art. 137 alin. 1 cod procedură civilă.
Al doilea motiv de apel se referă la greșita identificare a imobilului, respectiv împrejurarea că deși s-au efectuat mai multe expertiza în cauză nu s-a putut stabili cu certitudine amplasamentul acestuia din cauza modificărilor intervenite în numerele topografice din cărțile funciare. Din analiza documentelor prezentate de părți, respectiv proiectul nr. 3353 din anul 1969 referitor la sistematizarea zonei centrale a municipiului A I nu a rezultat corespondența între imobilul situat pe- -proprietar Statul Român, menționat în tabelul nr. 2 și imobilul revendicat ce era situat în - - - nr. 5 conform contractului de vânzare-cumpărare. Nici schițele releveu ale imobilului preluat de stat și cel existent nu corespund.
A treia critică adusă sentinței tribunalului se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată. Instanța nu a raportat cuantumul cheltuielilor de judecată la valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, motivând acordarea cheltuielilor prin culpa procesuală. Consideră că nu sunt în culpă procesuală întrucât imobilul revendicat nu coincide cu cel în care își desfășoară activitatea pârâtul, iar cererea de restituire a imobilului formulată
-//-
în baza Legii 112/1995 a fost respinsă ca tardivă reținând și că imobilul este demolat. Cererea în baza Legii 10/2001 a fost restituită Primăriei AIp entru soluționare.
În drept se invocă art. 282 și urm. art. 274 cod procedură civilă, Legea 10/2001.
La apelul Inspectoratul de Jandarmi Județean Aad epus întâmpinare intervenienta solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, susținând că nu mai poate fi discutată calitatea procesuală pasivă a acestui pârât, câtă vreme ICCJ i-a reținut calitatea de unitate deținătoare, iar avizarea expertizei topografice de către OCPI nu este obligatorie. Cu privire la așa-zisa renunțare la judecată, se arată că a fost o precizare de acțiune cu privire la pârâții chemați în judecată. Nu prezintă relevanță pentru cauză cine trebuia să soluționeze notificarea, din perspectiva organizării interne a pârâtului.
La apelul intervenientei a formulatîntâmpinareintimatul Inspectoratul de Jandarmi Județean A, solicitând respingerea ca neîntemeiat și invocă nulitatea expertizei atrasă de incompatibilitatea expertului tehnic (care avea și are calitatea de funcționar public angajat la OCPI A) și lipsa avizului de specialitate a OCPI prevăzut de HG 1210/2004, art. 3 lit. Se invocă excepția nulității renunțării la judecată față de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Prefectura Județului A, Consiliul Județean A, Consiliul Local al Municipiului A I, Primarul Municipiului A I și A, solicitând motivarea respingerii acesteia, în condițiile care au fost deja expuse în apelul pârâtei. Se cere efectuarea unei noi expertize tehnice în apel. Se face referire și la lipsa culpei în acordarea cheltuielilor de judecată.
La apelul a formulat întâmpinare intervenienta solicitând respingerea, arătând că este corectă identificarea imobilului, că se poate discuta prematuritatea acțiunii față de decizia de casare a ICCJ. Cuantumul cheltuielilor de judecată este o problemă contractuală și raportat la obiectul litigiului este o sumă corectă. Este de acord cu efectuarea unei noi expertize tehnice și formulează obiective.
Consiliul Județean A a formulat întâmpinare solicitând să se constate lipsa calității sale procesual pasive, întrucât nu este deținătorul imobilului, ceea ce justifică renunțarea la judecată față de instituție.
Consiliul local al municipiului A I a depus "note de ședință" în care arată că nu este deținătorul imobilului, astfel că în mod corect s-a luat act de renunțarea la judecată față de acest pârât.
Inspectoratul de Poliție al Județului a depusîntâmpinare, solicitând a se lua act de renunțarea la judecată față de instituție, deoarece nu este deținătorul imobilului.
Inspectoratul de Jandarmi Județean Aaf ormulat întâmpinare la apelul Serviciul Român de Informații - UM 0198 B, arătând că sunt îndreptățite criticile apelantului cu privire la cheltuielile de judecată, și că schița releveu depusă la dosar nu reprezintă în nici un caz imobilul așa cum
-//-
era în anul 1940. Primul motiv invocat în apel a fost tranșat prin hotărârea ICCJ, iar expertizele efectuate la fond nu au lămurit situația imobilului. În concluzie, arată că este de acord cu admiterea apelului declarat de.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
În apel s-a depus la dosar "contract de vindere și cumpărare" din data de 7.06.1929, încheiat între Banca Unită pentru Industrie și din S, în calitate de vânzător, și și soția, în calitate de cumpărători, pentru imobilul înscris în CF 2653 AIt op 1255, 1256 cu prețul de - lei. În baza acestui contract, Judecătoria d e ocol - ca oficiu funduar a dispus întabularea dreptului de proprietate a cumpărătorilor asupra imobilului, identificat cu date de cartea funciară, în CF 4622 A I nr. top 1255, 1256, încheierea datând din 9.02.1930 (fila 134 dosar apel).
Prin înscrisul intitulat "deciziune" judecătoria ocolului AIs ecția de cf, în baza atestatului emis de primăria A I la 3.02.1924 sub nr. 26/1924, administrația ordonă să se înregistreze în cartea funciară CF 2653 top 1256 în suprafață de 214 stj și top 1255 grădină de 214 stj, casa clădită din cărămidă acoperită cu țiglă, compusă din 6 camere, 2 bucătării, 1 coridor, 1 pivniță, 3 clădiri laterale.
Atestatul oficial emis de primăria orașului AIc ertifică faptul că pe imobilul înscris în CF 2653 AIt op 1255, 1256 s-a clădit în anul 1913 o casă din cărămidă acoperită cu țiglă, compusă din 6 camere, 2 bucătării, 1 coridor, 1 pivniță, iar în anul 1920, 1 pavilion, 1 grajd, 1 șopru, 2 de lemne, 1 pentru porci și 3 closete.
De la și soția, imobilul din AIî nscris în CF 4680 top 1255, 1256 cu toate edificatele de pe el, intravilan, și clădiri sub nr. de conscripție nr. 5 din - - -, cu întreaga întindere și suprafață folosită de vânzător, a fost cumpărat de la data de 23.12.1940 (copia contractului a fost depusă în dosar nr. 111/2005 a Tribunalului Alba, fila 175 ). Cu încheierea nr. 21/1940 instanța de pe lângă judecătoria d e mixtă AIa dispus întabularea dreptului de proprietate pe numele antecesorului reclamantei, în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256, în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat la 23.12.1939 (fila 174 din dosarul nr. 11/2005 a Tribunalului Alba ). De remarcat faptul că în nici unul dintre contractele de vânzare cumpărare nu face referire la întinderea dreptului de proprietate, respectiv la suprafața imobilului.
Din copia foii de CF 4680 AIr ezultă că nr. top 1255, 1256, înscrise la, au fost transcrise din CF 4622 cu ocazia întabulării contractului de vânzare cumpărare din 1929, primul proprietar înscris sub,2 fiind și soția, cu titlu drept de cumpărare-încheierea nr. 1590/1929(fila 197 dosar 11/2005 a Tribunalului Alba ). De la acești proprietari, imobilul a fost întabulat pe numele lui, cu
-//-
titlu cumpărare, încheierea nr. 26/1940, sub. De la acesta din urmă, imobilul a fost preluat de Statul Român în baza Decretului 92/1950, cu titlu "drept lege", fiind înscris dreptul de proprietate sub cu încheierea nr. 1327/1969.
Prin adresa nr. 5131/2008 Primăria A I, Comisia Locală de Aplicare a Legii 10/2001, a comunicat apărătorului reclamantei că imobilul cu nr. top 1256, 1255 -identificat ca și amplasament în expertiza întocmită în dosar nr. 11/2005 a Tribunalului Alba, în interiorul unității, figurează în evidențele primăriei la nr. de stradă 3, 4, 5 ca și unitate specială(potrivit recensământului întocmit în anul 2002). Se mai arată că din studiul unui tabel (întocmit de Sectorul Gospodărie locativă al Sfatului Popular al orașului A I) reiese că actuala - - a purtat succesiv denumirile de str. - nr. 5 și str. - 23 August 1944.
Acest tabel la care face referire adresa primăriei este depus în dosar nr. 111/2005 a Tribunalului Alba, fila 134, menționând că strada a purtat denumirea de str. - nr. 5, din 1944 până în 1964, când s-a schimbat denumirea în - 23 August 1944.
În rejudecarea fondului a fost depusă copia Anexei la Decretul 92/1950, unde la poziția 1 este trecut numele antecesorului reclamantei, de la care s-a naționalizat apartament situat în AIs tr. - 23 August 1944 nr. 4 (fila 150 dosar nr- a Tribunalului Alba ), fără indicarea suprafeței naționalizate.
Prin expertiza tehnică efectuată de trei experți, în rejudecare la instanța de fond, s-a stabilit că amplasamentul imobilului înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256 fost corect făcută în expertiza tehnică anterioară întocmită de experții tehnici topografi G, și. Acest imobil, fosta proprietate a lui, a fost amplasat administrativ pe str. - nr. 5, apoi str. - 23 August 1944 nr.4, actualmente - - nr. 4, în actuală incintă.
Cu privire la suprafața reală a imobilului menționat, s-a constat că este de 2249 mp, iar suprafața de CF este de 1594 mp, deci cu 655 mp mai mare decât cea de carte funciară, încă din 1914. S-a explicat că datorită războiului nu s-a reușit să se rectifice suprafețele cărților funciare a imobilelor conform suprafețelor rezultate din măsurători. De aceea, în CF 155 AIs uprafața imobilului cu nr. top 1256 și 1255 nu s-a rectificat, aceasta fiind apoi transcrisă în mod automat în CF 2653, CF 4622 A I, apoi Cf 4680 A I, cu respectarea topograficilor.
În rejudecarea apelului, pentru clarificarea aspectelor reținute de ICCJ și a obiecțiunilor formulate de apelanți cu privire la identificarea topografică a imobilului, a fost audiat expertul. Acesta a declarat că nu există la OCPI A de carte funciară pentru intravilanul municipiului AId in acea perioadă, și, la realizarea expertizei experții au apelat la cadastrală care se află la Primăria AIî ntocmită în perioada 1912-1914. este una precisă în ce privește delimitarea
-//-
proprietăților; în Cf 155 A I au fost înscrise nr. top 1245-1246 până la 1252, 1255 și 1256. La identificarea nr. topografice în teren, experții au procedat la identificarea nr. top. din zonă stabilind și corespondent în situarea administrativă, ajungând la concluzia (prin excludere) că imobilul în litigiu este situat în incinta, și a fost pe str. - nr. 5, actual - - nr. 4. identificat precis două dintre limitele proprietății, și suprafața exactă a acesteia. Pentru a stabili corect amplasarea imobilului, expertul a discutat și cu vecinii imobilului în litigiu, unii dintre ei fiind în vârstă și cunoscând fosta proprietate a lui.
Deci, din actele depuse și din expertiza tehnică efectuată în cauză reiese că nu s-a modificat suprafața reală a nr. top 1255, 1256, și că aceasta a fost încă din 1912, mai mare decât cea de carte funciară. De altfel, potrivit art. 1 din Decretul lege 115/1938, cartea funciară garantează proprietatea, însănuîntinderea dreptului.
Așadar, față de aceste probe, Curtea concluzionează că imobilul în litigiu a fost situat administrativ în AIs tr. - nr. 5, apoi, - 23 August 1944 nr. 4, în prezent - - nr. 4. Problema numărului atribuit administrativ, 4 sau 5, este pur teoretică în condițiile în care imobilul a fost identificat din punct de vedere topografic, fără dubiu. Expertul a declarat că imobilul în litigiu este situat pe care i s-a prezentat (aflată la fila 236 în dosar nr- al Tribunalului Alba ), la nr. 4, și instanța va reține acest număr ca fiind cel corect; identificarea imobilului va fi reținută după expertiza tehnică întocmită de experții tehnici G, și.
Preluarea abuzivă a imobilului de către Statul Român nu a fost contestată de către părți, astfel că nu vor fi reluate argumentele care au condus la această soluție, care va fi păstrată, cu aceeași motivare.
Potrivit art. 1 din Legea 10/2001, regula în privința bunurilor preluate abuziv de stat este restituirea în natură, iar atunci când nu este posibil se au în vedere și alte tipuri de măsuri reparatorii.
Potrivit extrasului CF depus la fila 99 dosar - a Tribunalului Alba, suprafața înscrisă sub nr. top 1256, 1255 din cartea funciară 4680 A I, este de 797 mp și respectiv 797 mp.
Din suprafața totală de carte funciară susmenționată de 1594 mp este liberă și se poate restitui suprafața de 1223 mp, cu nr. top 1256, 1255/1 marcată cu galben în raportul de expertiză tehnică efectuat de experții tehnici G, și. Restul terenului din topograficul 1255 ( în suprafață de 183,73 mp top 1255/3, respectiv 281,31 mp topograficul 1255/2) nu poate fi restituit în natură fiind situat sub clădirile garaj și birouri aparținând.
A fost aleasă această variantă din rapoartele de expertiză tehnică efectuată în cauză pentru că a fost singura care a demarcat suprafața care poate fi restituită în natură de suprafața ocupată de pârâta.
Pentru restul suprafeței de teren în suprafață de carte funciară de 371 mp se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent potrivit Titlului VII din Legea 247/2005. -//-
În baza art. 17 din Legea 115/1938 se va dispune întabularea prezentei hotărâri după rămânerea irevocabilă.
Motivul invocat de intervenientă potrivit căreia instanța de fond nu a soluționat litigiul în fond pentru că nu a stabilit modalitatea în care să fie emisă dispoziția de soluționare a notificării, este întemeiat și va fi admis. De aceea, față de dispozițiile deciziei nr. XX/2007 dată de ÎCCJ în interpretarea legii 10/2001, va fi admis apelul intervenientei așa cum a fost formulat în sensul că se va stabili modalitatea de soluționare a notificării, potrivit celor menționate.
Calitatea procesuală pasivă a celor doi pârâți, respectiv calitatea lor de deținători ai imobilului raportat la art. 22 din Legea 10/2001, nu mai poate fi pusă în discuție, având în vedere că a fost reținută în decizia de casare a ÎCCJ, iar potrivit art. 315 cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
La fila 158 dosarul instanței de fond, rejudecare, a fost depusă de Inspectoratul de Jandarmi Județean Ao" cerere de arătare a titularului dreptului de a decide asupra notificării formulate asupra imobilului în litigiu" prin care s-a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Internelor și Reformei Administrative prin comisia pentru Aplicarea a Legii 10/2001, în calitate de titular al dreptului de a decide asuprea notificării formulate de reclamantă. Această cerere, în primul rând, a fost tardiv formulată, față de prevederile art. 65 cod procedură civilă.
În al doilea rând, având în vedere considerentele deciziei civile nr. 7171/30.10.2007 pronunțată de Secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la calitatea procesuală pasivă și cadrul procesual (aspectele menționate anterior) și art. 315 cod procedură civilă, în mod corect tribunalul nu a extins cadrul procesual prin chemarea în instanță a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, așa cum a solicitat pârâtul.
Motivul de apel al pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Județean A referitor la greșeala instanței de a lua act de renunțarea la judecată a intervenientei față de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Prefectura Județului A, Consiliul Județean A, Consiliul Local al Municipiului A I, Primarul Municipiului A I și A, instanța constată că prin "precizarea de acțiune " formulată la pag. 3 în dosar de fond rejudecare, reclamanta prin avocat a menționat la punctul 1 că "renunță la chemarea în judecată a pârâților". Ori, în lipsa unui mandat special dat apărătorului de a renunța la judecată față de anumiți pârâți, această renunțare nu poate opera. Tribunalul, în mod greșit a luat act de renunțarea la judecată în temeiul art. 274 cod procedură civilă. Susținerea apărătorului că ar fi vorba de o precizare de acțiune este de circumstanță și nu poate fi luată în considerare față de mențiunea expresă de la fila 3.
Sub acest aspect va fi admis, în temeiul art. 296 cod procedură civilă apelul pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Județean A și schimbată sentința în sensul de a se respinge acțiunea față de acești pârâți, pentru lipsa calității
-//-
procesual pasive. Considerentele se regăsesc în decizia de casare a ÎCCJ, despre care s-a făcut mențiune anterior.
Va fi respins motivul de apel invocat de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean A, potrivit căruia nu ar fi entitatea investită cu soluționarea notificării. Aceasta atât față de decizia ÎCCJ menționată, de art. 315 cod procedură civilă, dar și față de împrejurarea că ordinul emis de un ministru, pentru aplicarea unei legi sau alte norme care vizează aplicarea legii nu pot înfrânge dispozițiile legii, având forță juridică inferioară. Legea se referă la "unitate deținătoare", fără a impune și alte condiții care țin de organizarea și funcționarea unor instituții, iar unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face.
Avizarea expertizei tehnice topografice judiciare efectuate în cauză, de către OCPI potrivit art. 3 alin. 1 lit. h din HG 1210/2004, actualizată, nu este o dispoziție care să instituie obligații în sarcina instanței de judecată, norma stabilind atribuțiile OCPI.
Problema lipsei culpei pârâților apelanți pentru neemiterea dispozițiilor de soluționare a notificării formulate de reclamantă, de asemenea nu mai poate fi luată în discuție fiind tranșată prin decizia 7171/2007 a ICCJ.
Motivul de apel invocat de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean A referitor la cheltuielile de judecată este nefondat și va fi respins: fiind un nou ciclu procesual, nu se poate pune problema înrăutățirii situației apelantului în propria cale de atac. În această situație operează art. 274 cod procedură civilă, ori cum din culpă, prin neemiterea în termen a dispoziției de rezolvare a notificării, pârâtul a pricinuit reclamantei, apoi intervenientei, care a continuat procesul, cheltuieli cu judecată, procesul fiind câștigat de aceasta, culpa este evidentă.
Curtea apreciază că, fiind un dosar complex, munca depusă de avocat a fost pe măsură, însă în temeiul art. 274 cod procedură civilă, va reduce onorariul apărătorului la instanța de fond.
Asupra motivului invocat de pârâtul Serviciul Român de Informații - UM 0198 B referitor la prematuritatea acțiunii formulate de reclamantă, s-a pronunțat ICCJ prin decizia 7171/2007 și din considerente care au fost în mod repetat arătate, se va respinge. Aceeași este situația pentru celelalte motive invocate de Serviciul Român de Informații - UM 0198 B, referitoare la lipsa culpei procesuale, lipsa calității procesuale pasive și cheltuieli de judecată.
Aspectele referitoare la identificarea imobilului au fost analizate și se vor respinge, ca nefondate.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, vor fi obligați pârâții la cheltuieli de judecată în favoarea intervenientei de 7807 lei la fond și apel, reprezentând onorariu de avocat, cheltuieli cu expertizele.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 296 cod procedură civilă va fi admis apelul intervenientei, și apelul pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Județean A, cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate și va fi respins apelul Serviciul Român de Informații - UM 0198 B, ca nefondat. -//-
(continuarea deciziei civile 196/A/2009 dată în dosar -)
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de intervenienta și apelul declarat de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean A împotriva sentinței civile nr. 280/2009 pronunțată de Tribunalul Alba și:
Schimbă în parte sentința atacată și în consecință:
Constată că imobilul înscris în CF 4680 A I nr. top 1255, 1256 situat administrativ în A I pe fost-, apoi în str. 23 August, iar actualmente în P-ța - a fost preluat abuziv în proprietatea Statului Român.
Obligă pârâții să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului construcție și teren înscris în CF 4680 AIt op 1256, 1255/1 în suprafață de 1223 mp, conform parcelării efectuate de experții tehnici G, și, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, suprafață redată cu culoarea galbenă pe planul topografic anexă la lucrarea aflată la fila 164 în dosar nr. 111/2005 al Tribunalului Alba, iar pentru diferența de teren de 371 mp se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent potrivit Titlului VII din Legea 247/2005.
Dispune întabularea în cartea funciară a prezentei hotărâri după rămânerea irevocabilă.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura județului A, Consiliul Județean A, Consiliul Local A I, Primarul municipiului A I, Inspectoratul de Poliție a Județului
Obligă pârâții să plătească intervenientei apelante cheltuieli de judecată de 7807 lei în apel și fond.
Menține în rest sentința atacată.
Respinge apelul declarat de pârâtul - UM 0198 B împotriva aceleiași sentințe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3.12.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red./Tehn.
11 ex/22.01.2010
-
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu
