Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 486/2009
Ședința publică din 3 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu împotriva deciziei civile nr. 108/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus concluzii scrise din partea intimatului reclamant jr. formulate prin avocat.
dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 26 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 824/2008 a Judecătoriei a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul jr. în contradictoriu cu pârâții:, Monda, jr., și -, -, - și Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, s-a dispus radierea din CF nr. 5032 G nr. top. 5789/1 a sultelor înscrise în favoarea pârâților, prin încheierea de întabulare nr. 3817/2007.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 471/2006 pronunțată de Judecătoria S s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului identificat anterior prin atribuirea acestuia reclamantului, cu obligarea sa la plata de sulte către cei ce au deținut calitatea de coproprietari asupra imobilului, respectiv, Monda, jr., și -, -, și -.
-//-
Numitul a decedat între timp, având ca moștenitor pe pârâtul jr.
De asemenea, numita a decedat, nelăsând moștenitori, astfel că Statul Român, în temeiul dispozițiilor art.652 Cod Civil, are vocație succesorală la moștenirea rămasă după aceasta.
Reclamantul și-a întabulat dreptul de proprietate astfel dobândit asupra imobilului, prin încheierea de întabulare nr.3817/2007, prin care s-a notat, totodată, și obligația sa de plată a sultelor.
Reclamantul a făcut dovada onorării obligației de plată stabilită în sarcina sa și în favoarea pârâților, prin achitarea sumelor de bani, cu titlu de sulte, către aceștia din urmă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând desființarea ei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea apelului arată că Statul Român nu este moștenitorul persoanei decedate, că nu se poate vorbi de vacanță succesorală în lipsa certificatului de vacanță succesorală, că Statul nu și-a exprimat voința de a fi succesor al defunctei, că instanța trebuia să facă cercetări referitoare la eventuala legătură de rudenie între participanții la proces și defuncta menționată și să verifice dacă nu există vreun moștenitor testamentar sau legal.
Prin decizia nr. 108/2009 Tribunalul Sibiua respins apelul declarat de Statul Român împotriva sentinței civile nr. 824/2008 a Judecătoriei
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Sibiua reținut că prima instanță a reținut corect că se impune radierea din cartea funciară a mențiunilor privind dreptul la sultă în favoarea foștilor coproprietari, ca urmare a plății sultelor stabilite printr-o hotărâre anterioară. Câtă vreme numita este decedată și nu are succesori este firesc să fim în prezența unei succesiuni vacante, dreptul statului putând fi constatat și de către instanța de judecată, iar acesta poate fi introdus în proces în locul persoanei decedate, fără moștenitori.
De altfel Statul nici nu are interes să invoce faptul că nu este moștenitor deoarece, de principiu, el este avantajat prin culegerea bunurilor succesorale, chiar dacă în speță suma care i se cuvine de pe urma defunctei este de doar 68,84 lei.
Faptul că Statul nu și-a manifestat voința de a deveni moștenitor este irelevant, în cazul succesiunii vacante el dobândind calitatea de moștenitor chiar și în lipsa manifestării sale de voință în acest sens.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice care a solicitat casarea deciziei precum și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Judecătoria
În expunerea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de apel a reținut în mod greșit că, în lipsa unei manifestări exprese de voință, în cazul unei succesiuni vacante, Statul dobândește calitatea de moștenitor. S-au invocat în
-//-
drept disp. art. 25 din Legea 213/1998 și art. 477 cod civil, din interpretarea cărora ar rezulta că toate averile vacante sunt ale domeniului privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale care pot culege moșteniri vacante. În concluzie, Statul Român nu poate fi considerat ca fiind unica persoană juridică chemată să culeagă moștenirea vacantă, vocație succesorală putând avea alături de acesta, și județul, municipiul, orașul sau comuna. În ceea ce privește lipsa de interes a Statului Român, s-a arătat că nu întotdeauna procurarea unui avantaj poate echivala cu lipsa interesului, interesul Statului Român nu este legat de procurarea unui avantaj ci mai degrabă de respectarea legilor în vigoare. În privința dovedirii calității de moștenitor al celorlalte persoane fizice, Statul Român nu poate face această dovadă, mai cu seamă că moștenirea poate fi acceptată și tacit, astfel că instanța de fond trebuia să dea dovadă de rol activ, fiind obligată să facă cercetări dacă vreuna din persoanele pârâte a acceptat expres sau tacit moștenirea.
În drept s-au invocat art. 299-316 cod pr. civilă, Legea 7/1996, Legea 213/1998, codul civil și Constituția României.
Intimatul reclamant JR. nu a depus întâmpinare însă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. De asemenea, au fost introduși în cauză moștenitorii persoanelor fizice decedate, conform înscrisului de la fila 67.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate Curtea constată că prezentul recurs nu este fondat, fiind, în același timp și lipsit de interes, motiv pentru care se va respinge, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește calitatea de moștenitor a Statului Român după defuncta, instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a disp. art. 652 cod civil, din care rezultă că Statul Român dobândește succesiunea vacantă în calitate de moștenitor. Constatarea vacanței succesorale se face atât de notarul public în temeiul art. 85 din Legea 36/1995, cât și de instanța de judecată care poate constata existența unei succesiuni vacante și componența acesteia, în mod direct, în lipsa certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public. În toate cazurile, indiferent că vacanța moștenirii a fost constatată prin certificatul eliberat de notar sau direct prin hotărâre judecătorească, statul dobândește moștenirea ope legis, de la deschiderea ei, potrivit regulilor generale, fiind fără nicio relevanță existența unei manifestări exprese de voință. Cu alte cuvinte, certificatul de vacanță succesorală ori hotărârea judecătorească pronunțată în această materie, la fel ca și certificatul de moștenitor sau hotărârea judecătorească prin care se constată drepturile succesorale, nu au efect constitutiv, ci numai declarativ operând retroactiv de la data morții celui care lasă moștenirea. devine vacantă nu după expirarea termenului de acceptare, ci de la data deschiderii succesiunii, numai constatarea vacanței se face ulterior. Pe de altă parte, spre deosebire de ceilalți moștenitori, statul nu are drept de opțiune succesorală, el nu poate renunța la moștenirea vacantă, de vreme ce bunurile succesorale, devenind fără stăpân, ar reveni tot lui, în baza art. 646 cod civil. În ceea ce privește art. 25 din
-//-
(continuarea deciziei civile 486/2009 dată în dosar -)
Legea 213/1998 acesta nu face altceva decât să expliciteze sensul sintagmei "domeniu public", folosită de art. 477 cod civil, arătând că prin acesta se înțelege de fapt domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale.
În ceea ce privește interesul în declararea acestui recurs se constată că recursul este lipsit de orice interes atâta timp cât Statul Român este avantajat prin culegea bunurilor succesorale, indiferent că suma care i se cuvine este de doar 68,84 lei. Pe de altă parte, chiar dacă nu i se cuvenea nicio sumă, recursul tot ar fi fost lipsit de interes întrucât răspunderea statului pentru pasivul succesoral operează numai în limita activului; această limitare a răspunderii statului pentru pasivintra vires hereditasnici măcar nu este condiționată de întocmirea inventarului bunurilor succesorale la care se referă art. 705 cod civil, aceasta în virtutea faptului că Statul nu are drept de opțiune succesorală, nu poate renunța la moștenire, dobândind moștenireaope legis, în virtutea legii. Deci și sub acest aspect recursul declarat este lipsit de interes.
În fine, în ceea ce privește ultimul motiv de recurs, referitor la faptul că una din părțile din proces ar putea avea calitatea de moștenitor după, în mod corect a reținut instanța de apel că nu există nicio dovadă în acest sens, susținerile recurentului nefiind probate, în consecință urmând a fi înlăturate.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă, Curtea va respinge recursul declarat, nefiind incidente niciunul din motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 1-9 cod pr. civilă, recursul fiind și lipsit de interes.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței civile nr. 108/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - |
Red./Tehn.
20 ex/11.01.2010
-, Gh.
-
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Monica
