Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 2/
Ședința publică din 11 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.162 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimata-pârâtă Primăria Municipiului P, în baza delegației de la dosar, lipsind apelanta-reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta-reclamantă a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, concluzii scrise.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata-pârâtă Primăria Municipiului P, arată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, față de această împrejurare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata-pârâtă Primăria Municipiului P, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 08.06.2007, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului P desființarea dispoziției nr.2554/2007, prin care a fost respinsă notificarea privind plata despăgubirilor bănești pentru imobilul construcții și terenul de 1400 mp, aflat în P,-.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, în mod greșit Primarul Municipiului Pad ispus respingerea notificării pentru întreaga suprafață de 1400 mp, care nu a fost restituită în natură, reținând că terenul trecut în proprietatea statului este de numai 1190 mp și nu mai poate fi restituit, decât prin acordarea de despăgubiri.
Prin sentința civilă nr.276 din 11.10.2007, tribunalul a respins contestația ca tardiv formulată în raport de dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Sentința a fost păstrată de către această curte prin decizia civilă nr.30/13.02.2008, cu același argument, în sensul că nu s-a respectat termenul de 30 de zile de la comunicarea dispoziției pentru a formula contestație potrivit textului de lege enunțat.
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei prin decizia civilă nr.6157 și a casat cu trimitere spre rejudecare cauza la Tribunalul Argeș, cu argumentul că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, neținând cont de faptul că reclamanta a depus contestația la unitatea deținătoare în termenul prevăzut de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, prin sentința civilă nr.162 pronunțată la 13.10.2009, a fost respinsă contestația ca nefondată.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a reținut că în baza decretului nr.120/1984, din proprietatea autoarei a fost expropriată suprafața de 1190 mp împreună cu construcția de 220,47 mp, în vederea construirii unor blocuri de locuințe.
Din raportul de expertiză tehnică a rezultat că întreaga suprafață este ocupată de construcții, spațiile verzio aferente clădirilor și căii de acces, astfel că imobilul nu mai este liber în sensul art.11 din Legea nr.10/2001, pentru a fi restituit în natură, modalitatea plății de despăgubiri fiind stabilită în mod corect de către Primarul Municipiului
Împotriva hotărârii a formulat apel contestatoarea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că, în mod greșit, s-a dispus plata de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1190 mp, întrucât imobilul este ocupat parțial de construcții, 418 mp, fiind ocupat de spații verzi și 178 mp, constituind căi de acces.
Analizând apelul în limita motivelor invocate se apreciază ca nefondat pentru argumentele ce urmează.
Apelanta - contestatoare a criticat soluția instanței de fond pentru aprecierea greșită asupra terenului afectat spațiului ce nu a fost restituit în natură, încălcându-se astfel regula cuprinsă în dispozițiile art.11 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.
Potrivit art.11 alin.3 din textul de lege enunțat, pentru terenurile expropriate se poate obține restituirea în natură a părții rămasă liberă numai cu condiția ca aceasta să nu fie afectată de amenajări de utilitate publică.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a rezultat că, o parte din terenul expropriat este ocupat de construcții noi, iar restul suprafeței identificat în schița anexă (fila 91), constituie spațiu al blocurilor astfel edificată.
Textul de lege enunțat reglementează o excepție de la regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat pentru a se proteja amenajările cu destinație publică ce s-au făcut pe suprafața de teren ce face obiectul notificării.
Prin HG nr.250/2007, ce cuprinde norme metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 este definită sintagma de "amenajări de utilitate publică" folosită de legiuitor ca impediment la restituirea în natură a imobilului. Potrivit acestei precizări prin amenajări de utilitate publică se înțelege orice amenajare care are destinația de a servi nevoilor comunității, dând exemplu în acest sens parcurile și grădinile publice, aleile sau alte dotări tehnico-edilitare.
Amenajările cu destinația de spațiu asigură agrementul locuințelor din zonă terenului în cauză, având destinația de a servi comunității în acest sens și, pe cale de consecință, putându-se încadra în noțiunea de amenajare de utilitate publică folosită de legiuitor pentru a se justifica aplicarea excepției de la regula restituirii imobilului în natură.
Acest considerent, în mod corect, a fost avut în vedere de către instanța de fond, atunci când a păstrat dispoziția Primarului Municipiului P de stabilire a măsurii reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren ce a făcut obiectul notificării apelantei.
Pentru toate aceste considerente, se va respinge apelul, ca nefondat, în baza art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta, domiciliată în S,-, -. B,.6, jud.S, împotriva sentinței civile nr.162 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
/4 ex/03.02.2010
Jud. fond
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu
