Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 21/A/2008
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de intimatul Primarul municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 1075/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 18 ianuarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sibiu la data de 24.11.2006 sub dosar nr- reclamanții și în contradictoriu cu Primarul municipiului Sibiu au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze dispoziția nr. 1917/2006, emisă de pârât, și să se emită o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului înscris în cf 682 nr. top. 202, 203, în cotă de părți pentru fiecare, condiționat de restituirea despăgubirii primite.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că a fost respinsă cererea de restituire a bunului pentru cota ce a aparținut reclamantei, care a primit despăgubire la momentul preluării, motivat de aceea că, în acest context, preluarea nu a fost una abuzivă și s-a admis cererea doar pentru cota reclamantului.
Soluția Primarului municipiului Sibiu este greșită pentru că legea nu face distincție, când califică drept abuzive preluările de bunuri, dacă ele au fost făcute cu sau fără titlu. Preluarea cotei de proprietate ce a aparținut reclamantei a fost una abuzivă, despăgubirea primită nereprezentând o reparație echitabilă. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu pot modifica legea, care este în concordanță și cu prevederile Primului Protocol adițional la CEDO.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 și ale art. 274 Cod pr. civilă.
-//-
Prin sentința civilă nr. 362/2007, pronunțată de această instanță, s- admis acțiunea reclamanților și s-a dispus anularea decizie atacate, precum și obligarea intimatului la restituirea în natură a cotei de părți din imobilul reclamanților, condiționat de restituirea despăgubirii primite, la nivel actualizat.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că preluarea a fost una abuzivă, foștii proprietari, la momentul preluării bunului, fiind obligați practic să-l înstrăineze statului, iar despăgubirea primită nu a fost una echitabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nulă întrucât a fost pronunțată cu încălcarea apărărilor pârâtului, formulate în întâmpinare.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra petitului prin care se solicită obligarea intimatului la restituirea în natură și a cotelor corespunzătoare din teren.
În ceea ce privește reținerile instanței de fond cu privire la caracterul abuziv al preluării, motivarea este mult prea sumară, soluția fiind dată fără verificarea aspectelor esențiale care ar fi trebuit să vizeze modalitatea de aplicare a dispozițiilor actului de preluare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282, 296 Cod pr. civilă și ale Legii nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 178/A/2007 a Curții de APEL ALBA IULIAs -a admis apelul declarat, s-a desființat sentința atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod pr. civilă în care se instituie obligația de arăta motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților și, de asemenea, nu s-a făcut o examinare a probelor care au condus la fundamentarea hotărârii.
Urmare desființării cu trimitere, Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr. 1075 pronunțată în dosar civ. nr- a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Sibiu și în consecință a dispus anularea Dispoziției nr. 1917/27.10.2006 emisă de pârât, obligându-l pe acesta să emită o nouă dispoziție motivată de restituire în natură, în favoarea reclamanților, în cote egale de proprietate, a întregului imobil înscris în CF 682 nr. top 202, 203, situat administrativ în Sibiu,-, condiționat de restituirea de către reclamantă a sumei de 40000 lei vechi, ce va fi actualizată, încasată cu titlu de despăgubire, nefiind solicitate cheltuieli de judecată.
Prin dispoziția nr. 1917/2006, emisă de pârât, s- respins cererea de restituire a cotei de părți din imobilul, construcții și teren, situat în Sibiu,
-//-
str. - nr. 10, înscris în cf 682 nr. top. 202, 203, formulată de reclamanta, întrucât nu face obiectul Legii nr. 10/2001, bunul fiind preluat în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata unei despăgubiri, cu titlu valabil.
S-a admis cererea celuilalt petent, reclamantul, și s-a dispus restituirea în natură către acesta a cotei de părți din același imobil, construcții, stabilindu-i-se un drept de folosință special asupra terenului, pentru aceeași cotă de părți.
Conform extrasului de carte funciară imobilul a aparținut în proprietate reclamanților, în cote egale, și a fost preluat de Statul Român în anul 1982, în baza Decretului nr. 223/1974.
Și în înscrisurile depuse de reclamanți, cu ocazia formulării cererilor de restituire, aceștia recunosc că pentru cota de proprietate a reclamantei, cu ocazia preluării s-a achitat o despăgubire de 40000 lei. Cota de proprietate a reclamantului a fost preluată fără despăgubire, el fiind în situația de a fi refuzat să se întoarcă în țară.
Starea de fapt este necontestată de părți, așa încât asupra ei tribunalul nu a considerat că trebuie insistat. Aspectul esențial și care determină conduita diferită a părților este legat de aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 în chestiunea preluării abuzive a bunului, pârâtul susținând că nu este preluare abuzivă dacă proprietarului i s-a achitat, cu ocazia trecerii bunului în proprietatea statului, despăgubirea. În acest sens, pârâtul a invocat dispozițiile HG nr. 498/2003, în prezent abrogate de HG nr. 250/ 7 martie 2007.
Trebuie remarcat în primul rând că o atare interpretare nu putea fi făcută nici în condițiile în care pentru aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 erau edictate Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, pentru că, și s-a arătat în doctrină și jurisprudență de multe ori, normele metodologice nu puteau modifica legea. Legea consideră preluare abuzivă și situația de preluare cu titlu valabil, așa cum se prezumă că este cea a reclamantei. Nu se poate aprecia că o asemenea preluare nu a fost abuzivă de vreme ce proprietarul era constrâns la înstrăinarea bunului său, aspect notoriu, pentru a putea părăsi țara, o asemenea practică fiind contrară prevederilor Declarației Universale a Drepturilor Omului la care România era parte. Pe de altă parte, nu poate fi uitat "detaliul" că evaluarea bunului era făcută de cel care urma să-l preia, că despăgubirea era întotdeauna plafonată, indiferent care era valoarea acestuia și că dobânditor nu putea fi decât Statul Român. Nu se poate susține că persoana a fost îndestulată corespunzător prin despăgubirea acordată dacă ea nu reprezenta valoarea de circulație a bunului.
În prezent, HG nr. 250/2007, la pct. 1.4. lit. B prevede că "cu privire la acest act normativ urmează a se considera ca preluarea a fost abuzivă atât în cazul trecerii imobilului fără plată în proprietatea statului cu titlu de sancțiune pentru cei care au plecat fraudulos din țară sau care, fiind plecați în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în țară,cât și cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară
-//-
și a înstrăinat în mod obligatoriu locuința sa către stat ." Aceasta este și situația reclamantei, textul prevăzând în continuare că într-o atare situație locuința respectivă nu a fost înstrăinată de stat către o terță persoană, se va dispune restituirea în natură, cu obligația respectării drepturilor chiriașilor prevăzute de lege și, după caz, cu obligația rambursării de către persoana îndreptățită a despăgubirii primite, actualizate cu coeficientul de actualizare prevăzut la <LLNK 12002 184180 302 0 82>art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002."
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, tribunalul a admis acțiunea și a anulat dispoziția atacată, obligându-l pe pârât la emiterea uneia noi de prin care să dispună, motivat, restituirea în natură a întregului imobil, construcții și teren reclamanților, în cote egale de proprietate, condiționat de restituirea de către reclamantă a sumei de 40000 lei vechi, actualizată, așa cum s-a arătat deja.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul municipiului Sibiu solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul înlăturării din dispozitivul acesteia a obligației de restituire în natură a terenului.
În motivarea apelului se arată că disp. art. 2 alin 1 din OG 184/2002 instituie, în favoarea cetățenilor străini și apatrizi care au calitatea de persoane îndreptățite, un drept special de folosință, pentru imobilele terenuri revendicate în temeiul acestui act normativ.
Or, contestatori în cauză sunt cetățeni străini, așa cum rezultă din actele de identitate depuse la dosarul cauzei.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea apelului susținând că în speță nu este aplicabilă interdicția pentru cetățenii străini întrucât nu ne aflăm în situația unui mod de dobândire ci o redobândire a unui drept de proprietate preluat abuziv de Statul român față de prev. art. 2 lit. h din Legea 10/2001, imobilul fiind preluat fără titlu valabil.
În apel nu s-a solicitat încuviințarea și admiterea de probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și față de disp. art. 295 Cod pr. civ., Curtea constată apelul fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. II din Titlul II al OG 184/2002 astfel cum a fost modificat prin Legea 465/12.12.2006 cetățenii străini și apatrizi care au calitatea de persoane îndreptățite prin Legea 10/2001, la restituirea în natură a unor terenuri, situate în intravilanul localităților, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosință special care conferă titularilor drepturile și obligațiile conferite de lege proprietarilor, cu excepția dreptului de dispoziție.
În speță, contestatorii au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii 10/2001 la restituirea în natură a întregului imobil teren și construcție situat administrativ în Sibiu-.
Însă, fiind cetățeni străini, pentru teren, aceștia au drept de folosință special instituit de art. 2 din OG 184/2002, citat mai sus, iar pentru construcții
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 21/A/2008 dată în dosar nr-)
sunt îndreptățiți la restituirea în natură.
Prin urmare în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea în natură și a terenului revendicat.
Apărarea intimaților contestatori în sensul că în speță nu este aplicabilă interdicția întrucât este caz de redobândire a dreptului de proprietate nu este de primit.
Textul citat mai sus și care instituie dreptul de folosință special nu face nici o distincție referitoare la modul de preluare a imobilelor - cu titlu, fără titlu, a modului de dobândire, sau redobândire, ci doar în calitate de persoane îndreptățite potrivit Legii 10/2001, la restituirea în natură a terenurilor, deci ubi lex non distinquit nec nos distinguere debemus.
Față de cele reținute mai sus, Curtea, în temeiul disp. art. 296 Cod pr. civ. va admite apelul pârâtei, va schimba în parte sentința atacată numai în ceea ce privește imobilul teren, pentru care contestatorilor li se va stabili drept de folosință special.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de către pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 1075/1 oct. 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- pe care o schimbă în parte numai în ceea ce privește imobilul teren, pentru care contestatorilor li se va stabili drept de folosință special.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - |
Red.
5 ex/25.02.2008
-
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară
