Speta Legea 10/2001. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 18/A/2008
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier -
Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimatul Primarul municipiului AIî mpotriva sentinței civile nr. 745/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-(nr. în format vechi 386/2006).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru apelantul intimat Primarul municipiului A I, intimatul contestator asistat de avocat, lipsă fiind intimata contestatoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus întâmpinarea din partea intimaților contestatori, iar apelul este scutit de plata taxelor judiciare.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul apelantului, care nu solicită termen.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic pentru apelantul intimat Primarul municipiului A I, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond și pe cale de consecință respingerea acțiunii contestatorilor ca nefondată.
la susținerea apelului arătând că în mod greșit instanța fondului a procedat la anularea Dispoziției nr. 1011/2005 a Primarului municipiului A I, fără a face aplicarea disp. art. 2 alin 5 din Legea 10/2001. Se prevalează și de Decizia Curții Constituționale nr. 655/2005. Mai susține că dispoziția nu a fost atacată în termenul legal prevăzut de Legea 10/2001, motiv pentru care s-a dispus trimiterea dosarului la Comisia centrală pentru acordare de despăgubiri. Susține că pentru același imobil contestatorii au fost despăgubiți de două ori: odată prin titluri de valoare nominală acordate de Comisie și odată de instanța de fond prin admiterea acțiunii - restituirea în natură dispusă.
Avocat pentru intimații contestatori, solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a soluției
-//-
pronunțate la instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Susține punctual întâmpinarea depusă la dosar, arătând că starea de fapt trebuie foarte bine analizată pentru a vedea dacă cererea este sau nu tardivă. Dispoziția nr. 341/2004 a Primarului municipiului AIe ste dată urmare notificării formulată în termen legal de către contestatori, iar titlurile cu valoare nominală au fost eliberate urmare cererii în acest sens, care vor fi valorificate doar la momentul privatizării societății. Invocă art. 10 alin 3 din Legea 247/2005 care modifică Legea 10/2001. Apelantul putea invoca tardivitatea cererii doar dacă s-ar fi făcut o nouă cerere la Legea 247/2005, ce nu a fost făcută la Legea 10/2001, ceea ce nu este cazul, deoarece au solicitat restituirea suprafeței de 127 mp care a ieșit din sfera utilității publice. Dispoziția 341/2004 este normal a fi revizuită față de anularea primei dispoziții, iar despăgubirea prin echivalent nu fost efectuată.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr-, contestatorii și au solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului A I, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:
- anularea deciziei nr.1011/14.1.2005;
- admiterea cererii de restituire a suprafeței de 156 mp pe vechiul amplasament;
- anularea parțială a dispoziției nr.341/2004 prin care s-au acordat despăgubiri în echivalent pentru suprafața în litigiu;
- obligarea intimatei să emită dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 156 mp.
În motivarea contestației se arată că în baza Decretului 87/5.03.1979 contestatorii au fost expropriați cu suprafața de teren de 555 mp.
Prin Dispoziția nr.341/2004 emisă în baza Legii 10/2001 a fost respinsă cererea petenților de retrocedare în natură a imobilului expropriat, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de valoare nominale.
La momentul emiterii dispoziției, restituirea terenului nu a fost posibilă întrucât pe imobilul expropriat se aflau construite un bloc și o stație de gaz care deservea centrala termică aferentă blocurilor din zonă.
La sfârșitul anului 2005, centrala termică a fost scoasă din funcțiune întrucât proprietarii din zonă și-au montat centrale termice de apartament, astfel că a fost dezafectată și centrala de gaz, întreaga instalație fiind ridicată de pe terenul în suprafață de 156 mp.
-//-
Fiind posibilă restituirea în natură a acestei suprafețe contestatorii au formulat o nouă cerere în baza Legii 247/2005, respinsă prin Dispoziția 1011/2005 ca tardiv depusă.
Prin sentința civilă nr.745/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis contestația formulată de contestatorii și în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului A I și în consecință:
- s-a anulat dispoziția nr.1011/14.12.2005 emisă de intimat,
- s-a anulat în parte dispoziția nr.341/2004 emisă de intimat și a fost obligat Primarul municipiului A I să emită o dispoziție de restituire în natură în favoarea contestatorilor pentru suprafața de 127 mp aferentă -ului CT 9, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert și care face parte integrantă din sentință, în condițiile art.10 alin.3 ind.2 din Legea 10/2001,
-s-au menținut prevederile dispoziției nr.341/2004 în ce privește acordarea măsurilor reparatorii pentru restul suprafeței expropriate și imposibil de restituit în natură.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin notificarea nr.13.856/9.08.2001, petenții și au solicitat în baza Legii 10/2001 restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 555 mp expropriată prin Decretul de expropriere nr.87/5.03.1979.
Cererea notificatorilor a fost soluționată prin Dispoziția nr.341/2004 emisă de Primarul municipiului A I în sensul respingerii solicitării de restituire în natură întrucât o parte din teren este ocupat de construcții, iar o parte reprezintă căi de acces, acordându-se titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare, sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea petenților.
Prin notificarea înregistrată la. sub nr.263/30.11.2005 (22) notificatorii au solicitat restituirea în natură a terenului expropriat, motivat de faptul că rațiunile avute în vedere la emiterea dispoziției 341/2004 nu mai subzistă întrucât stația de gaz existentă pe terenul solicitat este dezafectată ca și centrala termică pe care o alimenta, astfel că nu mai există impedimente la restituirea în natură.
Prin Dispoziția nr.1011/14.12.2005 (4), această notificare a fost respinsă ca tardiv depusă, față de prevederile art.22(1) din Legea 10/2001 modificată și republicată.
Raportat la motivele avute în vedere la pronunțarea Dispoziției 1011/2005, tribunalul a reținut că Legea 247/2005 prin care a fost modificată și completată Legea 10/2001 a introdus la art.10, dup alin.3 un nou alineat 3 indice 2 conform căruia "se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității
-//-
deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare".
În aceste condiții, este adevărat că potrivit art.22 din Legea 10/2001 termenul de depunere a notificărilor astfel cum a fost prelungit prin OUG 109/2001 și OUG 145/2001 a expirat la 14.02.2002 însă în speță petenții au formulat notificarea prevăzută de lege în termenul legal fiind și soluționată prin Dispoziția nr.341/2004, cererea înregistrată sub nr.22736/2005 urmărind schimbarea modalității de restituire, în sensul restituirii în natură conform noilor dispoziții ale Legii 247/2005 care a reglementat un nou caz de restituire în natură, neprevăzut de Legea 10/2001 anterior apariției legii modificatoare.
Ori, cum Legea 247/2005 nu distinge aplicabilitatea alin.3 indice 2 al art.10 în funcție de stadiul în care se află notificarea-nesoluționată sau soluționată - a respinge ca tardivă cererea persoanelor îndreptățite întemeiată pe aceste noi dispoziții apare ca nelegală, negându-i-se dreptul de a uza de noile prevederi legale.
În acest context, este evident că petenții nu puteau invoca aplicabilitatea dispozițiilor art.10 alin.3 indice 2 decât după intrarea în vigoare a acestei dispoziții cu atât mai mult cu cât situația faptică a imobilului solicitat și care se circumscriu acestui text de lege s-a ivit după emiterea primei dispoziții din 2004.
Așa fiind, cererea privind anularea dispoziției 1011/2005 s-a privit ca întemeiată, și a fost admisă ca atare.
În ceea ce privește anularea parțială a Dispoziției 341/2004 și restituirea în natură a suprafeței de teren pe care se află stația de gaz dezafectată, așa cum s-a reținut anterior, alin.3 ind.2 al art.10 din Legea 10/2001 introdus prin Legea 247/2005 prevede restituirea în natură a terenurilor pe care s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare.
În speță, după cum rezultă din adresele de la filele 24 și 38 coroborate cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert (67 - 70), atât centrala termică CT ) cât și stația aflată pe imobilul expropriat nu mai sunt utilizate, fiind dezafectate, fiind tăiat și racordul conductei de gaz metan care făcea legătura între și centrala termică.
În aceste condiții, s-a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile art.10 alin.3 ind.2, câtă vreme construcția aflată pe terenul expropriat nu mai este necesară scopului pentru care a fost amplasată, fiind astfel înlăturat impedimentul la restituirea în natură, avut în vedere la emiterea Dispoziției 341/2004.
În ce privește situația juridică a imobilului, conform concluziilor raportului de expertiză și a datelor furnizare de OCPI A (96), deși din înscrierea de sub B3 din CF 6263 AIr ezultă că imobilul cu nr.top.2891/20/1 expropriat de la petenți s-a transcris în CF 10104 în raport cu faptul că în cauză s-a dovedit preluarea abuzivă prin expropriere.
Sub acest aspect, sunt irelevante și aspectele vizând împrejurarea că
-//-
-ul aflat faptic pe terenul preluat abuziv este înscris greșit în altă foaie funciară CF 29951, nr.top. 2952/2/5/1- proprietatea SC Nord SA Târgu-M - Sucursala A, din evidențele de carte funciară rezultând că proprietarul terenului în urma exproprierii a fost Statul Român, chiar dacă dreptul său nu a fost transcris în cartea funciară nr.10104.
Referitor la excepția tardivității contestației îndreptate împotriva Dispoziției 341/2004, aceasta nu a putut fi reținută având în vedere considerentele expuse anterior cu privire la incidența noilor dispoziții ale Legii 10/2001 introduse prin Legea 247/2005 și care nu erau în vigoare la momentul pronunțării dispoziției 341/2004, dispoziții care extind paleta cazurilor de restituire în natură și care sunt aplicabile petenților tocmai în scopul de a asigura o reparație justă pentru prejudiciul cauzat prin preluarea abuzivă cu atât mai mult cu cât dispoziția 341/2004 nu a fost încă valorificată iar restituirea în natură prevalează față de alte măsuri reparatorii.
De altfel, aceeași rezolvare au primit-o prin Legea 247/2005 și situațiile reglementate de art.16- în forma prevăzută de Legea 247/2005- prin art.II din titlul I al legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Primarul municipiului A, contestând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea criticilor se arată că în mod greșit s-a dispus anularea dispoziției 1011/2005 deoarece notificarea a fost depusă tardiv - 30.11.2005- iar pe de altă parte termenul pentru depunerea notificărilor nu a fost prelungit prin Legea 247/2005.
În mod greșit s-a anulat în parte dispoziția 341/2004 deoarece aceasta nu a fost contestată în instanță în termenul prevăzut de art.26 alin.3 al Legii 10/2001, iar pe de altă parte reclamantul a fost despăgubit prin dispoziția 341/2005 iar ulterior Comisia Centrală i-a acordat titluri de valoare nominale pentru imobilul revendicat, titluri care au fost ridicate.
Apelantul mai arată că textul art.10 alin.3 indice 2 al Legii 247/2005 nu își găsește aplicabilitate în cauza dedusă judecății întrucât s-au acordat despăgubiri.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu s-a solicitat încuviințarea și administrarea de probe noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art.295 cod procedură civilă, Curtea constată apelul fondat pentru următoarele considerente:
Legea nr.10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare prin care legiuitorul a încercat să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a imobilelor preluate abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat, sau de către alte persoane juridice în perioada de referință 1945-1989.
În acest scop a fost instituită, prin art.21 și următoarele din lege, o procedură administrativă obligatorie și una judiciară facultativă, ce au ca scop
-//-
principiul restituirii în natură a imobilelor - teren sau construcții - ori de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent de către persoanele juridice deținătoare, prin decizii sau dispoziții motivate a organelor sale de conducere, respectiv de primar sau președintele consiliului județean.
Legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului la restituire a imobilelor sau a echivalentului acestora, de respectarea unor termene, cum este termenul de 6 luni prevăzut de art.22 alin.1 din Legea 10/2001 republicată, în interiorul căruia trebuia trimisă notificarea, prin executor judecătoresc, către persoana juridică deținătoare a imobilului.
Acest termen este de decădere și operează indiferent dacă persoanei îndreptățite i se poate restitui imobilul în natură ori i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent.
Prin dispozițiile Legii 247/2005 nu s-au adus modificării art.21 (actual art.22 după republicare) referitoare la termenul de depunere a notificării.
Conform dispozițiilor art.22 alin.5 din Legea 10/2001, nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent.
Ori, în speță, e de necontestat că reclamantul a formulat notificarea la data de 30.11.2005, deci cu mult peste termenul legal statuat de dispozițiile legale arătate mai sus.
Prin urmare în mod corect apelantul prin dispoziția 1011/2005 a respins ca tardiv depusă notificarea formulată de reclamanții intimați.
Este adevărat că reclamanții au notificat în 2005 Primarul municipiului AIf ață de modificările aduse Legii 10/2001 prin Legea 247/2005 respectiv introducerea alineatului 3 indice 2- prin punctul 18 al art.I din Titlul I din Legea 247/iulie 2005- actual alineatul 5 al art.10 al Legii 10/2001 republicată.
Însă, așa cum s-a arătat mai sus, prin nici o dispoziție a Legii 247/2005 nu s-au adus modificări art.22 referitor la termenul de depunere al notificării.
Este evident că dispozițiile invocate de reclamant și reținute greșit de instanța de fond, se referă la notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii noi, față de cele reținute mai sus.
Este de necontestat că reclamanții au mai formulat notificare privind imobilul în litigiu în termenul legal, notificare soluționată prin dispoziția nr.341/2004 emisă de Primarul municipiului A I, rămasă definitivă și executată prin Comisia Centrală.
A ataca această dispoziție, indiferent de motive, dar mult peste termenul de 30 de zile de la comunicare prevăzut de art.25 alin.3 al Legii 10/2001 și după ce titlurile de valoare nominală au fost ridicate de către reclamanți, apare abuziv, nelegal.
Singurele dispoziții ori decizii care puteau fi atacate în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a Legii 247/2005 sunt cele care au ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art.16
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 18/A/208 dată în dosar nr-)
al.1 din Legea 10/2001, însă până la data intrării în vigoarea prezentei legi și nevalorificateîn conformitate cu prevederile art. III din Titlul I al Legii 247/2005.
Ori în speță, dispoziția anulată în mod greșit de instanța de fond, nr.341/2004, nu are ca obiect imobilul prevăzut la art.16 din Legea 10/2001 și, mai mult, a fost valorificată.
Pentru toate aceste considerente, contestația formulată de către reclamanți apare neîntemeiată, hotărârea atacată fiind nelegală astfel că se impune a fi reformată.
În consecință, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.295 cod procedură civilă, va admite ca fondat apelul declarat de Primarul municipiului A I și va schimba în tot sentința atacată iar contestația formulată de către reclamanți împotriva celor două dispoziții va fi respinsă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de intimatul Primarul municipiului AIî mpotriva Sentinței Civile nr.745/13 iunie 2007 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr- și în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că respinge contestația formulată de contestatorii și împotriva Dispoziției nr.1011/14 dec.2005 emisă de Primarul municipiului A I și 341/2004.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 Ianuarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Dact.CC.5ex/20.02.2008
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc
