Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 21/A/2010
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Monica Maria Cismaru
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de PRIMĂRIA MUNICIPIULIU S prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 1040/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intimatului, lipsind acesta și reprezentantul pârâtei apelante Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar de către Primăria Municipiului S, în urma solicitării instanței, actele care au stat la baza emiterii dispoziției nr. 1086/14.06.2009.
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul mandatarei intimatului.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată. Din perspectiva motivelor de apel, învederează că rezultă trei aspecte: în primul rând, din adresa cu privire la dispoziția atacată, susține faptul că raportat la aceste contract încheiate cu foștii chiriași, primăria nu era în măsură să anuleze dispoziția dată inițial, cu atât mai mult cu cât există inadvertențe cu privire la întabularea în CF, dispoziția inițial fiind emisă conform Legii 10/2001, sens în care a produs consecințe juridice, iar față de obiectul prezentei pricini, deși nu s-a specificat expres modalitatea de atac a dispoziției, Tribunalul Sibiu și-a atribuit competența de soluționare. Pe de altă parte, susține că aceste contracte, încheiate conform Legii 112/1995, la data încheierii lor au vizat întreaga proprietate care aparținea Statului, o condiție esențială pentru ca acesta să poată vinde fiind aceea de a fi unic proprietar asupra imobilului în speță. Se mai susține că aceste contracte de vânzare-cumpărare nu au fost contestate în termenul expres prevăzut de Legea 10/2001 - art. 46, care arată explicit că nici o cauză de nulitate nu mai poate fi invocată după acest termen legal, astfel că rămân valabil încheiate. Nu în ultimul rând, arată că, pe fondul apelului, în primul referat întocmit de către primărie, înainte de emiterea dispoziție, era vizat întreg imobilul înscris în CF, pentru ca ulterior, modificându-și referatul, să se revină asupra faptul că fostul proprietar este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul, precizând în mod expres că proprietatea sub nu face obiect al revendicării, deși ca deținător al întregului imobil, apelanta avea cădere să evalueze și supraedificatele, cărora nu le indică nici un nr. topo. În concluzie, solicită respingerea apelului de față, menținerea sentinței tribunalului. Solicită cheltuieli de judecată, în măsura în care se impun, conform chitanței de la dosar.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Sibiu, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului, să se dispună anularea Dispoziției nr. 1627/2009 prin care s-a modificat dispoziția 1086/2004 în sensul menținerii persoanei îndreptățite la despăgubiri și anularea în ceea ce privește suprafața totală de 1460 mp.
În motivarea contestației se arată că prin dispoziția 1086/2004 s-au acordat despăgubiri numitei - pentru un teren de 1068 mp situat în S,- înscris în CF 8001 S nr. top 2583/16, 2583/17, 2583/18 și 2584/3/1.
Ulterior, Primarul Municipiului Sam odificat dispoziția inițială, prin dispoziția nr. 1627/2009 în sensul că a propus acordarea de despăgubiri doar pentru 1460 mp, respectiv nr. top 2583/18, 2583/17, 2584/3/1, fără număr top, 2583/16.
Această dispoziție este nelegală deoarece prima dispoziție a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, astfel că nu mai putea fi revocată de organul emitent.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001 și HG 250/2007.
Prin sentința civilă nr. 1040/9.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă a fost admisă contestația și s-a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 1627/2009 în sensul că suprafața de teren pentru care se vor acorda despăgubiri va fi 2068 mp și nu 1460 mp din CF 8001
A fost obligat intimatul la cheltuieli de judecată de 3000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în anul 2001 -, născută Giesel, a formulat notificare în baza Legii 10/2001, solicitând despăgubiri pentru imobilul înscris în CF 8001 S, nr. top 2583 situat în S,- în calitate de fostă proprietară tabulară.
a primit despăgubiri de 70.000 lei la data preluării imobilului.
Imobilul înscris în CF 8001 S nr. top actual 2583/16, casă, curte și grădină de 2068 mp, a fost proprietatea tabulară a numite - și, inițial, a avut patru parcele: nr. top 2583/16 loc de casă cu casă de 608 mp (), nr. top 2583/17 () loc de casă de 171 stânjeni, nr. top 2583/18 () loc de casă de 169 stânjeni, nr. top 2583/17, 2583/3/1 () loc de casă și grădină de 615 și 237 mp. Ulterior parcelele s-au unificat sub un singur nr. top și imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Deciziei 311/1988, iar în anul 1995 s-a înstrăinat în baza Legii 112/1995 lui R și. Cumpărătorii au dobândit și 1830 mp în baza Ordinului prefectului nr. 1119/1997.
În baza Deciziei 311/1988 a trecut în proprietatea statului în baza Decretului 223/1974 imobilul proprietatea notificatoarei de sub și din CF 8001 S, respectiv nr. top 2583/18, 2583/17, 2583/3/1 casă cu teren de 1460 mp pentru care s-au acordat despăgubiri de 78.924 lei.
- a decedat în anul 2003, iar contestatorul, care este fiul său, a continuat cererea de acordare a despăgubirilor.
Întrucât pentru terenul de 2068 mp nu s-au primit despăgubiri, prin dispoziția 1086/2004 a Primarului Municipiului Saf ost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului din CF 8001 S și s-a propus acordarea de despăgubiri bănești pentru teren de 1.526.184.000 lei. Dispoziția a fost comunicată notificatoarei și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a restituit Primarului S dispoziția deoarece s-a observat că statul a preluat dosar 1460 mp, astfel că dispoziția nu este legală iar beneficiarul acesteia ar trebui să fie moștenitorul notificatoarei -. În această situație, Primarul Municipiului Sae mis o nouă dispoziție nr. 1627/2009 prin care a înlocuit persoana îndreptățită la despăgubire și suprafața pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Față de înscrisurile depuse în cauză, tribunalul a reținut că la data preluării sale situația imobilului era alta decât cea reținută prin decizia de preluare nr. 311/1988, iar preluarea viza întreg imobilul casă cu teren și grădină, chiar dacă suprafața totală reținută era de doar 1460 mp. De aceea, instanța a reținut că preluarea a vizat întreaga suprafață de 2068 mp și că a fost fără titlu valabil, pentru că nu s-au acordat despăgubiri pentru terenul preluat, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 și HG 250/2007.
În aceste condiții, a anulat în parte dispoziția atacată și obligat intimatul la 3000 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul Municipiului S, solicitând, în principal, să fie schimbată în tot sentința atacată în sensul respingerii contestației ca netemeinică și nelegală, iar, în subsidiar, să se dispună diminuarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea apelului, intimatul Primarul Municipiului Saa rătat că prin adresa în dosar 4356/CC/17.04.2008 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat modificarea dispoziției nr. 1086/2004 în ceea ce privește beneficiarul măsurilor reparatorii prin echivalent - în persoana contestatorului întrucât - era decedată, și, sub aspectul întinderii suprafeței de teren pentru care să fie acordate despăgubiri de la 2068 mp la 1460 mp. De aceea s-a emis dispoziția atacată în prezenta cauză.
Apelantul menționează că, potrivit Deciziei nr. 311/1988 emisă de Consiliul Popular al Județului S, și al procesului verbal 3536/1988 existente la dosarul cauzei, Statul Român a preluat în proprietate doar 1460 mp înscris în CF 8001 S după cum urmează: nr. top 2583/18 loc de casă în suprafață de 608 mp, nr. top 2583/17 loc de casă de 615 mp, nr. top 2584/3/1 grădină în suprafață de 237 mp.
Este criticată sentința instanței de fond pentru că a reținut că statul român a preluat întreaga suprafață de teren, câtă vreme, potrivit actului de preluare, topograficul 2583/16 de sub nr. ord. din CF 8001 S nu a fost preluat, astfel că nu poate face obiectul Legii 10/2001. S-a apreciat greșită susținerea instanței de fond potrivit căreia unificarea numerelor topografice s-a făcut în anul 1987, în realitate, potrivit mențiunii de sub, unificarea de sub s-a făcut în anul 1998.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond, solicită reducerea acestora în temeiul art. 274 alin 3 teza ultimă Cod procedură civilă întrucât contestația împotriva dispoziției a fost redactată de contestator personal, iar, pe de altă parte, considerațiile instanței de fond aparțin exclusiv acesteia, fără a avea în vedere susținerile contestatoarei formulate în scris, sau exprimate la soluționarea în fond a cauzei. De aceea consideră că munca apărătorului în cauză este inexistentă și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate este nejustificat.
În drept, se invocă art. 282, art. 242 alin 2, art. 274 alin 3 Cod procedură civilă, Legea 10/2001, HG 250/2007.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei la cheltuieli de judecată. În motivare a arătat în esență că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a impus modificarea deciziei, ci a sesizat două neclarități. Apoi, dispoziția emisă de primar nu putea fi revocată câtă vreme a intrat în circuitul civil și a produs consecințe. Intimatul nu a atacat în termen titlul subdobânditorului, acceptând măsurile reparatorii prin echivalent, iar chiriașul care a cumpărat imobilul din litigiu în baza art. 9 din Legea 112/1995 a dobândit și dreptul de proprietate asupra întregului teren aferent în suprafață de 2068 mp. Dacă statul nu ar fi preluat întregul teren, nu putea să constituie drept de proprietate al chiriașului. Pe fondul cauzei, intimatul susține că statul a preluat întreaga proprietate înscrisă în CF 8001 S, a unificat cele trei cărți funciar și apoi a vândut întregul imobil în calitate de unic proprietar. Cu privire la cheltuielile de judecată, intimatul arată că acțiunea a fost admisă de instanța de fond, astfel că în temeiul art. 274 au fost acordate corect cheltuielile de judecată și că cererea de reducere a cheltuielilor este o cerere nouă, fiind inadmisibilă în apel potrivit art. 294 Cod procedură civilă. Onorariul de avocat are o valoare modică raportat la natura cauzei și valoarea obiectului dedus judecății și nu poate fi redus, mai ales că a fost negociat cu partea în limitele legii speciale.
Au fost depuse copii după foaia funciară, dispozițiile atacate și corespondența, respectiv dosarul format pentru imobilul în litigiu la Primăria Municipiului
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea constată următoarele:
Apelul formulat de Primarul Municipiului S vizează în principal două aspecte: întinderea suprafeței de teren pentru care se cuvin despăgubiri contestatorului, și cuantumul cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește primul motiv de apel, se constată că prin Decizia nr. 311/16.04.1988 Statul Român a preluat de la -, cu plata unei despăgubiri de 78.924 lei, construcțiile situate în S,-, înscris în CF 8001 S, nr. top 2583/18, 2583/17 și 2584/3/1, și sunt descrise construcțiile și teren aferent în suprafață totală de 1460 mp. În procesul verbal nr. 3536/23.03.1988 s-a menționat, de asemenea, că s-a preluat de la - imobilul compus din parter și identificat în CF 8001 S, nr. top 2583/18, 2583/17, 2584/3/1 de 1460 mp.
În procesul verbal de predare - primire din anul 1988 s-a menționat că suprafața curții, fără căi de acces, este de 1460 mp, și suprafața grădinii este de 1144,17 mp.
Cu toate acestea, din copia foii funciare 8001 S reiese că sub este înscris nr. top 2583/16 loc de casă, sub nr. top 2583/17 loc de casă, înscris nr. top 2583/18 loc de casă, nr. top 2583/3/1 grădină. Imobilul înscris sub, cu nr. top 2583/16, în suprafață de 1830 mp, a intrat în proprietatea numiților R - și R, cu titlu constituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii 18/1991, în baza Ordinului nr. 1119/1997 eliberat de Prefectul județului S, potrivit înscrierii de sub.
Așadar, în condițiile în care potrivit art. 32 din Decretul lege 115/1938, înscrierea în cartea funciară face dovada proprietății, este evident că nu putea fi constituit dreptul de proprietate în favoarea familiei R de către Statul Român, decât dacă acesta era proprietar. Dreptul de proprietate a Statului Român nu s-a înscris în cartea funciară, însă cu toate acestea, s-a constituit drept de proprietate în favoarea unor terțe persoane.
În concluzie, în prezent asupra imobilului înscris sub nr. top 2583/16 este înscris dreptul de proprietate a numiților R - și soția, cu titlu constituire în baza Legii 181/991.
Față de această stare de fapt, se constată că într-adevăr statul a preluat terenul de la antecesoarea contestatorului și în mod corect, tribunalul a dispus acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață de 2068 mp înscrisă în CF 8001
Cu privire la al doilea motiv de apel, se constată că tribunalul a aplicat corect prevederile art. 274 cod procedură civilă, în sensul că intimatul Primarul municipiului S, fiind partea căzută în pretenții a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. Nu s-a solicitat cenzurarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, de către instanța de fond și formularea unei asemenea cereri în apel apare ca fiind o cerere nouă, inadmisibilă în calea de atac, potrivit art. 294 cod procedură civilă, astfel că va fi respinsă.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, se va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului S împotriva sentinței civile nr. 1040/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în temeiul art. 296 cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, va fi obligat apelantul să plătească intimatului cheltuieli de judecată de 1500 lei în apel, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului S împotriva sentinței civile nr. 1040/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă apelantul să plătească intimatului 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
Președinte, Judecător
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /4 ex/30.03.2010
Jud. fond:
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Monica Maria Cismaru
