Speta Legea 10/2001. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 222
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de reclamanții, domiciliată în P,-, Cod poștal -, Județ D și, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ D și de pârâta ORAȘ P - prin primar - cu sediul în P, nr. 7, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței civile nr. 1079 pronunțată la 7 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intervenienții, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ D și, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-pârâtă oraș P prin consilier juridic, lipsind apelanții-reclamanți și și intimații-intervenienți și.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul reclamanților este nemotivat.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanta-pârâtă oraș P, arată că dosarul privind notificarea reclamanților înregistrată sub nr. 68/2002, s-a restituit Primăriei P, astfel că, dispoziția nr. 2584/2007 nu a intrat în circuitul civil, întrucât aceasta și dosarul aferent nu au ajuns la Comisia Specială privind Stabilirea Despăgubirilor a, pentru a se emite o decizie privind acordarea despăgubirilor.
Solicită admiterea apelului formulat de oraș P, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond, să se respingă acțiunea ca nefondată.
Cu privire la apelul formulat de reclamanți, arată că acesta nu respectă dispozițiile prevăzute de art. 287 pr.civilă și solicită să fie respins.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.3875/23.06.2008, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Orașul P- prin primar, au formulat contestație împotriva dispoziției nr.2490/24.04.2008 emisă de Primarul orașului P, prin care se revocă dispoziția nr.2584/ 22.10.2007 a aceleiași autorități și se propune acordarea de măsuri reparatorii, constând în titluri de despăgubire pentru imobilul teren în suprafață de 500 mp, situat în orașul P,-, județ D și se propune respingerea notificării pentru suprafața de 2500 mp.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că dispoziția este nelegală și netemeinică, întrucât ea intervine la o perioadă de 6 luni după prima dispoziție, care le-a fost favorabilă, cu motivarea că nu au făcut dovada preluării de către stat pentru diferența de suprafață de 2500 mp, că dispoziția este lacunară și vine într-o contradicție flagrantă cu motivarea laborioasă și fundamentată, în detaliu, a primei dispoziții, fiind evident că, pe lângă suprafața de 500 mp "donată" fostului Consiliu Popular al orașului P de către autorul lor, li s-a preluat fără titlu și o suprafață de 2129 mp, fiind relevante și datele furnizate de Primăria orașului P la solicitarea contestatoarei, făcută prin cererea nr.7378/ 24.04.2008.
La termenul din data de 11.09.2008, Secția Comercială și de contencios Administrativ, având în vedere obiectul acțiunii și constatând natura civilă a cauzei, a dispus, potrivit art.99 alin.2 din Hotărârea nr.387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii-Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, transpunerea cauzei la Secția Civilă a Tribunalului Dâmbovița.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că, în fapt, reclamanții și, frați, moștenitori ai defunctului lor tată, au formulat contestație împotriva dispoziției primarului orașului P nr.2490/ 24.04.2008, prin care le-a fost soluționată notificarea nr.68/ 13.02.2002 formulată în temeiul Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945-22.12.1989, prin care au solicitat să li se acorde despăgubiri pentru suprafața de 3000 mp teren situat în orașul P, str.-, fosta proprietate a tatălui lor,.
S-a mai susținut că, prin dispoziția contestată, ce le-a fost comunicată contestatorilor la data de 20.05.2008, a fost resoluționată notificarea nr.68/2002, dispunându-se acordarea de măsuri reparatorii constând în titluri de despăgubire, în condițiile titlului VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, pentru imobilul teren în suprafață de 500 mp, situat în-, care a făcut obiectul contractului de donație cu încheiere de autentificare nr.1411/ 1977, respingându-se notificarea pentru suprafața de teren de 2500 mp, întrucât notificatorii nu au făcut dovada preluării abuzive de către stat a acestei suprafețe de teren.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, diferența de 2500 mp este ocupată în prezent de două persoane fizice, care nu au fost
împroprietărite sub nicio formă de către Primăria orașului P, astfel că, reclamanții au posibilitatea realizării dreptului de proprietate solicitat printr-o acțiune în revendicare, împotriva proprietarilor actuali și că, în speță, contestatorii au făcut dovada preluării abuzive de către stat doar pentru terenul în suprafață de 500 mp, ce a făcut obiectul contractului de donație, nu și pentru diferența de 2500 mp, pentru care au solicitat despăgubiri prin notificarea nr.68/2002.
Pârâta a invocat și excepția tardivității formulării contestației, întrucât dispoziția contestată a fost comunicată notificatorilor la data de 20.05.2008, așa cum reiese din recipisa scrisorilor recomandate, iar contestația a fost înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la data de 23.06.2008.
Se mai susține că, așa cum reiese din art.2 din dispoziția Primarului orașului P nr.2490/ 24.04.2008, cât și din art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, dispoziția poate fi atacată la Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar conform art.721, coroborat cu art.101 alin.1 cod procedură civilă, ziua în care expiră termenul de 30 de zile de atacare a Dispoziției nr.2490/ 24.04.2008 este data de 20.06.2008.
Contestația a fost formulată de pârâți la data de 23.06.2008, cu 3 zile după expirarea termenului legal, iar potrivit art.103 alin.1 cod procedură civilă, neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea.
La termenul din data de 29.01.2009, tribunalul a respins excepția tardivității formulării contestației invocată prin întâmpinare, având în vedere că, raportat la data poștei de pe plic, respectiv 18.06.2008, contestația a fost introdusă în termenul legal de 30 zile de la comunicare.
Pârâta a formulat cerere de intervenție forțată, susținând că numiții și sunt proprietarii suprafeței pentru care reclamanții solicită acordarea de despăgubiri.
Prin sentința civilă nr. 1079 pronunțată la 7 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția inadmisibilității invocată de reclamante și a dispus anularea dispoziției nr.2490/24.04.2008.
De asemenea, a respins atât cererea principală formulată de reclamantele și I în contradictoriu cu pârâtul Orașul P- prin Primar, cât și cererea de intervenție forțată privind pe intervenienții și .
În ceea ce privește excepția inadmisibilității emiterii dispoziției nr.2490/24.04.2008, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât, în condițiile în care prima decizie, cu nr. 2584/22.10.2008, a fost comunicată părților, aceasta a intrat în circuitul civil, pârâta nemaiputând reveni asupra acesteia pe cale administrativă, deoarece s-a dezinvestit de soluționarea notificării, ci putea solicita instanței anularea acesteia.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul a admis excepția inadmisibilității, a anulat dispoziția nr.2490/24.04.2008 și a respins cererea principală și cererea de intervenție forțată.
Prin încheierea din 12.10.2009, instanța de fond a încuviințat atât îndreptarea erorii materiale, în sensul că avocat, pentru reclamant, a invocat excepția inadmisibilității Dispoziției nr. 2490/2008, și nu excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, cât și lămurirea înțelesului dispozitivului sentinței civile nr.
1079/2009, în sensul că, în mod greșit s-a dispus respingerea cererii reclamanților, în mod corect, aceasta urmând a fi admisă și respinsă doar cererea de intervenție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, precum și Oraș
și nu au depus motivele de apel.
oraș P, a criticat sentința pentru următoarele motive:
Se arată că instanța de judecată a admis excepția inadmisibilității emiterii Dispoziției nr. 2490/2008, arătând doar, în fapt, motivele care au format convingerea instanței pentru a admite această excepție.
În dezvoltarea motivului de apel se susține că emiterea dispoziției mai sus arătată are la bază scrisoarea Instituției Prefectului județului D, prin care se restituie primarului oraș P dosarul aferent notificării reclamanților, deoarece s-a constatat că s-a acordat o suprafață mai mare decât cea pentru care se face dovada proprietății.
Prin aceeași scrisoare, instituția prefectului dispune să se procedeze la revocarea actelor administrative emise în soluționarea notificării.
De asemenea, apelanta arată că Dispoziția primarului nr. 2484/2007 nu a intrat în circuitul civil, deoarece această dispoziție și dosarul aferent notificării nu au ajuns la Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților, pentru ca această instituție să emită o dispoziție pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor.
Se invocă de apelantă în susținerea apelului, dispozițiile Capitolului II pct.4.7 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Se susține de apelantă că, pornind de la interpretarea per a contrario a prevederilor anexei 1 Capitolul 1 pct. 1 lit. e din HG nr. 250/2007, rezultă că dacă suprafața de teren de 2500 mp se găsește în proprietatea unor persoane fizice, acest lucru nu constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, notificatorilor revenindu-le obligația să facă dovada în acest sens.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției inadmisibilității și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii pentru nemotivarea în drept a sentinței apelate.
La termenul de judecată din 23.11.2009, apelanta Oraș P își completează motivele de apel, arătând că dispoziția invocată, nr. 2584/2008, nu a intrat în circuitul civil, deoarece a intra în circuitul civil înseamnă angajarea unui raport juridic autorizat de acel act administrativ.
Susține apelanta că Dispoziția primarului nr. 2584/2008, putea fi revocată până în momentul în care, în temeiul acesteia, s-ar fi acordat reclamanților măsurile reparatorii constând în titlu de despăgubire, iar simpla comunicare a dispoziției primarului, reclamanților, nu înseamnă că aceasta intrat în circuitul civil.
Precizează apelanta că, datorită faptului că Dispoziția nr. 2584/2008 le-a fost restituită de către instituția prefectului în vederea revocării, se înțelege că aceasta nu avea cum să intre în circuitul civil.
În cauză, nu s-au formulat întâmpinări.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține următoarele:
Cu privire la apelul formulat deși, Curtea va reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.295 pr.civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
În cauza de față, apelanta nu a indicat motivele de apel, situație în care nu poate fi verificată de către instanța de control judiciar aplicabilitatea art.295 pr.civilă.
Față de dispozițiile art.295 alin.1 pr.civilă, efectul devolutiv al apelului este limitat, ca expresie a principiului disponibilității, numai la criticile formulate de apelant, cu alte cuvinte, se poate judeca doar cât s-a cerut.
Instanța de apel verifică sentința atât sub aspectul temeiniciei, al modului în care prima instanță a apreciat probele administrate în cauză și dacă pe baza acestuia a reținut corect raporturile juridice dintre părți, cât și sub aspectul legalității, al aplicării și interpretării legii, însă, această analiză se face numai în limitele criticii formulate prin motivele de apel.
Însă, având în vedere dispozițiile art.292 alin.2 pr.civilă, respectiv situația în care nu se motivează apelul, urmează ca instanța de apel să se pronunțe numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Prin încheierea din 12.10.2009, instanța de fond a încuviințat atât îndreptarea erorii materiale, în sensul că avocat, pentru reclamant, a invocat excepția inadmisibilității Dispoziției nr. 2490/2008, și nu excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, cât și lămurirea înțelesului dispozitivului sentinței civile nr. 1079/2009, în sensul că, în mod greșit s-a dispus respingerea cererii reclamanților, în mod corect, aceasta urmând a fi admisă și respinsă doar cererea de intervenție.
Art. 2811alin. 1 pr.civilă, prevede că în situația în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Curtea apreciază că, în cauza de față, sunt neconcordanțe între considerente și dispozitiv, care nu pot fi îndreptate pe calea unei cereri, conform art. 2811alin. 1 pr.civilă, ci numai pe calea unui recurs, pentru că dispozițiile mai sus menționate se referă la lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea, aplicarea dispozitivului hotărârii sau dacă acest dispozitiv conține dispoziții potrivnice.
Întrucât instanța de fond, în mod greșit, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2811alin. 1 pr.civilă, modificând, în baza acestor dispoziții, practic, minuta și dispozitivul hotărârii, ținând cont de faptul că după pronunțarea hotărârii niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale, conform art. 258 alin. 3 pr.civilă, Curtea va respinge, în baza art. 296 pr.civilă, apelul formulat de apelanții și.
Referitor la apelul formulat de oraș, Curtea va reține că acesta este fondat, potrivit următoarelor considerente:
Așa cum s-a mai arătat în motivarea apelului formulat de contestatori, instanța de fond, în mod greșit, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2811alin. 1 pr.civilă, modificând, în baza acestor dispoziții, practic, minuta și dispozitivul hotărârii, ținând cont de faptul că după pronunțarea hotărârii niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale, conform art. 258 alin. 3 pr.civilă.
Curtea apreciază că, în cauza de față, sunt neconcordanțe între considerente și dispozitiv, care nu pot fi îndreptate pe calea unei cereri, conform art. 2811alin. 1 pr.civilă, ci numai pe calea unui recurs, pentru că dispozițiile sus-menționate se referă la lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea, aplicarea dispozitivului hotărârii sau dacă acest dispozitiv conține dispoziții potrivnice.
În cauza de față, instanța de fond, deși prin încheierea din 19.10.2009 îndreptat eroarea materială din practicaua sentinței civile nr. 1079/2009, dar și lămurit înțelesul dispozitivului sentinței sus-menționate, totuși, nu s-a pronunțat pe fondul cererii cu care a fost investită. În motivarea sentinței a arătat de ce trebuie admisă excepția inadmisibilității emiterii dispoziției nr. 2490/2008, fără a arăta în sentință și în încheierea de îndreptare a erorii materiale, care sunt motivele pentru care se admite cererea reclamanților și se respinge cererea de intervenție.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 pr.civilă, în sensul că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, în baza art. 296 pr.civilă, va admite apelul formulat de oraș P și va desființa sentința, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează a verifica dacă Dispoziția primarului nr. 2584/2007 a intrat în circuitul civil, dacă aceasta mai putea fi revocată de către aceeași primărie prin emiterea unei alte decizii, cum este în cauza de față Dispoziția nr. 2490/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta ORAȘ P - prin primar - cu sediul în P, nr. 7, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței civile nr. 1079 pronunțată la 7 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intervenienții, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ D și, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ D și cu reclamanții, domiciliată în P,-, Cod poștal -, Județ D și, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ
Desființează sentința și trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Dâmbovița.
Respinge apelul formulat de reclamanții, domiciliată în P,-, Cod poștal -, Județ D și, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței civile nr. 1079 pronunțată la 7 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta ORAȘ P - prin primar - cu sediul în P, nr. 7, Cod poștal -, Județ D și cu intervenienții, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ D și, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
7 ex/7.12.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu
