Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr.77,-
DECIZIA NR. 220
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P - prin primar, cu sediul în P,--4, cod poștal -, județul P împotriva sentinței civile nr.473 pronunțată la 20 martie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorii, domiciliată în P,-,.2,.A,.36, cod poștal -, județul P, Gh., domiciliată în comuna, sat,-, județul P și, domiciliată în comuna, sat,-, județul P, cauză trimisă spre rejudecare, potrivit deciziei nr.3613 pronunțată la 4 iunie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-intimată Primăria Municipiului P prin consilier juridic, lipsind intimatele-contestatoare, Gh. și -.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că s-au depus relațiile solicitate de la Primăria municipiului P- Direcția de Patrimoniu.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelantă, arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelantă, arată că din expertiza efectuată în cauză rezultă că terenul în litigiu este afectat de utilități publice și nu poate fi restituit în natură.
Referitor la cererea intimaților de a li se da, în compensare, terenul alăturat celui în litigiu, solicită să fie respinsă, întrucât, din actele depuse la dosar, rezultă că acesta nu figurează pe lista cu bunurile sau serviciile oferite în compensare, întocmită potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Mai arată că Dispoziția nr.5463/19.02.2007, nu a fost contestată de intimați.
Solicită admiterea apelului, respingerea contestației și menținerea deciziei nr.5463/19.02.2007 emisă de Primarul municipiului P, ca legală.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, trimis spre rejudecare, potrivit deciziei nr.3613 pronunțată la 4 iunie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție:
Prin contestația înregistrată cu nr. 77/105/04.01.2007, contestatorii și au chemat în judecată pe intimata Primăria P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea în parte a Dispoziției nr.20182/2006 emisă de către intimată, restituirea în natură a terenului de 456 mp situat în P,-.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că prin dispoziția sus menționată li s-au acordat despăgubiri numai pentru construcția ce a aparținut autoarelor, amplasată pe terenul în litigiu, în prezent demolată, iar în ceea ce privește terenul, nu s-a luat nicio măsură deși intimata era obligată să le restituie terenul de 456 mp în litigiu, întrucât acesta era liber.
Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.473 din 20.03.2007a admis contestația formulată de contestatorii și în contradictoriu cu intimata Primăria P, a anulat în parte Dispoziția nr.20182/19.02.2006 numai în ceea ce privește suprafața de teren solicitată, în sensul că se constată dreptul contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 și pentru terenul de 457 mp situat în P,str. - nr.4, județul P și dispune restituirea în natură către contestatori, a terenului de 457 mp sus-menționat identificat potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică ing., inclusiv schița de plan pct.1-2-3-4-1.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin actele de vânzare din 30.08.1941 și 7.09.1948, contractul de vânzare-cumpărare nr.859/20.08.1955 numiții, au vândut numitei imobilul situat în P,-, fost nr.2, având o parcelă de 266 mp, o altă parcelă de cca. 200 mp imobil ce a fost preluat de către stat în urma exproprierii conform 72/1987 de la, în scopul construirii unui spital al Ministerului Industriei Chimice și a unor blocuri de locuințe, la data de 27.05.1987, menționându-se că suprafața totală de teren preluată este de 475 mp împreună cu construcțiile amplasate, evaluate la 11.723 lei, așa cum reiese din tabelele existente la dosar, procesul-verbal din 27.05.1987 și adresele din 29.04.1987 și 13.02.2002.
Conform certificatului de moștenitor nr.1056/28.05.1986, la data de 24.01.1986 a decedat de pe urma căreia au rămas ca moștenitori legali contestatorii - în calitate de copii - un imobil situat în P,-, având un teren de 232 mp și o casă cu 2 camere și dependințe.
În baza Notificării nr. 252/2.08.2001, contestatorii au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în P,-, având teren de 450 mp și acordarea unor despăgubiri pentru construcțiile demolate.
Potrivit Dispoziției nr. 20182/19.12.2006 a fost respinsă cererea contestatorilor privind restituirea în natură a construcțiilor situate în P,- și s-au propus acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în favoarea contestatorilor, pentru construcțiile demolate, menționându-se că pentru terenul revendicat urmează să se emită o dispoziție ulterioară prin care se va restitui în natură partea disponibilă și se vor acorda despăgubiri pentru partea imposibil de restituit în natură.
În cuprinsul adreselor depuse la dosar se specifică că terenul situat în P,- este străbătut de 2 linii electrice subterane de 0,4 Kv, proprietatea, de o rețea de canalizare telefonică, fiind amplasate pe acest teren și 2 lampadare care asigura iluminatul public al străzilor din jur.
Din raportul de expertiză tehnică topometrică ing., reiese că terenul în litigiu este situat în P,-, având o suprafață totală de 457 mp identificat pe schița de plan cu pct. 1-2-3-4-1, fiind liber, unul și același cu terenul descris în actele de vânzare-cumpărare nr.859/1955; 3309/1941, din 1948 neexistând construcții amplasate pe acesta, ci doar 2 felinare electrice.
Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că autoarea contestatorilor, a dobândit în timpul vieții, un teren în suprafață totală de 457 mp situat în P,-, pe care a edificat o construcție, teren care împreună cu construcția, au fost preluate de către stat în urma exproprierii la 27.05.1987, caz în care, în urma apariției Legii 10/2001 contestatorii au solicitat restituirea în natură a terenului sus menționat și plata unor despăgubiri pentru construcția demolată.
Pe de altă parte, în baza Dispoziției nr.20182/19.12.2006 a fost respinsă cererea contestatorilor, privind restituirea în natură a construcțiilor situate în P,- și s-au propus acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în favoarea contestatorilor, pentru construcțiile demolate, menționându-se că pentru terenul revendicat urmează să se emită o dispoziție ulterioară prin care se va restitui în natură partea disponibilă și se vor acorda despăgubiri pentru partea imposibil de restituit în natură.
Mai mult chiar, potrivit probelor administrate în cauză, terenul în litigiu de 457 mp este liber întrucât, nu este ocupat de construcții, nu face obiectul vreunei restituiri, caz în care, restituirea în natură a acestuia este posibilă, motiv pentru care intimata, are obligația să restituie în natură acest teren.
Apărarea intimatei în sensul că terenul în litigiu nu este liber în integralitatea sa, ci doar parțial, invocându-se adresele depuse la dosar, privind amplasarea celor 2 lampadare pe teren, nu prezintă un impediment în ceea ce privește restituirea acestuia în condițiile în care a fost preluat abuziv de stat, iar pe de altă parte, un imobil preluat abuziv, nu se restituie în natură decât dacă o asemenea restituire nu este posibilă, adică, există cauze obiective care fac imposibilă restituirea bunului în materialitatea sa.
Împotriva acestei decizii a declarat apel intimata Primăria municipiului P - prin primar, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis contestația, formulată de contestatorii și și a anulat în parte Dispoziția nr.20182/19.XII.2006 numai în ceea ce privește suprafața de teren solicitată, în sensul de a se constata dreptul contestatorilor, de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/200l și pentru terenul de 457 mp situat în P- și a dispus restituirea în natură în natură către contestatorii acestei suprafețe.
Au susținut apelanții că, urmare a notificării nr.252 din 2.08.2001 formulată de și, au comunicat petenților prin adresa nr. 39955/1.08.2006 că au obligația să ramburseze suma, reprezentând valoarea despăgubirilor primite, aferentă părții din imobilul, teren ce urmează a fi restituit în natură petenților, suma fiind în cuantum de 161,99 RON.
Apelanții au mai arătat că prin sentința nr.5748/2006 a Judecătoriei Ploiești și decizia nr.778/2006 a Tribunalului Prahovaa fost obligată apelanta intimată să emită o dispoziție în baza Legii 10/2001 pentru imobilul din P-, fiind emisă Dispoziția nr.20182/2006. La art.2 din aceasta este menționat faptul că urmează să se emită o altă dispoziție pentru terenul care poate fi restituit în natură, la adresa mai sus menționată, urmând a fi restituită partea în natură disponibilă și a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri pentru partea imposibil de restituit.
Au mai arătat apelanții că în acest sens a fost emisă Dispoziția nr.5463/19.02.2007, iar împotriva acestei dispoziții petenții nu au formulat contestație, iar dispoziția nr. 20182/2006 care a fost anulată numai în parte de Tribunalul Prahovaa fost emisă numai pentru construcție.
Prin decizia nr.304 pronunțată la 13 iunie 2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis apelul declarat de intimata Primăria Municipiuluiși a schimbat în tot sentința civilă nr.473/20.03.2007, în sensul că a respins contestația.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de APEL PLOIEȘTIa reținut următoarele:
Prin contestația formulată, petenții și, au solicitat anularea în parte a dispoziției nr.20182/19.XII.2006 în sensul de a se dispune restituirea în natură a suprafeței de 456 mp teren, fiind de acord cu punctul de vedere al intimatei apelante cu privire la construcție de a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent.
Inițial, contestatorii au formulat notificarea nr.252/2.08.2001, iar Comisia pentru analiza și soluționarea notificărilor formulate în baza Legii 10/2001 a stabilit dreptul petenților de a beneficia de restituirea în natură a părții din imobilul teren disponibil și a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea de imobil (construcție și teren ) ce nu putea fi restituit în natură.
Datorită faptului că imobilul a fost trecut în proprietatea statului în două etape respectiv în baza Decretului de expropriere nr. 301/1976 și nr. 72/1987, s-a pus în discuție dacă intimații reclamanți au încasat despăgubiri bănești pentru imobilul expropriat, aceștia prin declarațiile autentificate arătând că nu au încasat despăgubiri bănești și nici nu au cunoștință dacă autoarea lor defunctă ar fi primit despăgubiri.
Din procesul-verbal de evaluare din data de 27.05.1987 al Comisiei de evaluare din cadrul fostului Consiliul Popular al Județului P rezultă că aceștia au primit despăgubiri și ca atare trebuie să ramburseze suma primită, aceasta fiind o condiție a restituirii în natură, conform dispozițiilor art.11 alin. 1 din Legea nr.10/2001. Acest fapt le-a fost comunicat petenților prin adresa nr.39955/1.08.2006.
Ulterior Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr.5748/2006, menținută prin Decizia nr.778/2006 a fost obligată intimata-apelantă să emită dispoziție în baza Legii 10/2001 pentru imobilul din P- ca urmare a notificării nr.252/2.08.2001, formulată de contestatori.
Ca urmare a acestui fapt, Primăria Municipiului Pae mis Dispoziția nr.20182/2006 prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului construcție cu suprafața de 62,60 mp, suprafață utilă de 50,30 mp, situat în P- - propunând acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru acest imobil. Art.2 din această dispoziție menționează faptul că urmează să se emită o dispoziție ulterioară prin care se va restitui în natură partea disponibilă și se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri pentru partea imobilului de restituit în natură.
La data de 19 februarie 2007 fost emisă Dispoziția nr.5463 prin care s-a constatat dreptul petiționarilor și, de beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 în sensul că s-a restituit în natură o parte din imobilul teren situat în P,- în suprafață de 106,75 mp, fiind precizat faptul că terenul poate fi afectat de rețele de distribuție a gazelor naturale, acest aspect urmând a fi reglementat de distribuitorul acestor rețele în eventualitatea edificării unor construcții.
S-a mai arătat că împotriva acestei dispoziții, respectiv nr.5463/19.02.2007, și nu au formulat contestație astfel încât, instanța de fond greșit a anulat în parte dispoziția contestată, atâta vreme cât aceasta a fost emisă doar pentru construcția din P din-, nu și pentru terenul în litigiu, pentru care s-a emis ulterior dispoziția nr.5463/2007, după ce petenții au rambursat despăgubirile încasate în urma exproprierii și care nu a fost contestată de nimeni.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, critici încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și în dezvoltarea cărora s-a susținut că în mod greșit a fost reformată hotărârea primei instanțe, întrucât dispozițiile actului administrativ emis ulterior celui atacat în prezenta cauză sunt identice în ceea privește terenul solicitat, teren ce este liber și care în mod corect a fost restituit în natură în integralitatea sa.
Prin decizia nr. 3613 pronunțată la 4 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că pârâta Primăria municipiului Paf ost sesizată, în conformitate cu dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001, cu notificarea înregistrată sub nr- la Biroul Executorului Judecătoresc, obiectul notificării constituindu- acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru imobilul situat în P,-, compus din construcție demolată și teren de 450 mp.
S-a mai arătat că, fiind declanșată procedura de restituire reglementată de legea specială de reparație, pârâta avea de a proceda la soluționarea sa în conformitate cu prevederile art. 25 și 26 din lege.
În virtutea prevederilor art.26 din Legea 10/2001, unității deținătoare a imobilului imposibil de restituit în natură sau, după caz, entității investite cu soluționarea notificării, îi revine obligația ca prin decizie sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite măsurile reparatorii prin echivalent, prevăzute de art. 1 alin. 2 din lege.
Finalizarea procedurii administrative se materializează într-o decizie sau dispoziție unică care poate fi suspusă, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 3 din aceeași lege, controlului de legalitate în etapa judiciară a procedurii de restituire, prevăzută la Capitolul III din Legea nr. 10/2001, modalitate în care au procedat și reclamanții care, nemulțumiți de dispozițiile actului administrativ emis în soluționarea notificării lor, au declanșat controlul acesteia de legalitate.
Astfel sesizată, instanța de judecată, în raport de obiectul sesizării și în acord cu dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă, urma să se pronunțe numai cu privire la obiectul cererii deduse judecății, respectiv anularea actului administrativ contestat, or, în speță, instanța de apel, reținând realizarea parțială a dreptului subiectiv invocat prim emiterea unei noi dispoziții de către entitatea investită cu soluționarea notificării, a soluționat cauza cu încălcarea principiului menționat și a omis a se pronunța asupra fondului pricinii, respectiv anularea actului administrativ nr. 20182/2006.
Constatând incidența motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă, în temeiul art.312 alin. 5 Cod pr. civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel.
S-a dispus a se dispune suplimentarea probatoriului cu ocazia rejudecării, în sensul administrării probelor considerate a fi pertinente și concludente, ca și a completării expertizei de specialitate administrată de prima instanță, în vederea determinării cu certitudine, dacă terenul solicitat în prezenta procedură se încadrează în ipoteza art.9 sau în una din ipotezele art.10 din Legea nr.10/2001, urmând ca la soluționarea contestației, în condițiile lămurii pe deplin a situației de fapt menționate, instanța să procedeze în modalitatea reglementată de aceste prevederi legale.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr.77,-și cu ocazia rejudecării instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie ce a fost întocmită și completată de către expert, precum și a unei adrese către Primăria Municipiului P în vederea comunicării listei bunurilor sau serviciilor oferite spre compensare, întocmită și afișată potrivit art.1 alin.5 din Legea 10/2001, precum și a unor relații referitoare la imobilul din-, solicitat de către contestatori în compensare.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din raportul de expertiză completare, întocmit de către expertul, rezultă că imobilul în litigiu expropriat de către stat prin Decretul nr.72/1987 a fost situat în P,-.A, fost nr.2, fiind compus din teren în suprafață de 457 mp și o construcție a fost ulterior demolată.
Ca urmare a verificării actelor de proprietate, precum și a planurilor cadastrale existente în evidențele Primăriei P, s-a constatat că terenul revendicat de către contestator se află pe un amplasament puțin diferit față de cel constatat cu ocazia efectuării expertizei în fața instanței de fond, o parte din acesta, respectiv 186 mp, făcând parte din - -, rămânând doar o diferență de 271 mp care este liberă de construcții, conform susținerilor expertului desemnat în cauză.
Ca atare, având în vedere că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea în natură a imobilului, ocupă parțial terenul în litigiu cu - - se constată că, în speță, pentru suprafața de teren de 186 mp s-a realizat utilitatea publică, iar construcțiile preluate de autorii contestatorilor au fost demolate, astfel încât în ceea ce privește acestea, se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
În ceea ce privește apărarea intimatei în sensul că terenul în litigiu nu este liber în integralitatea sa, ci doar parțial, invocându-se adresele depuse la dosar, privind amplasarea celor 2 lampadare pe teren, este corectă concluzia instanței de fond în sensul că aceasta nu prezintă un impediment în ceea ce privește restituirea părții de teren rămasă liberă, în condițiile în care pe acesta nu există amplasate construcții, cele două felinare electrice, neputând fi încadrate într-o asemenea categorie potrivit legii și nici nu constituie o utilitate publică în înțelesul Legii 10/2001 și normelor de aplicare a acesteia.
De altfel, în noua configurație rezultată din raportul de expertiză topo completare, rezultă că cele două lampadare electrice nu mai sunt amplasate pe terenul ce a aparținut contestatorilor ci pe terenul învecinat pe care aceștia îl solicită a fi acordat în compensare.
Ca atare, important este că terenul în suprafață de 271 mp identificat pe schița de plan anexă prin punctele 1, 2, 5, 6, 1, este liber de construcții și nu este afectat de utilități, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și raportul de expertiză sus arătat, motiv pentru care, în privința acestui teren soluția instanței de fond de a fi restituit în natură este corectă și în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.1 și 3 din Legea 10/2001.
În ceea ce privește însă restul terenului în suprafață de 186 mp ce este afectat de utilitate publică și pe care fost edificată str.- -, se constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acesta poate fi restituit în natură, câtă vreme s-a făcut dovada că el nu este liber în înțelesul legii speciale de reparație.
De altfel, eroarea ce a survenit în aprecierea caracterului de teren liber sau nu se datorează faptului că la întocmirea expertizei în fața instanței de fond nu s-a ținut cont de amplasamentul corect al terenului ce a aparținut contestatorilor, raportat la schițele de plan anexe actelor de proprietate ale acestora și planurile cadastrale existente în evidența Primăriei Municipiului P, astfel încât s-a procedat la o translatare a amplasamentului terenului pe terenul învecinat, care potrivit adresei nr.473/2009 a Primăriei municipiului P - Direcția evidență și verificare patrimoniu, a aparținut numitului (fila 74 dosar apel) fiind expropriat potrivit Decretului nr.30/1976, poziția 45 și Decretului nr.72/1987, poziția 91.
Acest teren însă, nu figurează în lista întocmită potrivit art.1 alin.5 din Legea 10/2001, astfel cum a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local P nr.196/2006 modificată prin hotărârile Consiliului Local P nr.196/1007 și nr.192/2009 (fila 69 dosar apel) și constituie domeniul public al localității, figurând înscris în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Municipiului P, anexa 2, spații verzi intravilane, zona blocuri, poziția 13, pag.802, inventar atestat prin nr.1359/2001 (filele 77 - 83 dosar fond).
În ceea ce privește solicitarea contestatorilor de a le fi acordat un alt teren în compensarea celui preluat de către stat, Curtea de Apel constată că aceștia, au învederat că nu sunt de acord a primi în compensare niciunul din terenurile din lista întocmită potrivit art.1 alin.5 din Legea nr.10/2001 și afișată la sediul Primăriei Municipiului P ci au solicitat în mod expres acordarea în compensare a terenului învecinat identificat potrivit schiței anexă a raportului de expertiză și situat în-.
De altfel, apelanții nu au făcut dovada că pe raza Municipiului P ar exista alte terenuri aflate la dispoziția unității administrativ teritoriale pe care ar fi de acord să le primească în compensare.
Trebuie reținut că potrivit art.1 alin.3 - 5 din Legea nr.10/2001, "măsurile reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit legii cu soluționarea notificării.
Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate, iar primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare."
Rezultă în mod clar că dispozițiile legale sus menționate instituie o procedură obligatorie ce reglementează modalitatea în care sunt acordate bunurile sau serviciile ce pot fi acordate spre compensare, în sensul întocmirii în prealabil a unui tabel care să cuprindă aceste bunuri și din cadrul căruia urmează a fi ales bunul solicitat în compensare.
Conform art.10 alin.10 raportat la art.10 alin.6 din aceeași lege, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Consecința firească a interpretării textelor de lege sus amintite este concluzia că bunurile pot fi oferite spre compensare doar dacă sunt la dispoziția unității administrativ teritoriale menționată în Legea nr.10/2001, dacă se află pe lista întocmită și afișată la sediul primăriilor, conform art.1 alin.5 din lege și dacă pentru acesta este manifestat în mod expres acordul persoanei îndreptățite.
Cum aceste condiții trebuie întrunite în mod cumulativ, instanța de apel, luând act de lipsa acordului contestatorilor de a primi vreunul din bunurile înscrise în tabelul afișat la sediul Primăriei Municipiului P și înaintat instanței de judecată, va constata că, nu poate lua măsura compensării terenului preluat și care nu poate fi restituit în natură, ci în privința acestuia poate doar să dispună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești ce vor fi stabilite în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.5 - 8 din Legea 10/2001 de către Comisia Centrală de acordare a despăgubirilor.
Se va avea în vedere și faptul că din procesul verbal de evaluare din data de 27.05.1987 al comisiei de evaluări din cadrul fostului Consiliu Popular al Județului P, autoarea contestatorilor, defuncta, a primit despăgubiri ca efect al aplicării decretului de expropriere nr.72/1987, urmând ca valoarea măsurilor reparatorii în echivalent să fie stabilită prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții - care nu se poate restitui în natură, în conformitate cu art.11 alin.7 din Legea 10/2001.
Faptul că, ulterior emiterii dispoziției nr.20182/2006 a Primăriei Municipiului P ce este contestată în prezenta cauză, a fost emisă Dispoziția nr.5463/2007 a aceleiași instituții prin care s-a constatat dreptul petiționarilor de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 în sensul restituirii în natură doar a suprafeței de 106,75 mp din terenul revendicat, nu este relevant în prezenta cauză, câtă vreme prin notificarea formulată contestatorii au solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru întregul teren și construcțiile ce au fost demolate, astfel încât dispoziția ce face obiectul prezentului control judiciar trebuia să rezolve în întregime această cerere și nicidecum să dispună emiterea unei alte dispoziții în ceea ce privește terenul.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.3613/2008 care dă o dezlegare a problemelor de drept obligatorie, potrivit art.315 cod pr. civilă, pentru instanța de trimitere, a stabilit că pârâta Primăria municipiului Paf ost sesizată, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr.10/2001, cu notificarea înregistrată sub nr- la Biroul Executorului Judecătoresc, obiectul notificării constituindu-l acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în P,-, compus din construcție demolată și teren, ea având obligația de a proceda la soluționarea sa în conformitate cu prevederile art. 25 și 26 din lege.
În virtutea prevederilor art.26 din Legea 10/2001, unității deținătoare a imobilului imposibil de restituit în natură sau, după caz, entității investite cu soluționarea notificării, îi revine obligația ca prin decizie sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite măsurile reparatorii prin echivalent, prevăzute de art. 1 alin. 2 din lege, iar finalizarea procedurii administrative se materializează într-o decizie sau dispozițieunicăcare poate fi supusă, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 3 din aceeași lege, controlului de legalitate în etapa judiciară a procedurii de restituire, prevăzută la Capitolul III din Legea nr. 10/2001, modalitate în care au procedat și reclamanții care, nemulțumiți de dispozițiile actului administrativ emis în soluționarea notificării lor, au declanșat controlul acesteia de legalitate.
Față de cele arătate mai sus, observând că dispoziția nr.20182/2006 este nelegală în ceea ce privește nerezolvarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii în privința terenului ce a fost expropriat de la autoarea contestatorilor, Curtea de Apel va menține soluția instanței de fond referitoare la anularea în parte a acesteia în sensul că se constată dreptul reclamanților la acordarea măsurilor reparatorii și pentru suprafața de 457 mp teren, dar în ceea ce privește modalitatea de stabilire a acestor măsuri reparatorii, urmează a schimba în parte soluția instanței de fond ca urmare a admiterii apelului, potrivit art.296 cod pr.civilă.
În acest sens, astfel cum s-a arătat anterior, se va constata că suprafața de teren ce urmează a fi restituită în natură este de 271 mp și nu de 457 mp cum a constatat Tribunalul Prahova, iar pentru restul terenului de 286 mp imposibil de restituit în natură se va constata dreptul reclamanților de a beneficia de acordarea măsurilor reparatorii în echivalent prin despăgubiri bănești în condițiile Legii 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul formulat de intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P - prin primar, cu sediul în P,--4, cod poștal -, județul P împotriva sentinței civile nr.473 pronunțată la 20 martie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorii, domiciliată în P,-,.2,.A,.36, cod poștal -, județul P, Gh., domiciliată în comuna, sat,-, județul P și, domiciliată în comuna, sat,-, județul P, cauză trimisă spre rejudecare, potrivit deciziei nr.3613 pronunțată la 4 iunie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Schimbă în parte sentința în sensul că suprafața de teren ce urmează a fi restituita în natură, conform măsurii reperatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, este de 271 mp identificată potrivit raportului de expertiză întocmit de expert (fila 51 dosar apel) prin punctele 1,2,5,6,1, iar pentru restul terenului de 186 mp identificat prin punctele 2,3,4,5,2 în același raport de expertiză, imposibil de restituit în natură, contestatorii urmând a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent prin despăgubiri bănești, în condițiile Legii nr.10/2001.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Fiind în concediu fără plată
se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
- -
Red./Tehnored. /CC
7 ex/21.12.2009
nr- Trib.
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa
