Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 224/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR. 7018,- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr.224
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Constanța Pană
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, din B,- -M2.1.8 sector 4, - din B-.54.1.9 sector 6, din Rm.V str. -. General nr.4 -.2.9 jud.V, din B-.290.B.4 jud.B, din B-.143.B.13 jud.B, de intervenienții, din B-.64.1.18 sector 3, din B-.8J.2.28 sector 1, A domiciliat în Câmpina-.2..A.41 jud.P, A - prin mandatar domiciliat în Rm.Vstr. -. General nr.4 -.2.9 jud.V, împotriva deciziei 123 din 1.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local P - prin primar, Primăria Municipiului Prin primar, Primarul Municipiului P, Ministerul Finanțelor Publice, B,- sector 5, Ministerul Finanțelor Publice - prin DGFP.P, cu sediul în P-, din P- jud.P, din P- jud.P și SC SA P cu sediul în- - parter, județul P, cauză reținută spre rejudecare potrivit deciziei nr. 97 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții, -, A reprezentați de avocat din cadrul Baroului B,intimații și, asistați de avocat din Baroul Prahova, Consiliul Local al Mun.P, Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului P, toți reprezentați de consilier juridic,lipsind intimații Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP.P și SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimații pârâți și depune la dosar, în copie, înscrisuri și practica judiciară în materie -decizii ale ICCJ, concluzii scrise prin care a invocat lipsa calității procesuale activă recurenților.
Avocat având cuvântul pentru recurenții reclamanți solicită respingerea înscrisurilor depuse azi în instanță, acestea putând fi procurate și depuse la instanța de fond. Alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea acordă cuvântul părților pe excepția invocată.
Avocat având cuvântul pentru intimații pârâți și solicită admiterea excepției considerând că actele de stare civilă depuse la dosar nu fac dovada calității procesuale active, întrucât nu a fost depus nici un act prin care să se certifice că numita - este una și aceiași persoană cu - - fiica lui.
Avocat având cuvântul pentru recurenții reclamanți solicită respingerea excepției invocate întrucât există la dosarul cauzei acte din care să rezulte că recurenții au calitate procesuală activă, există acte din care rezultă că proprietarul imobilului este și care a fost achiziționat de acesta prin actul de vânzare din data de 13.10.1925 și preluat de stat fără un titlul valabil.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea excepției invocate excepției considerând că actele de stare civilă depuse la dosar nu fac dovada calității procesuale active, a recurenților reclamanți.
Curtea se va pronunța pe excepția invocată o dată cu fondul, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții reclamanți susține oral motivele de recurs aflate în scris la dosarul cauzei, susținând în esență că în cauză sunt incidente motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă. Astfel, în ceea ce privește motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă, susține că instanța a schimbat natura și obiectul dedus judecății, obiectul cauzei fiind constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare, nulitate rezultată din încălcarea unei norme de ordine publică, respectiv Legea 112/1995 care permitea numai vânzarea imobilelor deținute de stat cu titlu, imobilul fiind preluat fără titlu.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei Curții de Apel Ploiești în sensul respingerii apelurilor declarate de Ministerul Finanțelor Publice, și și menținerea sentinței pronunțată la instanța de fond.
Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimații pârâți Consiliul Local al Mun.P, Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului P,solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei nr.2566/2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești ca fiind legală și temeinică, instanța de apel în mod corect a reținut faptul că în speța dedusă judecății, numita a formulat cerere în temeiul Legii 112/1995, aceasta a fost respinsă, iar împotriva Hotărârii Co misiei Județene de aplicare a Legii 112/1995 nu s-a formulat contestație.
Autoarea reclamanților nu a notificat autoritățile publice deținătoare ale imobilului asupra intenției de a revendica acest bun și nici nu a contestat titlul de proprietate al statului pe baza unei acțiuni în revendicare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații pârâți și solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea deciziei nr.2566/2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești ca fiind legală și temeinică, arătând că autoarea reclamanților nu a notificat autoritățile publice deținătoare ale imobilului asupra intenției de a revendica acest bun și nici nu a contestat titlul de proprietate al statului pe baza unei acțiuni în revendicare, autoritățile publice au vândut conform normelor legale de la acea dată, respectând atât Legea 112/1995 cât și Legea 114/1996 Legea locuinței.
Depune la dosar concluzii scrise.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr.9924/05.08.2003 reclamanții, -, și au solicitat, în contradictoriu cu Primăria Municipiului P, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.1434-N/19.01.1998 cu privire la imobilul situat în P,-.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil și ulterior a fost înstrăinat în mod nelegal prin contractul mai sus menționat.
La data de 23.09.2002 reclamanții și-au rectificat acțiunea, în sensul că au înțeles să cheme în judecată Consiliul Local al Municipiului P, nu Primăria Municipiului
Prin sentința civilă nr.580/31.10.2002 pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de Consiliul Local al Municipiului și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, având în vedere competența instanței de drept comun în ceea ce privește anularea contractului de vânzare-cumpărare.
La termenul de judecată din 14.04.2003, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că înțeleg să se judece și cu Primarul Municipiului P, Primăria Municipiului P, SC SA, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice.
La termenul de judecată din 16.06.2003 reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că înțeleg să se judece și cu.
La termenul de judecată din 17.02.2003, reclamanții și-au precizat încă o dată acțiunea, în sensul că obiectul acțiunii formulate este constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară, precum și introducerea în cauză în calitate de intervenienți a numiților, și A, în calitate de moștenitori ai defunctei -, cerere încuviințată de instanță prin încheierea de ședință.
Prin sentința civilă nr.2960/05.04.2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost admisă acțiunea rectificată și precizată și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, dispunându-se și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților și la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt moștenitorii defunctei -, care a fost proprietara imobilului în litigiu, dar acest imobil a fost preluat de stat fără titlu valabil.
Prima instanță a mai reținut că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor din Legea nr.112/1995, având în vedere că această lege se aplică numai imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, neavând relevanță dacă pârâtul a cunoscut sau nu situația juridică a imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Ministerul Finanțelor Publice, prin P, precum și pârâții și, apelurile fiind înregistrate la această instanță sub nr.4022/20.05.2004.
Reclamanții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
Prin decizia civilă nr.2566 din 7 octombrie 2004, Curtea de Apel Ploieștia admis apelurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP P, și și a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii rectificate și precizate, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că pârâții beneficiază de prezumția de bună-credință instituită de art. 1899.civ. reclamanții nefăcând dovada că aceștia au cunoscut faptul că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil.
A reținut instanța de apel și faptul că Statul era proprietar aparent al imobilului în litigiu la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și această aparență înșelătoare era împărtășită de public, inclusiv de pârâtul-cumpărător.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, -, și intervenienții, A, invocând nelegalitățile prevăzute de art. 304 pct. 7,8,9 si 10.proc.civ. în sensul că:
- instanța a schimbat natura și caracterul raportului juridic dedus judecății, hotărârea cuprinzând motive străine cauzei, în sensul că, deși a reținut corect preluarea fără titlu a imobilului în proprietatea statului, în mod greșit a apreciat că sancțiunea nulității absolute a actului juridic încheiat cu nerespectarea legii poate fi înlăturată prin efectul bunei-credințe a cumpărătorului;
- hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii 112/1995, a art.5 civ. și art. 948, 966 și 968.civ. întrucât vânzarea imobilului preluat fără titlu valabil s-a realizat cu încălcarea prevederilor Legii 112/1995, ce reglementa situația imobilelor preluate cu titlu valabil; mai mult, ambele părți ale contractului cunoșteau că foștii proprietari fac demersuri pentru redobândirea proprietății, buna-credință a acestora fiind înlăturată;
- instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate, care erau hotărâtoare pentru soluționarea corectă a litigiului, și anume: contractul de vânzare-cumpărare nr. 1434N/1998, prin care cumpărătorul îl exonerează pe vânzător de obligația de garanție contra evicțiunii, împrejurare ce relevă faptul că ambele părți cunoșteau situația juridică a imobilului.
Au solicitat recurenții a se dispune admiterea recursului și modificarea deciziei instanței de apel, în sensul respingerii apelurilor și menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin.2 proc.civ.
Prin decizia nr.123 din 01.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploieștis -a admis recursul declarat de reclamanți, a modificat în tot decizia în sensul că a respins ca nefondate în tot apelurile, au fost menținute dispozițiile sentinței civile nr.2960/2004 a Judecătoriei Ploiești și s-a respins ca neîntemeiată cererea recurenților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea autorului comun al reclamanților și intervenienților, defunctul, fiind achiziționat de acesta prin actul de vânzare din 13.10.1915, imobil ce a fost preluat în proprietatea statului fără titlu valabil, nefiind respectate dispozițiile Decretului 92/1950.
S-a mai reținut, că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1434/1998 pârâtul a cumpărat de la SC SA în temeiul.112 /95 apartamentul format din 4 camere de locuit și terenul aferent.
Apreciază instanța de recurs că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare sus menționat părțile aveau cunoștință de faptul că foștii proprietari revendică imobilul, iar în sprijinul acestei susțineri este și fișa imobilului, întocmită de P în care se face mențiune expresă a existenței dosarului întemeiat pe dispozițiile Legii.112/95 și mai mult pârâtul a dat o declarație că are cunoștință de adresa nr.12066/6840 a Pp rin care se arată că fostul proprietar al locuinței a solicitat restituirea în natură a apartamentului.
A apreciat Curtea de Apel Ploiești că în mod greșit instanța de apel a aplicat atât disp.art.1899 cod civil pentru că, ansamblul probator administrat în cauză răstoarnă prezumția de bună credință a cumpărătorului, se reține și aplicarea greșită a disp.art.9 din Legea nr.112/1995 întrucât contractul de vânzare-cumpărare în discuție a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, împrejurare de natură a atrage nulitatea absolută a contractului.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire, solicitând să se constate că, în cauză, sunt incidente prevederile art.322 al.8 cod pr.civilă, solicitând admiterea revizuirii, anularea deciziei arătate, respingerea recursurilor declarate de recurenții reclamanți și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr.2566/7 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
În motivarea cererii de revizuire, se arată că a formulat contestație în anulare împotriva deciziei 123/01.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, contestație în care nu a avut posibilitatea de a-și formula apărările datorită unor motive medicale care l-a pus în imposibilitatea de a se prezenta la judecată în instanță la termenul din 5.06.2007, fiind într-o situație mai presus de vointa sa și să poată înștiința instanța despre situația obiectivă în care se afla la acea dată, pe care o va dovedi cu acte medicale.
La data de 12.11.2007, -, au formulat întâmpinare, solicitând să se admită excepția inadmisibilității cererii de revizuire si să se respingă cererea, să se admită excepția tardivității cererii de revizuire și pe cale de consecință să fie respinsă, iar în subsidiar să se respingă cererea ca nefondată și să se mențină decizia atacată, ca legală și temeinică.
În motivarea excepției inadmisibilității, intimații arată că decizia nr.123 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este soluționată în data de 01.02.2007, fiind imposibil existența unui termen în 05.06.2007, atunci când este invocată imposibilitatea de prezentare revizuienților.
În motivarea excepției tardivității, intimatii arată că, potrivit art.324 al.2 cod pr.civilă, termenul de exercitare a revizuirii este de 15 zile de la încetarea împiedicării, ori în cauza de față, adăugând 15 zile la data de 5.06.2007 atunci când este localizată imposibilitatea de prezentare, rezultă că data de 20.06.2007 este termenul maxim pentru depunerea cererii de revizuire.
În cauza de față, cererea de revizuire a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești în data de 27.06.2007.
Pe fond, solicită ca cererea de revizuire să fie respinsă ca nefondată, întrucât din adeverința medicală depusă la dosar se poate observa că imposibilitatea privește doar ziua de 05.06.2007 și este eliberată chiar la acea dată și mai mult Curtea de Apel Ploieștia amânat pronunțarea pentru data de 12.06.2007, fiind o perioadă suficientă pentru ca contestatorul să depună adeverința în instanță.
Prin decizia civilă nr. 1172 din 13 noiembrie 2007 Curtea de Apel Ploieștia admis excepția tardivității cererii de revizuire și a respins, ca tardiv introdusă cererea de revizuire a deciziei nr. 123 pronunțată la 1 februarie 2007 de Curtea de Apel Ploiești.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că potrivit art. 324 alin2 cod pr.civilă termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art.322 pct.8 este de 15 zile și se socotește de la încetarea împiedicării.
Din motivarea revizuirii, reiese că în realitate revizuientul a fost în imposibilitate de a se prezenta la judecarea contestației în anulare din 05.06.2007 și nu imposibilitatea de a se prezenta la judecarea recursului.
Art.322 pct.8 cod pr.civilă arată că există cazul de revizuire dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecata recursului ce a fost soluționat prin decizia nr.123 /2007 a Curții de Apel Ploiești și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr- împrejurare mai presus de voința sa, însă revizuientul a invocat că nu s-a putut prezenta la soluționarea contestației în anulare. Termenul pentru depunere a cererii de revizuire, prevăzut de art.324 alin.2 cod pr.civilă este de 15 zile și se socotește de la data împiedicării, ori data împiedicării invocată de revizuienți ar fi 05.06.2007, dar în realitate trebuia să precizeze data împiedicării de a se prezenta la soluționarea recursului prin decizia nr.123/01.02.2007.
Chiar și fața de data de 05.06.2007 invocată de revizuient, cererea de revizuire este tardivă, întrucât a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 27.06.2007, deci la mai mult de 15 zile de la data invocată de revizuient.
La data de 20 noiembrie 2007 pe rolul Curții de Apel Ploieștia fost înregistrată contestația în anulare a deciziei civile nr. 123/1.02.2007 a Curții de Apel Ploiești, formulată de contestatorii Consiliul Local al Mun.P - prin primar, Primăria Municipiului P - prin primar și Primarul Municipiului P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că recursul intimaților a fost soluționat cu lipsă de procedură cu cei trei contestatori, deoarece deși aceste instituții au fost parte în proces atât la fond cât și în apel așa cum rezultă din citativul dosarului.
În aceste condiții, susțin contestatorii instanța de recurs a procedat la soluționarea cauzei fără îndeplinirea procedurii de citare neputându-se formula apărarea cu privire la motivele de recurs invocate de recurenții reclamanți, fiind incidente dispozițiile art. 317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 97 din 30 ianuarie 2008, curtea a admis contestația în anulare formulată de contestatori, a anulat decizia nr.123 din 1 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și a fixat termen pentru rejudecarea recursului la data de 27 februarie 2008.
Pentru a pronunța astfel, curtea a reținut că motivul invocat de către contestatori, respectiv lipsa de procedură la soluționarea recursului declarat de intimați este întemeiat, deoarece verificând decizia pronunțată în recurs se poate constata că aceștia nu figurează ca părți în respectiva decizie deși au făcut parte din dosar atât la instanța de fond cât și la instanța de apel.
De altfel verificând citativul dosarului se poate constatat că a fost omisă citarea lor în cauză încă de la primirea dosarului de recurs la Curtea de Apel Ploiești.
Motivul de recurs invocat de către contestatori respectiv încălcarea dispozițiilor art. 317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, se referă atât la situația în care procedura de citare a fost neregulat îndeplinită cât și la situația în care judecata a avut loc în lipsa totală a citării părții.
În aceste condiții este evident că instanța de recurs a procedat la soluționarea cauzei fără îndeplinire procedurii legale de citare împiedicând astfel părțile să-și formuleze apărarea cu privire la motivele de recurs invocate de recurenții - reclamanți.
Curtea, examinând decizia recurată, prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Imobilul în litigiu, situat în P,-, fost 23, aparținut în proprietate autorului comun al reclamanților și intervenienților defunctul, fiind achiziționat de acesta prin actul de vânzare din 13.10.1915.
Astfel cum corect au reținut instanțele de fond și apel, acest imobil a fost preluat în proprietatea statului fără un titlu valabil, nefiind respectate dispozițiile Decretului 92/1950, în sensul lipsei identității între persoana adevăratului proprietar și persoana menționată ca proprietar în listele anexă la Decret.
Pe de altă parte, se reține și caracterul neconstituțional al Decretului 92/1950, ce contravenea dispozițiilor Constituției României ce protejau dreptul de proprietate privată.
Prin contractul de vânzare -cumpărare nr. 1434-N/ 19.01.1998, pârâtul a cumpărat de la SC SA, în temeiul Legii 112/1995, apartamentul format din 4 camere de locuit și terenul aferent, la acel moment având calitatea de chiriaș al imobilului descris.
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată și rectificată, reclamanții au solicitat a se constata nulitatea absolută a acestui contract de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară, pe considerentul că au fost încălcate dispozițiile Legii 112/1995, întrucât statul nu era adevăratul proprietar al imobilului înstrăinat.
Raportat la actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1899.civ. apreciind că reclamanții nu au administrat dovezi care să înlăture prezumția de bună-credință de care se bucura pârâtul.
Astfel, Curtea reține faptul că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare menționat, părțile acestuia aveau cunoștință de faptul că foștii proprietari revendică imobilul.
In sprijinul acestei susțineri vine fișa imobilului întocmită de P, existentă la fila 54 dosar fond, în care se face mențiunea expresă a existenței dosarului întemeiat pe legea 112/1995, fișă ce a stat la baza întocmirii contractului de vânzare-cumpărare.
Mai mult, la data de 15 ianuarie 1998, la un moment anterior încheierii contractului, pârâtul a dat o declarație prin care atesta faptul că are cunoștință de adresa nr. 12066/6840 a P, prin care se arăta că fostul proprietar al locuinței a solicitat comisiei constituite în temeiul Legii 112/1995 să i se restituie în natură apartamentul.
De asemenea, în chiar cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare se face mențiunea trecerii imobilului în proprietatea statului în temeiul Decretului 92/1950 și a exonerării vânzătorului de obligația de garanție contra evicțiunii, fiind evidentă asumarea riscului, de către cumpărător, al cumpărării unui bun în litigiu.
Curtea reține și împrejurarea că contractul de vânzare-cumpărare în discuție a fost încheiat cu mult timp înainte de a se pronunța Comisia Județeană P pentru aplicarea Legii 112/1995, prin Hotărârea nr. 230 din 7 octombrie 1998, respectiv la data de 19 ianuarie 1998.
Ori, potrivit disp. art.9 din Legea 112/1995, chiriașii aveau dreptul să cumpere numai acele imobile care nu fuseseră restituite în natură foștilor proprietari.
Prin urmare, în cauză, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 9 din Legea 112/1995, imobilul în litigiu fiind solicitat spre retrocedare de către fostul proprietar, iar procedura administrativă prevăzută de lege era în derulare la momentul contractării.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod greșit instanța de apel a aplicat atât dispozițiile art.1899 Cod civil, ansamblul probator administrat în cauză răsturnând prezumția de bună-credință a cumpărătorului.
Pe de alta parte, se reține și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 9 din Legea 112/1995, contractul de vânzare-cumpărare în discuție fiind încheiat cu încălcarea acestor dispoziții legale, împrejurare de natură a atrage nulitatea absolută a contractului.
In consecință, în temeiul disp. art. 312.proc.civ. coroborat cu disp. art. 304 pct.9 proc.civ., Curtea va admite recursul și va modifica în tot decizia, în sensul respingerii apelurilor și menținerii sentinței instanței de fond.
In ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8.proc.civ, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză, instanța de apel neschimbând natura juridică a contractului de vânzare-cumpărare în litigiu.
Mai mult, raportat la modul de aplicare, de către instanța de apel, a dispozițiilor art. 1899 Cod civil și art.9 din Legea 112/1995, nu se poate reține nici împrejurarea că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii ori că nu au fost avute în vedere probe hotărâtoare pentru soluționarea cauzei.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, aceasta este nefondată, deoarece cu actele depuse s-a făcut dovada calității acesteia de moștenitoare a autorului său, precum și a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Admite recursul declarat de reclamanții, din B,- -M2.1.8 sector 4, - din B-.54.1.9 sector 6, din Rm.V str. -. General nr.4 -.2.9 jud.V, din B-.290.B.4 jud.B, din B-.143.B.13 jud.B, de intervenienții, din B-.64.1.18 sector 3, din B-.8J.2.28 sector 1, A domiciliat în Câmpina-.2..A.41 jud.P, A - prin mandatar domiciliat în Rm.Vstr. -. General nr.4 -.2.9 jud.V, împotriva deciziei 123 din 1.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local P - prin primar, Primăria Municipiului Prin primar, Primarul Municipiului P, Ministerul Finanțelor Publice, B,- sector 5, Ministerul Finanțelor Publice - prin DGFP.P, cu sediul în P-, din P- jud.P,
din P- jud.P și SC SA P cu sediul în- - parter, județul P, cauză reținută spre rejudecare potrivit deciziei nr. 97 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Modifică în tot decizia în sensul că respinge ca nefondate apelurile.
Menține dispozițiile sentinței civile nr. 2960 din 29.03.2004 a Judecătoriei Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Constanța Pană
- - - - C -
Grefier,
- -
Red.CP
Tehnored.CN
3 expl./10.03.2008
nr.691/2003 Judec.
nr.4023/2004 Curtea de Apel Ploiești
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Maria David
Judecători:Maria David, Elena Costea Constanța Pană
