Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 234/
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelanții reclamanți-intimați G și, ambii cu domiciliul în C,-,.2, județ C și apelanții pârâții-intimați MUNICIPIUL C, PRIN PRIMAR, și PRIMARUL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, împotriva sentinței civile nr. 514/14.04.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, cererea de chemare în judecată având ca obiect "contestație în temeiul Legii nr. 10/2001".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru apelanții reclamanți-intimați, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 48328/26.09.2009, și avocat - pentru apelanții pârâții-intimați, în baza delegației de substituire FN/14.10.2009 emisă de avocatul titular, d-na..
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul se referă asupra cauzei învederând că ambele apelurile sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 50 alin.1 din Legea nr. 10/2001, solicitându-se judecata cauzei și în lipsa părților, conform art. 242 pct.2 pr.civ. după care:
Apărătorul apelanților reclamanți-intimați depune la dosar împuternicirea avocațială seria -, nr. 48328/26.09.2009 împreună cu chitanța nr. 07/14.10.2009, înscris cu care face dovada onorariului de avocat și concluzii scrise însoțite de practică judiciară.
Apărătorul pârâților-intimați depune la dosar împuternicirea avocațială seria -, nr. 54104/10.09.2009 a doamnei avocat, delegația de substituire FN din 14.10.2009, precum și chitanța nr. 1381/19.09.2009, reprezentând onorariul de avocat.
Având cuvântul, pe rând, apărătorii părților precizează că nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de administrat, astfel încât prezenta cauză se află în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Având cuvântul, apărătorul apelanților reclamanți-intimați solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii în constatare și respingerii excepției inadmisibilității, precum și acordarea cheltuielilor de judecată atât la prima instanță, cât și în apel, pentru motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosar.
Apreciază că, instanța de fond în mod greșit a admis excepția de inadmisibilitate a cererii reclamanților de constatare a dreptului acestora la măsuri reparatorii în echivalent. În opinia sa, această cerere ar fi doar o operațiune intelectuală subsidiară capătului 2 al cererii privind obligarea Primarului de a emite dispoziție pentru acordarea despăgubirilor; legea obligă Primarul să motiveze dispoziția cu privire la despăgubiri.
Cu privire la apelul pârâților, se solicită respingerea apelului pentru motivele din concluziile scrise. Arată că, Legea nr. 10/2001 condiționează reconstituirea dreptului de proprietate de plata primită. Problema valorii despăgubirilor urmează să fie stabilită de Comisia Centrală, constituind o problemă tehnică.
Apărătorul apelanților pârâții-intimați solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată. Arată că, sentinței apelate s-au adus o serie de critici.
O primă critică constă în faptul că, în mod greșit instanța de fond a calificat preluarea imobilului în baza Decretului 223/1974 ca fiind abuzivă. Ori, în speță, situația reclamanților nu se încadrează în disp. Legii nr. 10/2001, întrucât preluarea s-a făcut contra cost. Atâta timp cât Decretul 223/1974 nu a fost declarat neconstituțional cu Legea supremă, preluarea nu este abuzivă.
O altă critică privește modalitatea de stabilire a despăgubirilor. În acest sens, apreciază că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire faptul că preluarea a fost făcută contracost. Consideră că raționamentul instanței de fond este greșit conform căruia întrucât despăgubirile s-au stabilit la o sumă inferioară prețului de achiziție al imobilului, înseamnă că reclamanții nu au primit nici o despăgubire.
În cele din urmă, o altă critică constă în aceea că, prin dispozitiv, instanța a stabilit în sarcina pârâților două obligații în mod alternativ și echivoc. În lipsa unui dispozitiv expres în hotărâre cu privire la despăgubiri, hotărârea nu se poate pune în executare de Comisia Centrală.
Cu privire la apelul reclamanților, se solicită respingerea apelului întrucât apreciază că în mod judicios a fost respinsă cererea în constatare în temeiul art. 111.pr.civ. Față de capătul 2 de cerere, primul este inadmisibil. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că acțiunea la fond a fost admisă în parte astfel că, urmează a se acorda cheltuielile de judecată pentru fond proporțional cu soluționarea cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 27.01.2009, reclamanții G și au chemat în judecată pârâții Municipiul prin Primar și Primarul Municipiului C pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate - pentru imobilul situat în C, b-dul. - - nr. 193,. 18,. A,. 16 și obligarea pârâților de a emite dispoziție pentru acordarea despăgubirilor respective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că au dobândit imobilul din C, b-dul. - - nr. 193,. 18,. A,. 16, potrivit contractului nr. 3582/1971 și procesului-verbal de predare primire nr. 308/1972. Apartamentul a fost trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 500/14.12.1979 a Consiliului Popular al Județului C pe baza Decretului nr. 23/1974; deși s-a prevăzut că reluarea se face "contra cost" nici o sumă de bani nu a fost plătită reclamanților.
Au formulat notificare pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, act înregistrat la. sub nr. 1819/12.09.2001, însă se tergiversează soluționarea acesteia deși legea prevede un termen de 2 luni.
Pentru dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri; în drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.
S-au anexat copii ale: notificare nr. 1819/12.09.2001 a, contract nr. 3582/15.10.1971, proces-verbal de predare-primire nr. 3081/1972, contract de împrumut nr. 2463/11.11.1971, decizia nr. 500/14.12.1979, adresa nr. 6704/15.03.2007.
Pârâții deși legal citați nu au formulat întâmpinare; prin reprezentant convențional a invocat însă la prima zi de înfățișare, excepția inadmisibilității cererii în constatare.
Soluționând pe fond cauza Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 514 din 14 aprilie 2009 - prin care a admis în parte acțiunea reclamanților G și formulată în contradictoriu cu pârâții Municipiul prin Primar și Primarul Municipiului
Au fost obligați pârâții să emită o dispoziție prin care să acorde reclamanților, în compensare, alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv, situat în C, b-dul. - - nr. 193,. 18,. A,. 16.
A fost respinsă cererea de constatare a dreptului reclamanților la despăgubiri în echivalent ca inadmisibilă.
A fost respinsă cererea reclamanților de plată a cheltuielilor judiciare ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în C, b-dul. - - nr. 193,. 18,. A,. 16 - preluat abuziv conform deciziei nr. 599 din 14 decembrie 1979 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului
Întrucât imobilul preluat în mod abuziv a fost înstrăinat conform Legii nr. 112/1995 - instanța a obligat pârâții să emită dispoziție motivată prin care să acorde reclamanților, în compensare, alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv.
Cu privire la constatarea dreptului reclamanților la despăgubiri în
echivalent, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă având în vedere că acțiunea în realizare - de obligare a pârâților de a emite o dispoziție de acordare a despăgubirilor a fost formulată concomitent cu prima. În această situație cererea de constatare a dreptului este inadmisibilă câtă vreme reclamanții au la îndemână acțiunea în realizarea dreptului.
De asemenea, a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât reclamanții nu au dovedit că ar fi suportat vreun cost cu promovarea și susținerea prezentei acțiuni.
În termenul legal, împotriva sentinței civile nr. 514 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel părțile.
Apelul declarat de către apelanții G și.
Critica soluției se referă la admiterea greșită a excepției de inadmisibilitate a cererii privind constatarea dreptului reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii întrucât în speță sunt incidente disp. art. 111 Cod proc. civilă.
Prin urmare Tribunalul mai întâi trebuia să constate că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent - după care să oblige pârâții să emită dispoziția prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, în mod greșit a fost respinsă cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată întrucât reclamanții au făcut dovada acestor cheltuieli prin depunerea chitanței de plată a onorariului de avocat în sumă de 2000 lei.
Pentru cele menționate mai sus au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii în constatare și respingerii excepției de inadmisibilitate, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
Apelul declarat de pârâții Municipiul prin Primar și Primarul Municipiului.
Critica soluției se referă la:
(1) În mod greșit instanța a calificat preluarea în baza Decretului nr. 223/1974 ca fiind abuzivă.
Decretul nr. 223/1974 nu reprezintă un act de preluare abuzivă în condițiile în care preluarea s-a făcut contra cost. În mod greșit a fost încadrată speța în prevederile art. 2 alin. 1 lit. (a) din legea nr. 10/2001 având în vedere că acest text vizează preluări realizate în baza Decretului nr. 92/1950 și Legea nr. 119/1948.
Preluarea acestui imobil a fost legală conform Decretului nr. 223/1974 avându-se în vedere cele menționate mai sus că imobilul s-a preluat contra cost.
În această situație se constată că titlul statului este valabil, acesta dobândind proprietatea în baza legii.
(2) Critica referitoare la modalitatea de stabilire a despăgubirilor.
La stabilirea de acordare a despăgubirilor pentru imobilul preluat de către stat, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 7 și să aibă în vedere că imobilul în cauză a fost preluat contra cost.
Or instanța a obligat pârâții să emită dispoziție de acordare de măsuri reparatorii fără să aibă în vedere faptul că imobilul a fost preluat contra cost.
(3) O altă critică a hotărârii constă în aceea că, prin dispozitiv, instanța a stabilit în sarcina pârâților două obligații în mod alternativ și echivoc.
Astfel instanța a obligat pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar să emită dispoziție prin care să acorde reclamanților bunuri/servicii în compensare ori să propună acordarea de despăgubiri.
Rezultă că prin dispozitivul hotărârii, instanța stabilește în mod echivoc obligații alternative în sarcina ambilor pârâți pe care aceștia trebuie să le aducă la îndeplinire în una din cele două modalități.
Prin urmare, dispozitivul trebuie să stabilească cu exactitate obligațiile cei revin fiecărei părți - nelăsând la aprecierea acestora.
Pentru cele relatate mai sus au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii și în subsidiar schimbarea în parte a sentinței apelate, cu obligarea Primarului Municipiului C la întocmirea propunerii de despăgubiri pentru imobilul notificat, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001modificată.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Apelul declarat de pârâți:
(1) Motivul de apel vizând calificarea greșită de către instanța de fond, că
preluarea în baza Decretului nr. 223/1974 a fost abuzivă.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanții au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 solicitând despăgubiri pentru imobilul situat în C, b-dul. - -, nr. 193,. 18,. A,. 16, preluat în baza deciziei 50 din 14 decembrie 1979 - conform Decretului nr. 223/1974.
În urma administrării de probe, instanța de fond în mod corect a stabilit, ca fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 2 lit. (a) și (i) din Legea nr. 10/2001 și art. 3 din aceeași lege - în sensul că imobilul a fost preluat în mod abuziv cu titlu (Decretul nr. 223/1974) și că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii - care constau în restituirea în natură sau prin echivalent.
În speță - astfel cum s-a menționat mai sus - imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 - deoarece reclamanții părăsind țara au fost lipsiți în mod abuziv de dreptul lor de proprietate recunoscut și protejat atât pe plan intern cât și internațional.
Acest act normativ era în contradicție cu prevederile Constituției din anul 1965, cu dispozițiile art. 480 și 481 cod civil și cu tratatele și convențiile internaționale la care România era parte și prin urmare titlul statului nu este valabil constituit.
Astfel, deși dacă autoritatea de stat a emis o decizie administrativă și a compensat suma de 40.000 lei, primită cu titlu de preț, cu suma pe care o datorau la CEC cu titlu de împrumut, statul a preluat imobilul fără titlu valabil, încălcând regimul constituțional al ocrotirii proprietății prin obligația impusă proprietarului de a înstrăina imobilul.
În concluzie - în speță a avut loc o preluare abuzivă a imobilului, nu cum susțin pârâții că au dobândit dreptul de proprietate asupra acestui prin aplicarea în mod legal a Decretului nr. 223/1974.
(2) Critica adusă modalității de stabilire a despăgubirilor.
Potrivit art. 11 alin. 7 din Legea nr. 10/2001 în situația imobilelor
expropriate - care nu se pot restitui în natură, valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite din despăgubirile ce urmează a fi primite.
Valoarea actualizată acestor despăgubiri primite se stabilește conform art.I
alin. 1 din Titlul II din nr.OUG 184/2002 care prevăd că " Pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar din anul preluării, la cursul leu/dolar din anul emiterii deciziei/dispoziției prin care se soluționează notificarea. Acest coeficient de actualizare se va utiliza și pentru calculul valorii estimative a construcțiilor și terenurilor preluate în mod abuziv în intervalul de referință al legii."
În acest sens, la stabilirea obligației de acordare a despăgubirilor pentru
imobilul preluat de către stat, trebuia să se facă aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 7, respectiv să se aibă în vedere faptul că imobilul în cauză a fost preluat contra cost.
Astfel, prin Decizia nr. 500/14.1.21979 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular C se arată că imobilul se preia de către stat în baza Decretului nr. 223/1974, urmare a plecării din țară a reclamanților; de asemenea se arată că preluarea se face contra cost, iar valoarea de preluare este stabilită la suma de 40.000 lei.
În acest sens sunt și relațiile comunicate prin adresa nr. 6704/15.03.2007, prin care se arată că, pentru achitarea diferenței de preț de 73.600 lei pentru apartamentul în litigiu, reclamanții au contractat un credit ipotecar, conform contractului de împrumut nr. 2463/11.11.1971, din această sumă a fost achitată până la momentul preluării suma de 35.992 lei, rămânând de achitat o diferență de 37.608 lei. Această sumă a fost avansată de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular C, ca urmare a deciziei de preluare nr. 500/1979.
Prin urmare, din toate probele administrate rezultă faptul că preluarea imobilului s-a efectuat contra cost, suma stabilită ca și despăgubire în urma preluării fiind virată de stat pentru a stinge datoria contractată de către reclamanți prin contractul de împrumut nr. 2463/1971.
În mod greșit instanța de fond a reținut că despăgubirile s-au stabilit la
sumă inferioară prețului de achiziție al apartamentului ceea ce a condus la concluzia că nu au primit nicio despăgubire; trebuia să existe o echivalență între prețul de achiziție și valoarea stabilită drept despăgubire.
Suma de 40.000 lei - stabilită drept despăgubiri - a fost virată în contul CEC-ului pentru împrumutul acordat - pentru a se stinge datoria se va deduce din despăgubirile cuvenite reclamanților - sumă ce se va actualiza cu coeficientul de inflație prevăzută la art. 1 alin. 1 al titlului II din nr.OUG 184/2002.
(3) Critica hotărârii că, prin despăgubire instanța a stabilit în sarcina
pârâților două obligații în mod alternativ și echivoc.
Conform sentinței civile nr. 514 din 14 aprilie 2009 - instanța a obligat
pârâții să emită dispoziție prin care să acorde reclamanților, în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv, situat în C, b-dul. - -, nr. 193,. 18,. A,. 16.
Este adevărat că prin dispozitivul hotărârii - instanța a stabilit obligații alternative în sarcina pârâților, dar acordarea acestor măsuri depinde de aducerea la îndeplinire a uneia dintre cele două modalități de compensare sau propunere de despăgubiri în urma căreia se va emite dispoziție motivată.
Procedând în acest mod va fi adusă la îndeplinire una din cele două modalități de acordare a măsurilor reparatorii, în compensare sau despăgubiri.
Apelul declarat de către reclamanții G și.
Instanța de fond în mod corect a respins capătul de cerere privind constatarea dreptului reclamanților la măsuri reparatorii pentru imobilul în raport cu capătul 2 de cerere privind obligarea pârâților să emită dispoziție motivată de acordarea despăgubirilor respective, ca inadmisibilă, avându-se în vedere că în speță sunt incidente dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
În speță, reclamanții au folosit simultan atât cererea în constatarea dreptului la măsuri reparatorii, cât și acțiunea în realizarea dreptului de obligare a pârâților de a emite dispoziție de acordare a despăgubirilor.
Din însăși formularea acțiunii reiese inadmisibilitatea cererii în constatare fapt constatat și de către instanța de fond.
În mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată întrucât nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți.
Va admite apelul declarat de către pârâții, va schimba în parte sentința apelată în sensul că din despăgubirile cuvenite reclamanților se va deduce suma de 40 000 lei - primită cu titlu de despăgubire, sumă actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut de art. I alin. 1 al titlului II din nr.OUG 184/2002.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga apelanții reclamanți către apelanții pârâții la 357 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții reclamanți G și, ambii cu domiciliul în C,-,.2, județ C, împotriva sentinței civile nr. 514/14.04.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, ca nefondat.
Admite apelul formulat de apelanții pârâții MUNICIPIUL C, PRIN PRIMAR, și PRIMARUL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, împotriva sentinței civile nr. 514/14.04.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că, din despăgubirile cuvenite reclamanților se va deduce suma de 40 000 lei primită cu titlu de despăgubire, sumă actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut de art. I alin. 1 al titlului II din nr.OUG 184/2002.
Obligă apelanții reclamanți către apelanții pârâți la 357 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./11.11.2009
Tehnored.gref./8ex./19.11.2009
Emis 4 com./23.11.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Vanghelița Tase
