Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 241/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 241/
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant, domiciliat în C, str. -, nr. 120, -B,.B,.12, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 602 din 28.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul pârât reprezentat de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 1865/ 19.10.2009, lipsind apelantul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cuprinsul căruia învederează că apelul este formulat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul intimatului pârât susține că nu are cereri prealabile de formulat, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru intimatul pârât, apărătorul acestuia solicită respingerea apelului ca nefondat întrucât, raportat și la probele din apel, considerentele instanței de fond subzistă, respectiv nu s-a făcut dovada formulării unei notificări.
Solicită obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentei apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 602/28.04.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost respinsă ca nefondată formulată de reclamantul în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI C, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 500 lei către pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului C pentru a se dispune obligarea acestuia să răspundă cererii de soluționare a notificării adresate în vederea acordării măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru o casă demolată situată pe- și pentru terenul aferent acesteia de 350 mp, preluate abuziv, prin expropriere, precum și la plata unor daune morale în valoare de 10.000 euro.
Tribunalul a apreciat că, în raport de solicitarea reclamantului și de motivarea cererii de chemare in judecata, acțiunea nu poate fi analizată decât raportat la prevederile art.23 al.1 din Legea nr.10/2001, iar nu prin prisma prevederilor evocate - Legea nr.554/2004 și art. 998.civ.
Notificarea a fost însă adresată Primăriei la data de 24.10.2005, așadar după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 și deci după expirarea termenului prevăzut de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prorogat succesiv.
S-a conchis în sensul că în speță, reclamantul nu a făcut dovada sesizării autorității locale, ca persoană deținătoare, cu o notificare formulată în termenul prevăzut de lege, întrucât nici unul din înscrisurile depuse la dosar nu poartă dată certă constituită în condițiile art.1182 civ. iar adresa nr.R 56436/13.04.2009 emisă de Primăria Municipiului C confirmă că reclamantul nu a adresat unității deținătoare vreo notificare sau o cerere de restituire.
Astfel fiind, pârâtului nu îi incumbă obligația de a răspunde unei solicitări care nu i-a fost adresată.
Împotriva acestei soluții a declarat apel, în termen legal, reclamantul, care a apreciat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Apelantul reclamant a susținut că obiectul principal al cererii sale l-a constituit emiterea deciziei de restituire a unui imobil sau de respingere a cererii transmise în condițiile Legii nr. 247/2005.
S-au reiterat aspectele legate de modalitatea de transmitere a notificării către autoritatea locală după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 pentru imobilul ce a intrat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 341/1979, pe actualul amplasament fiind edificate blocuri de locuințe.
Apelantul a susținut că imediat după apariția Legii nr. 10/2001 a făcut demersuri la Primărie pentru a intra în posesia documentelor ce atestau dreptul său și care au fost ridicate de autorități cu ocazia demolării, precum și că aceste demersuri au rămas fără rezultat.
Că după înaintarea notificării, la 24.10.2005, apelantul a intrat în posesia unor înscrisuri deținute de un terț aflat în aceeași situație, însă demersurile efectuate la Primăria mun. C au rămas fără rezultat; ulterior a aflat că pentru același imobil a formulat o notificare numita, care nu a locuit niciodată la această adresă.
S-a solicitat să se constate că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, întrucât cererea sa din 24.10.2005 a fost transmisă prin poștă fără confirmare de primire, iar ulterior a aflat că ea nu a mai fost înregistrată, fiind apreciată ca tardivă.
În aceste condiții, apelantul a retransmis documentația instituției Prefectului Jud. C în anul 2006 și ulterior și în 2007, care prin adresa nr. 157/I/15.03.2007 a comunicat-o Primăriei
Apelantul a arătat demersurile ulterioare efectuate în cursul anului 2008, susținând că în mod incontestabil a făcut dovada demersurilor sale pentru obținerea măsurilor reparatorii.
Criticile au vizat deopotrivă obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ale pârâtului, apreciindu-se că înscrisul intitulat chitanță, depus la dosar, este fals, întrucât nu este însoțită de o factură fiscală; astfel, este vorba despre o operațiune ilicită, din sfera evaziunii fiscale.
Apelul este nefondat.
Chestiunea dedusă judecății este cea a supunerii autorității publice locale intimate la îndeplinirea unei obligații legale - anume, cea statuată prin art. 25 din Legea nr. 10/2001, de a emite o dispoziție motivată asupra notificării înaintate de persoana pretins îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 - precum și a subzistenței acestei obligații în cazul în care notificarea a fost depusă cu depășirea termenului reglementat prin art. 21 alin. 1 din lege ( actual 22 din legea rep. și modif. ) și care a fost prorogat succesiv prin efectul nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001.
Analiza acestui aspect implică raportarea la interesul actual, legitim și imediat al părții care reclamă neîndeplinirea acestei obligații, iar din acest punct de vedere, în mod corect prima instanță a constatat că prin nedepunerea unei notificări până la împlinirea termenului legal ( în februarie 2002 ), autoritatea locală este derobată de obligația de a mai răspunde prin dispoziție notificării depuse după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
De altfel, chiar dacă instanța de fond nu s-a pronunțat explicit asupra acestui aspect, se va reține că însuși apelantul reclamant confirmă că demersurile sale s-au materializat abia după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, care însă prin modificările aduse conform Titlului I Legii nr. 10/2001 nu genera o repunere a persoanelor care au pierdut termenul legal de notificare, în exercițiul acestui drept.
Pe cale de consecință, pierderea termenului de depunere a notificării, în condițiile Legii nr. 10/2001 instituie premisa pierderii calității de persoană îndreptățită în sensul dat de lege, prin negarea în fața oricărei autorități a statului ( inclusiv a celor jurisdicționale ) a dreptului de proprietate reclamat și, deci, a unui bun în înțelesul art. 1 din Protocolul I la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din acest punct de vedere, susținerile apelantului care tind să fundamenteze motivele apelului, referitoare la existența unor demersuri la primărie imediat după apariția Legii nr. 10/2001 pentru documentare, dar care nu au primit un răspuns, cât și la identificarea, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, a unor înscrisuri doveditoare depuse cu notificarea, sunt neîntemeiate, câtă vreme singurul document relevant, care atestă inițierea procedurii, este notificarea datată 24.10.2005.
Este în aceeași măsură irelevantă afirmația potrivit căreia imobilul face obiectul unei notificări adresate de către o terță persoană fără ca aceasta să dețină un titlu de proprietate, întrucât doar persoana îndreptățită poate opuneerga omnesdreptul său de proprietate asupra bunului preluat abuziv de stat, condiție pe care, astfel cum s-a arătat, apelantul nu o îndeplinește.
Conchizând, tardivitatea depunerii notificării prevăzute de Legea nr. 10/2001 atrage, astfel cum se statuează explicit în art. 22 alin. 5 din legea modif. și republ. pierderea dreptului de a pretinde în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, ceea ce echivalează cu negarea oricărei obligații a persoanei notificate de a răspunde prin decizie/dispoziție motivată, pretențiilor formulate.
Sub aspectul criticilor referitoare la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ale pârâtului în fața instanței d fond, se va reține că acestea sunt neîntemeiate în contextul dat de art. 274 cod proc. civilă, care instituie regula suportării tuturor cheltuielilor generate de proces, de către partea care cade în pretenții. Cum în speță s-a făcut dovada plății efective a unor asemenea cheltuieli de către pârât apărătorului care i-a reprezentat interesele, nu prezintă importanță, pentru controlul jurisdicțional, aspectele referitoare la modalitatea de reflectare în documentația contabilă justificativă, a acestor cheltuieli.
Pentru toate aceste considerente, în raport de disp. art. 296 cod proc. civilă apelul urmează a fi respins, iar în aplicarea disp. art. 274 cod proc. civilă, apelantul reclamant va fi obligat la suportarea cheltuielilor de judecată în apel, de 300 lei către intimatul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant, domiciliat în C, str. -, nr. 120, -B,.B,.12, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 602 din 28.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă apelantul către intimatul pârât la 300 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
4.11.2009
Dact.disp.gref.
4 ex./4.11.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
