Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2077/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.25
Ședința publică de la 18 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 901 din 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul-reclamant, personal consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte Primăria Municipiului B prin Primarul General și consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimatului - pârât Ministerul Finanțelor Publice, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul -pârât depune la dosar note scrise solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat.
Menționează că la dosar există dovezi din care rezultă că tatăl său a solicitat să cumpere imobilul în litigiu.
Reprezentantul intimatei-pârâte Primăria Municipiului B prin Primarul General solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică.
Reprezentantul intimatului - pârât Ministerul Finanțelor Publice solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului București la data de 18.12.2008, reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției nr.10934 din data de 14.11.2008 emisă de Primăria Municipiului B, solicitând în contradictoriu cu aceasta precum și cu Ministerul Finanțelor Publice, anularea acestei dispoziții și să se constate că intimatele dețin terenul în suprafață de 123 mp. situat în B, str.-.-, nr.130, sector 5, fără un titlu valabil.
De asemenea, reclamantul a solicitat instanței obligarea intimaților la daune cominatorii de câte 100 lei/zi de întârziere în aducerea la îndeplinire a hotărârii definitive, în sensul atribuirii în deplină proprietate și liniștită posesie către reclamant a terenului din litigiu.
Prin sentința civilă nr.901 din 15.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins această acțiune, ca neîntemeiată, reținând că, prin dispoziția contestată s-a respins notificarea formulată de, și G privind restituirea în natură a imobilului în litigiu, întrucât nu s-a făcut dovada preluării abuzive, respectiv nu s-a făcut dovada imposibilității plății impozitului pentru imobilul notificat, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.224/1951, decizia nr.883/1953 a Sfatului Popular al.
Tribunalul a mai reținut că imobilul a fost dobândit de, autorul reclamantului, în baza actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.60725/1945 și a fost preluat în proprietatea statului de la numiții și conform deciziei fostului S Popular al nr.883/1953 emisă în baza Decretului nr.224/1951.
În aplicarea art.1 și art.2 din Lega nr.10/2001 tribunalul a arătat că în situația trecerii imobilului în proprietatea statului în baza Decretului nr.224/1951 calificarea preluării imobilului pentru neplata impozitelor către stat ca fiind abuzivă este condiționată de caracterul neculpabil al nerespectării obligațiilor fiscale.
Tribunalul a apreciat că împrejurarea că autorii reclamantului nu au avut posibilitatea materială de a achita impozitele către stat nu constituie prin ea însăși un motiv neimputabil proprietarului care să atragă incidența măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Prin apelul formulat împotriva acestei hotărâri, reclamantul a susținut că tribunalul nu a ținut cont că imobilul din litigiu a fost proprietatea tatălui său și a fost preluat în mod abuziv în baza deciziei nr.883/1953, iar Statul Român a devenit astfel proprietarul abuziv în indiviziune cu apelantul asupra imobilului.
Tribunalul nu a ținut cont de perioada grea social-istorică din anii 1947 - 2001, tatăl reclamantului fiind liber profesionist, având de întreținut trei copii minori, iar datorită situației grele de după război nu avea posibilitatea financiară de a achita impozitele mari impuse de statul expropriator, mai ales că nici mama - fiind casnică - nu reușea să obțină veniturile necesare obligațiilor financiare mari impuse la vremea respectivă.
În sentința civilă criticată, instanța de fond a reținut faptul că reclamantul a renunțat la administrarea probei cu expertiză judiciară topografică însă aceasta nu se impunea în mod expres în această cauză.
În apel nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate în memoriul de apel, având în vedere probatoriul administrat în cauză în fața primei instanțe, Curtea apreciază că apelul este nefondat.
Astfel, în mod corect, instanța a aplicat și interpretat dispozițiile art.1 și ale art.2 din Legea nr.10/2001 precum și ale art.1169 din Codul civil și, prin urmare, în mod corect a reținut că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive de către stat a imobilului proprietatea autorilor reclamantului.
Acestuia îi incumba sarcina probațiunii, prin urmare, era obligat să administreze, în contextul dispozițiilor art.129 din Codul d e procedură civilă, probatoriul prin intermediul căruia să dovedească în concret, împrejurarea obiectivă ce l-a determinat pe proprietar să se afle în imposibilitatea de a administra bunul său pentru ca măsura dispusă de stat să devină o expropriere abuzivă, fără o justă și prealabilă despăgubire.
În mod corect, față de poziția procesuală a reclamantului la termenul de judecată din 06.04.2009, tribunalul a luat în considerare și manifestarea de voință a acestuia în sensul renunțării la administrarea probei cu expertiză judiciară topografie și construcții, probatorii încuviințate de instanță și că partea nu înțelege să formuleze cerere de ajutor judiciar pentru plata onorariului de expert, soluție în deplin acord cu principiul disponibilității procesului civil.
În condițiile prevăzute de dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, pentru considerentele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - reclamant domiciliat în B, str.-.-, nr.130, sector 5 împotriva sentinței civile nr.901 din 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.5/02.02.2010
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă
