Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 303/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 303/
Ședința publică din 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în B,- bis, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 947 din 28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul pârât Municipiul C prin Primar, reprezentat de d-na avocat, în substituirea d-nei avocat, potrivit delegației din 14.12.2009, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, iar întâmpinarea formulată de intimat a fost comunicată apelantului la 8.12.2009.
După referatul grefierului de ședință;
Se solicită de către apărătorul apelantului pârât, în completarea probatoriului, emiterea unei adrese către autoritatea locală pentru a comunica stadiul de soluționare a celor două notificări formulate de reclamant în temeiul Legii 10/2001.
Instanța, deliberând, respinge cererea de suplimentare a probatoriului formulată prin prisma art. 295 al.2 Cod pr. civilă, întrucât apelantul avea posibilitatea de a depune la dosar această documentație.
Reținând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelantul pârât, apărătorul acestuia pune concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat, întrucât unitatea administrativ-teritorială nu are calitate procesuală pasivă, obligația de a răspunde notificărilor revenind primarului.
În ceea ce privește fondul cauzei, greșit s-a soluționat pricina fără a exista o adresă la dosar din care să reiasă stadiul de soluționare a notificării, prezumând pur și simplu că pârâtul s-ar afla în culpă doar pe baza celor susținute de reclamant.
Solicită obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr.947/28.09.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admisă acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL C prin Primar, pârâtul fiind obligat la emiterea dispoziției motivate asupra notificărilor înregistrate sub nr. 1661/28.08.2001 și 1662/28.08.2001 la BEJ privitoare la restituirea imobilelor - terenuri în supr. de 220 mp, respectiv, 90 mp și la construcțiile demolate situate în mun. C,-, respectiv,- cu-.
Instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a notificat pe pârât în temeiul Legii nr.10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele - terenuri și construcții demolate - situate în C,- (actualmente-) și-. Cererile de restituire s-au fundamentat pe actul de vânzare-cumpărare autentificat la 20.05.1931.
Notificările au fost adresate prin intermediul executorului judecătoresc, conform legii, însă de la data înregistrării lor reclamantul nu a primit nici un răspuns; din adresele depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamantul a avut o atitudine cooperantă față de solicitările autorității locale în legătură cu depunerea înscrisurilor necesare soluționării cererii.
Judecătorul fondului a reținut că în speță sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 23 al. 1 din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care,În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură".
Or, în cauză, termenul de 60 de zile curge de la data adresării notificării, care a fost însoțită și de actele doveditoare ale dreptului pretins, reclamantul comunicând totodată, în scris, pârâtului toate actele de care este condiționată emiterea dispoziției, astfel că nu se poate aprecia că a operat prorogarea la care face referire art. 23.1 al. 4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Instanța de fond a conchis în sensul că potrivit acestor prevederi, autoritatea pârâtă are obligația de a răspunde solicitării, indiferent dacă persoana are sau nu îndreptățire potrivit legii sau vocație la restituire ( aspecte de fond care țin de soluția cuprinsă prin dispoziția motivată ).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâtul MUNICIPIUL C, care a susținut că soluția este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
- greșita reținere a calității procesuale pasive a Municipiului C prin
Primar în prezenta cauză, față de reglementarea indusă prin art. 20 al. 5 din Legea nr. 10/2001 care atribuie în competența primarului obligația de a răspunde acestor cereri prin emiterea dispoziției motivate.
S-a susținut, în acest context, invocându-se excepția lipsei calității
procesuale pasive în fond, că unitatea administrativ-teritorială nu are nici un atribut statuat în raport de disp. Legii nr. 10/2001, doar conducătorul acestei unități având prerogative expres prevăzute de lege, obligația având natura uneiaintuitu personae.
- greșita soluționare a cauzei de către instanța de fond în condițiile neadministrării probei cu înscrisuri care să ateste stadiul actual al soluționării notificărilor evocate.
Apelantul pârât a arătat astfel că prezentul apel este formulat și împotriva încheierii de ședință din 21.09.2009, prin care s-a respins solicitarea pârâtului de a se administra proba cu înscrisuri în sensul menționat, apreciindu-se de către parte că aceasta era singura probă pertinentă pe baza căreia s-ar fi putut observa dacă aceste notificări sunt soluționate, iar în cazul în care nu sunt, cui îi incumbă culpa nesoluționării lor.
S-a solicitat, în condițiile art. 295 al. 2 cod proc. civilă, suplimentarea probatoriului în apel, pe acest aspect.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului, în principal ca tardiv, iar pe fond ca neîntemeiat.
Intimatul a răspuns punctual criticilor formulate, arătând în legătură cu calitatea procesuală pasivă a Municipiului că acesta este conform legii deținătorul imobilelor preluate abuziv de stat.
S-a apreciat că prezenta cale de atac este o modalitate de a tergiversa soluționarea administrativă a notificărilor depuse și că înscrisurile pretinse de apelantul pârât constituie în fapt răspunsurile unității administrative notificate cu privire la stadiul actual de rezolvare a cererilor.
Chestiunea tardivității apelului a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât calea de atac a fost promovată cu respectarea art. 284 cod proc. civilă.
Analizând criticile formulate, în raport de disp. art. 295 al. 1 cod proc. civilă se va reține că apelul este nefondat.
Astfel, cât privește formularea pentru prima dată în apel a excepției lipsei calității procesuale pasive, ca excepție de fond dirimantă, Curtea va reține că aceasta este nefondată, instanța de fond pronunțând corect soluția față de entitatea pârâtă. soluției rezidă atât din textul art. 21 al. 4 din Legea nr. 10/2001 care indică unitățile administrativ-teritoriale ca fiind persoane deținătoare pentru bunurile aflate în patrimoniul acestora, cât și din conținutul normei cuprinse în art. 63 din Legea nr. 215/2001, care conferă primarului calitatea de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale - ca entitate de drept public.
Împrejurarea că legiuitorul a statuat, prin Legea nr. 10/2001, că în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor nu susține critica apelantului conform cu care entitatea de drept public nu poate figura cu calitate procesuală pasivă proprie într-un asemenea litigiu, câtă vreme este cea care conform Legii nr. 215/2001 are personalitate juridică și întrunește și atributele entității notificate. Pe de altă parte, prin Normele metodologice de aplicare a legii speciale se statuează în sensul că soluționarea notificării revine unui organism specializat (comisie internă) constituit la nivelul primăriei și care alături de organul de conducere al entității deținătoare - în speță, Primarul - are obligația de a soluționa operativ problemele legate de situația juridică a imobilului și de întregirea documentației necesare elaborării dispoziției motivate.
Pe cale de consecință, soluția instanței de fond pronunțată față de entitatea notificată nu este dată cu nesocotirea unor norme legale imperative, unitatea administrativ-teritorială în patrimoniul căreia se prezumă că se află bunul revenindu-i - prin organele sale competente, desemnate de lege - să rezolve notificarea.
Apelul urmează a fi apreciat ca neîntemeiat și cu privire la cel de-al doilea motiv de critică, privitor la încheierea dată la 21.09.2009 ( atacată în condițiile art. 282 al. 2 cod proc. civilă ), constatându-se că în mod judicios instanța de fond - raportându-se la prevederile art. 167 cod proc. civilă, a respins ca neutilă soluționării speței proba cu înscrisuri în modalitatea solicitată de autoritatea pârâtă.
Chestiunea prezentării unor înscrisuri care să ateste stadiul soluționării notificărilor nu ține în cauză de imposibilitatea părții care o propune de a administra nemijlocit această probă, astfel că în mod corect judecătorul fondului a considerat ca nefiind utilă formularea unei cereri către entitatea învestită cu analizarea cererilor ( în speță, pârâtul, prin comisia internă constituită conform legii ) în vederea comunicării stadiului lor.
Această probă putea fi administrată direct, în fond și în apel, de către apelantul pârât, acesta având în subordine persoanele abilitate să analizeze și să stabilească premisele emiterii notificării, fără a fi necesară emiterea unei adrese în acest sens.
Or, câtă vreme apelantul pârât (care nu a contestat calitatea sa de persoană deținătoare și nici înregistrarea notificărilor) nu a făcut și dovada emiterii dispozițiilor motivate, probele propuse în sensul verificării stadiului în care se află aceste cereri pe rolul comisiei interne nu sunt utile justei soluționări a cauzei.
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art. 296 cod proc. civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelantul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în B,- bis, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 947 din 28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
15.01.2010
Dact.disp.gref.
4 ex./15.01.2010
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
