Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 310/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr. 195+/112/2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 310/A/2008
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții apelanți - și - împotriva sentinței civile nr. 400/F/03.07.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr. 195+/112/2007, privind și pe pârâții intimați COMUNA prin primar și PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta apelantă -, lipsă fiind reclamantul apelant și pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, motivele de apel au fost redactate de avocat.
La solicitarea instanței, reclamanta precizează că din terenul de 400 mp intravilan o parte este ocupat de construcții provizorii (ateliere metalice).
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reclamanta apelantă solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate în sensul admiterii plângerii, anulării dispoziției nr. 4/2007 emisă de Primarul comunei cu obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții, cu cheltuieli de judecată. În susținerea apelului arată că terenul în litigiu reprezintă terenul de sub construcțiile preluate, curtea și grădina aferentă. Acest teren nu a intrat sub incidența Legii nr. 18/1991, fiind teren ocupat de construcții, situat în intravilanul localității, fiind evident că nu s-a putut solicita restituirea în baza Legii fondului funciar.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului declarat, reține:
Prin sentința civilă nr. 400/03.07.2008 a Tribunalului Bistrița Ns -a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Comuna, prin Primar, și, în consecință:
A fost anulată în parte Dispoziția nr. 4/16.01.2007 emisă de Primarul comunei;
Pârâtul Primarul comunei a fost obligat să adopte o nouă dispoziție prin care să propună acordarea, în favoarea reclamanților, a unor măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor, în condițiile prevederilor legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilele construcții, casă de locuit și anexe gospodărești, demolate.
S-a menținut restul dispoziției.
Pârâții au fost obligați să plătească, în solidar, reclamanților suma de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în considerentele sentinței faptul că:
Prin Dispoziția nr. 4/2007 emisă de Primarul comunei în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă notificarea formulată de și, cu motivarea că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al persoanei îndreptățite la imobilul revendicat și nu a fost dovedită calitatea de moștenitori ai proprietarului imobilului.
Prin sentința civilă nr. 587/F/2007 a Tribunalului Bistrița Ns -a admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu Primarul comunei și comuna, s-a anulat Dispoziția nr. 4/2007 emisă de Primarul comunei care a fost obligat să emită o nouă dispoziție, prin care, să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcții, în prezent demolate, casă cu două camere, bucătărie și de alimente (casă care a fost înscrisă în CF nr. 1061, nr. top 168) și anexe gospodărești nelocalizate în CF: bucătărie de vară, grajd șură, preluate de la antecesorul reclamanților și să restituie în natură suprafața de 4 ari teren din cel înscris în CF sub nr. top 138 și 139/2, dacă acesta este liber sau să se acorde un alt bun în compensare ori să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, potrivit legii speciale, dacă restituirea în natură sau acordarea de bun în compensare nu sunt posibile.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtul Primarul comunei, și reclamanții și.
Prin decizia nr. 459/A/2007, dată în dosarul nr-, Curtea de APEL CLUJa admis apelurile, a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la același tribunal.
În considerentele deciziei s-au statuat următoarele:
Reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, prin incidența dispozițiilor art. 4 alin. 2, raportat la art. 3 alin.1 lit. a, coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001, republicată; construcțiile au fost demolate nefiind posibilă restituirea în natură, restituirea în natură poate viza doar terenul liber.
Instanța investită cu soluționarea fondului avea obligația lămuririi tuturor împrejurărilor de fapt în cauză prin administrarea probelor concludente, întrucât, prin Decizia nr. XX a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat în sensul că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond cererile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, atât în plângerile împotriva dispoziției de respingere a cererii, cât și în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Cercetarea împrejurărilor de fapt mai sus evocate, în legătură cu stabilirea dreptului la restituire în natură și a întinderii acestuia, la identificarea măsurii reparatorii în echivalent și a bunurilor imobile în privința cărora operează, este în legătură cu fondul dreptului dedus judecății, astfel că declinarea competenței de realizare a ei, în favoarea entității învestită cu soluționarea notificării, echivalează cu o necercetare a fondului în înțelesul prevăzut de art. 297 alin.1 teza I Cod procedură civilă.
S-au dat instanței de rejudecare următoarele îndrumări:
Prima instanță va supune dezbaterii contradictorii a părților necesitatea administrării probei cu expertiza tehnico-judiciară, pentru identificarea terenului liber de construcții și susceptibil de restituire în natură, în sensul dispozițiilor art. 10.1 - art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară Legii nr. 10/2001, republicată.
Totodată, se va verifica pretinsa identitate între terenul care a făcut obiect al reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991 și terenul pretins a fi restituit în baza Legii nr. 10/2001, precum și limitele în care aceasta a operat, eliminând astfel riscul unei duble reparații și, prin aceasta, o îmbogățire fără just temei a reclamanților.
identificării imobilelor în privința cărora restituirea în natură nu poate opera, în condițiile legale, instanța va verifica oferta pârâtului, în sensul compensării cu alte bunuri oferite prin echivalent, din tabelul bunurilor disponibile afișat potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 5 al Legea nr. 10/2001, acceptarea acestei oferte de către reclamanți și realizarea condiției referitoare la echivalență valorică. Aceasta, atâta timp cât compensarea cu alte bunuri sau servicii este o măsură reparatorie care primează despăgubirilor acordate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în cadrul măsurilor reparatorii prin echivalent.
Instanța va dezlega și chestiunea referitoare la obligația de a suporta cheltuielile de judecată determinate de acest proces, verificând cupla procesuală a părții căzute în pretenții din perspectiva dispozițiile art. 274 proc. civ. și a interpretării pe care doctrina și jurisprudența în materie au dat-o acestui text normativ., pârâtul este în întârziere, prin nesoluționarea notificării în termenul prevăzut în art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, o întârziere ce afectează în mod substanțial termenul rezonabil de rezolvare a unei cereri având ca obiect o repunere în drepturi cu privire la imobile preluate abuziv de stat în perioada de referință a legii speciale reparatorii.
În rejudecare, referitor la îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii pentru teren, instanța a reținut următoarele:
reclamanților, a deținut în proprietate, la data de 1 ianuarie 1959, o suprafață totală de teren de 2,31 ha, în care se include și cea cu destinație de curte, de 0,04 ha, în litigiu, potrivit mențiunilor din registrul agricol. Cu ocazia aplicării Legii fondului funciar, reclamanta a beneficiat de reconstituirea dreptului real pentru o suprafață de 2,5012 ha, superioară celei menționate în evidențele funciare, fiind înscrisă în anexa 47. Probele obținerii întregii proprietăți există la dosar, la filele 68-81. Starea de fapt atrage aplicarea art. 8 alin. 1 din lege, motiv pentru care se va menține dispoziția adoptată de primar. Contrar, s-ar ajunge la o dublă reparație.
Este fără dubiu că reconstituirea privește și cele 4 ari solicitate și în cauza prezentă, din moment ce procesul verbal de executare a sentinței penale de confiscare s-a depus la comisia locală de fond funciar ca act doveditor al fostei proprietăți și al trecerii în proprietatea statului și nu s-a dovedit că autorul notificatorilor a avut în proprietate o suprafață mai mare decât cea care reiese din înscrisurile analizate și cărora li s-a dat o dată eficiență, tot într-o procedură specială de restituire.
Modalitatea de aplicare a legii funciare, de stabilire a amplasamentului terenului reconstituit, nu pot face obiectul discuției și verificării în acest dosar.
Pentru aceste considerente, cererea de probațiune, constând în efectuarea unei expertize topometrice de identificare a terenului, s-a respins ca nefiind utilă în rezolvarea raporturilor dintre părți.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții solicitând modificarea acesteia și admiterea plângerii, anularea în întregime a Dispoziției nr. 4/2007 și obligarea Primarului să emită o nouă dispoziției prin care să propună restituirea în natură sau prin echivalent a terenului în suprafață de 400 mp. înscris în CF nr. 1061, nr. top 138 și 138/2.
Se invocă nelegalitatea sentinței sub următoarele aspecte:
Instanța de rejudecare nu s-a conformat îndrumărilor date prin Decizia nr. 459/A/2007 a Curții de APEL CLUJ. Deși instanța de apel a apreciat că este necesară efectuarea expertizei tehnice, prima instanță a respins cererea reclamanților în mod nejustificat.
Nelegalitatea este atrasă și de obligarea Primarului să emită o nouă dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent fără a se verifica dacă era posibilă acordarea de alte bunuri în compensare.
Sentința este nelegală și netemeinică și în privința soluției date terenului aferent construcțiilor. Reclamanții nu au solicitat restituirea terenului aferent construcțiilor în baza Legii nr. 18/1991. De altfel, acest teren nu intra sub incidența dispozițiilor Legii fondului funciar, fiind teren intravilan ocupat de construcții ce trecuse în proprietatea Statului Român.
Instanța a omis să observe că prin dispoziția atacată, notificarea reclamanților a fost respinsă pe temeiul că reclamanții nu au făcut dovada că imobilul revendicat a constituit proprietatea antecesorului lor și că ar avea calitatea de moștenitori ai proprietarului imobilului și nicidecum că terenul ar fi fost restituit în baza Legii fondului funciar.
Apelul este întemeiat.
În decizia de desființare a sentinței civile nr. 587/2007 a Tribunalului Bistrița N și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe s-a învederat obligativitatea pentru instanțe a dezlegării date problemelor de drept judecate prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Deși și prin sentința civilă nr. 587/25.06.2007 s-a nesocotit decizia pronunțată în recursul în interesul legii, întrucât după anularea Dispoziției nr. 4/2007, instanța l-a obligat pe Primarul comunei să emită o nouă dispoziție, iar acest fapt a atras desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de rejudecare a procedat în același mod, obligând pe pârâtul Primarul comunei "să adopte o nouă dispoziției prin care să propună acordarea în favoarea reclamanților a unor măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor".
Sentința este nelegală sub două aspecte:
Pe de o parte, este contrară Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece după anularea în parte a Dispoziției nr. 4/2007 ar fi trebuit să dispună ea însăși, în mod direct, asupra notificării reclamanților, respectiv asupra pretențiilor reclamanților cu privire la imobilul construcții și teren preluat abuziv de stat din proprietatea antecesorului lor. Neprocedând în acest mod, prima instanță nu a cercetat fondul în sensul dispozițiilor art. 297 alin. 1 teza proc. civ.
Pe de altă parte, chiar dacă dezlegarea problemelor de drept incidente în speță nu s-ar fi făcut printr-o decizie în interesul legii, instanța de rejudecare era ținută de îndrumările date prin decizia de desființare. Nici una dintre aceste îndrumări nu a fost respectată, deși se impun cu forță obligatorie atât instanței de rejudecare, cât și prezentei instanțe de apel.
În consecință, pentru greșita nesoluționare a fondului pricinii, în baza dispozițiilor art. 297 alin. 1 teza I proc. civ. se va admite apelul declarat de reclamanți, se va desființa sentința nr. 400/F/03.07.2008 a Tribunalului Bistrița N, trimițându-se cauza spre rejudecare la Tribunalul Bistrița N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 400/F din 03 iulie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr. 195+/112/2007, pe care o desființează, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bistrița -
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.VM/dact.MM
7ex/
Jud.fond:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
