Obligație de a face. Decizia 2226/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILA NR. 2226/R/2008 | |
Ședința publică din 14 noiembrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | - - - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura | - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC"" SA MEDIAȘ SUCURSALA împotriva sentinței civile nr. 1133 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr-, privind și pe reclamantul având ca obiect obligația de a face.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 12 noiembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1133 din 16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost dmisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA Mediaș - Sucursala și, în consecință, a fost obligată pârâta la emiterea către reclamant a unei noi adeverințe care să cuprindă sporurile de responsabil mecanic aferent perioadei 1963-1970 și celor de cazare aferent perioadei 1958-1970.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr.2563/R/2007, Curtea de APEL CLUJa decis rejudecarea cauzei privind pe reclamantul dispunând ca Tribunalul să verifice situația sporurilor pretinse, inclusiv statele de plată si documentele justificative.
În rejudecare, tribunalul a constatat că la data de 25 iunie 2007 reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC SA Mediaș în calitate de succesoare în drepturi și obligații a fostei Direcția Generală Gaz-Metan Mediaș la eliberarea unei adeverințe cuprinzând sporuri și indemnizații acordate în decursul activității pentru perioada 1958-1970. În fața prezentei instanțe, reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că solicită eliberarea unei adeverințe din care să rezulte sporul pentru exercitarea funcției suplimentare de responsabil mecanic acordat în perioada 1963-1970 și sporul de cazare pentru perioada 1958 - 1970, sporuri pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Reclamantul a făcut dovada prin copie după carnetul de muncă, că în această perioadă a fost angajat la pârâtă.
Pârâta s-a opus admiterii acțiunii pe motiv că o parte din veniturile suplimentare primite de acesta nu fac parte din baza de calcul a pensiilor iar pentru o altă parte din sporuri nu apar înregistrări în statele de plată.
Tribunalul a constatat că acțiunea este fondată și a fost admisă în baza art. 281 din Codul Muncii.
Astfel, pârâta nu este îndreptățită să refuze emiterea unei adeverințe cu motivarea că drepturile ce se doresc a fi constatate prin aceasta sunt sau nu luate în calcul la stabilirea pensiei, căci aceasta este o atribuție ce aparține Casei Județene de Pensii. Cât privește celelalte venituri pentru care nu ar exista evidențe, acest lucru trebuie precizat în mod expres în adeverința solicitată, pentru ca instituția care calculează pensia să aplice dispozițiilor incidente în acest caz potrivit Legii nr.19/2000.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a susținut că pârâta nu deține în arhive documentele din care să rezulte că reclamantul a beneficiat de drepturile salariale menționate.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Faptul negativ invocat de pârâta recurentă, respectiv că nu deține documentele referitoare la acordarea către reclamant a sporului de responsabil mecanic și a sporului de cazare, putea fi probat, în concret, prin depunerea tuturor statelor de plată aferente perioadei 1958-1970.
În acest sens, Curtea constată că deși pârâta-recurentă a depus copii ale statelor de plată, aceste înscrisuri sunt lipsite de putere probatorie datorită necertificării conformității lor cu originalul în sensul art.112 pct.5 pr.civ. astfel încât criticile recurentului apar ca lipsite de temei.
Chiar dacă s-ar lua în considerare aceste înscrisuri, trecând peste viciile menționate, Curtea observă că raționamentul judiciar al pârâtei se întemeiază pe asimilarea inexistenței dovezilor scriptice cu faptul că reclamantul nu a beneficiat în realitate de sporurile solicitate.
Or, acestei din urmă susțineri i se opun două argumente: în primul rând, din statele de plată depuse la dosar rezultă că în anul 1958 și în anul 1962, reclamantul a urmat cursuri de specializare în alte localități, ceea ce face verosimilă afirmația că a beneficiat de spor de cazare, cu atât mai mult cu cât existența acestui spor salarial în legislația muncii din acea perioadă nu a fost contestată.
În al doilea rând, din analiza acelorași documente reiese că nici sporurile pretinse inițial de reclamant (sporul de șantier și sporul de noapte) nu sunt evidențiate în statele de plată, ceea ce naște în mod firesc întrebarea în baza căror acte a eliberat pârâta în mod benevol în cursul procesului adeverințe privind plata acestor sporuri, pe care le-a contestat inițial.
Această stare de fapt întemeiază prezumția simplă conform art.1203 Civ. că pârâta dispune și de alte documente referitoare la drepturile salariale acordate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta "" împotriva sentinței civile 1133 din 16.16.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
--- - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./18.12.2008
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
