Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 333/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 333
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanții -, -, ambii cu domiciliu în C,., - 17,.1,.9, jud. împotriva sentinței civile nr.57 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru apelanții reclamanți -, - și consilier juridic pentru intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru apelanții reclamanți, a solicitat încuviințarea completării raportului de expertiză efectuat la instanța de fond conform cerii de probatorii conținută în motivele de apel și a probei cu înscrisuri.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a solicitat respingerea cererilor de probatorii considerând că nu sunt utile cauzei
Instanța, față de soluția adoptată de prima instanță, respectiv Tribunalul Dolj, apreciază că probele solicitate sunt inutile în această fază procesuală, astfel va respinge cererile de probatorii formulate de apelanții reclamanți prin apărător.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanții reclamanți, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat, în principal, admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în parte sentinței în sensul restituirii în natură a suprafeței de 100 care este liber din fost proprietate a reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți susținut că terenul solicitat de apelanții reclamanți nu poate fi restituit în natură fiind ocupat de utilități publice, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr-, reclamanții - și - au formulat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C, contestație împotriva dispoziției nr. 10564 din 21 iunie 2006, emisă în temeiul Legii nr.247/2005.
La data de 24 octombrie 2006, reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că imobilul ce constituit obiectul contractului mai sus menționat fost preluat în baza Decretului nr. 67/1985, construcția fiind ulterior demolată.
În baza Legii nr. 10/2001 au formulat notificare, iar prin dispoziția nr. 4357/2 februarie 2005 s-a restituit în natură suprafața de 117. deși pe lângă această suprafață din totalul de 450. mai erau liberi 280.
Ulterior, în baza Legii nr. 247/2005 au formulat o nouă notificare prin care au solicitat restituirea în natură suprafeței de 280. notificare ce fost soluționată prin dispoziția nr. 10564 din 21 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului C, prin care s- respins cererea de restituire în natură.
În vederea efectuării expertizei, ce a avut ca obiective identificarea terenului prin suprafață, dimensiuni și vecinătăți, precum și să se precizeze dacă acesta este liber sau ocupat de utilități, a fost desemnat expert, care efectuat lucrarea și a depus-o la dosar la data de 25 septembrie 2007, fără ca aceasta să fie contestată de vreuna din părți.
Față de raportul astfel depus, reclamanții și-au precizat acțiunea solicitând acordarea unei suprafețe de teren în compensare, pentru cele ce nu pot fi restituite pe vechiul amplasament și, la interpelarea instanței au arătat că dispoziția emisă în baza Legii nr.10/2001, sub nr. 4357 din 2 februarie 2005, nu au contestat-o, aceasta intrând în circuitul civil.
Prin sentința civilă nr.57 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea precizată, formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că întrucât reclamanții nu au contestat în termenul legal prima dispoziție, nu mai pot să conteste forma măsurilor reparatorii acordată, ci doar cuantumul despăgubirilor, pe calea procedurii speciale prevăzute de Titlul VII din Legea 247/2005.
Cererea de acordare de teren în compensare, formulată prin precizarea la acțiune, s-a apreciat a fi inadmisibilă, întrucât constituie un atribut exclusiv al unității deținătoare, și este condiționată de existența unor eventuale bunuri în patrimoniul său, iar în cauză o astfel de dovadă nu a fost făcută.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că deoarece Legea 247/2005 a permis formularea de noi cereri privind restituirea de bunuri, reclamanții au depus o nouă notificare, ce a fost soluționată prin dispoziția contestată, astfel că instanța poate să examineze în fond criticile aduse acesteia.
S-a criticat și concluzia Tribunalului privind imposibilitatea cenzurării entității investite cu soluționarea notificării sub aspectul compensării cu alte bunuri și servicii, și s-a invocat în acest sens practica instanței supreme.
Totodată, s-a susținut că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ, și a încălcat astfel dispozițiile art.129, Cod pr. civ. întrucât a respins în mod nejustificat cererea de probatorii.
Au solicitat admiterea apelului, schimbarea, și admiterea contestației precizate.
În drept, au fost invocate prevederile art.282 și urm,Cod pr. civ
Apelul este nefondat.
Prin acțiunea precizată, s-a contestat dispoziția nr. 10564/21.06.2006 emisă de Primăria C în soluționarea notificării nr. 68009/21.09.2005.
Notificarea mai sus menționată a fost formulată după expirarea termenului legal de decădere prevăzut de art. 21 din legea 10/2001.
Apelanții reclamanți au arătat constant, atât în fața primei instanțe, cât și prin motivele de apel, că Legea 247/2005, sub imperiul căreia au formulat notificarea contestată, a operat o repunere în termenul de a solicita măsuri reparatorii.
Această susținere nu poate fi însă primită.
Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției a adus într-adevăr o serie de modificări și completări Legii 10/2001, evidențiate în Titlul I al legii. Nici una dintre acestea nu se referă însă la art. 21 din legea inițială, care a instituit obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit de 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie 2002, ceea ce înseamnă că nu a operat o repunere în termen.
În acest context, cum cererea de restituire în natură nr. 68009/2005 a fost formulată tardiv, după expirarea termenului de decădere imperativ stipulat, soluția ce se impunea a fi adoptată de unitatea deținătoare trebuia să fie aceea de respingere a notificării, potrivit alin. ultim al art. 21 din legea 10/2001 ( art. 22 în noua reglementare adusă prin modificare).
Primăria C, prin dispoziția nr.10564/21.06.2006, a propus însă acordarea de despăgubiri în Condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, și înaintarea dosarului de notificare către Secretariatul Comisiei Centrale din cadrul, admițând astfel implicit cererea de acordare de măsuri reparatorii, însă nu în forma cerută de reclamanți, în natură, ci prin echivalent.
Față de împrejurarea că, așa cum s-a arătat, soluționarea legală a notificării era de respingere ca tardivă, o cenzurare judecătorească a dispoziției ar impune modificarea ei în acest sens.
Cu toate acestea, întrucât părții nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, soluția primei instanțe, de respingere a contestației, va fi menținută de
Dispoziția nr. 10564/21.06.2006 reia practic prevederile dispoziției nr. 4357/2.02.2005, emisă pentru soluționarea notificării nr.334/N/2001, prin care reclamanții au solicitat restituirea în natură imobilului compus din terenul în suprafață de 450. și construcții demolate, situat în-, jud. D, și în plus, față de modificările aduse prin Titlul VII, dispune înaintarea dosarului către Comisia Centrală din cadrul, în vederea cuantificării măsurilor reparatorii prin echivalent și emiterii titlurilor de despăgubire
Primăria Cae mis anterior dispoziția nr. 4357/2.02.2005, prin care a dispus restituirea în natură către reclamanți a unei suprafețe de 117. iar pentru diferența de teren și pentru construcțiile demolate s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit legii 10/2001 și a HG nr.498/2003.
Această dispoziție nu a fost contestată niciodată, așa cum înșiși reclamanții au recunoscut prin precizarea la acțiune existentă la fila 137 din dosarul Tribunalului, ceea ce înseamnă că implicit au achiesat la modalitatea de reparație dispusă de autoritatea administrativă.
În măsura în care notificatorii apreciau că este posibilă restituirea în natură și pentru alte suprafețe sau doreau ca forma măsurilor reparatorii pentru imobilul preluat abuziv să constea în acordarea de teren în compensare, aveau la dispoziție calea contestației la instanța judecătorească competentă, în 30 zile de la comunicarea dispoziției.
Este adevărat că motivarea primei instanțe privind imposibilitatea cenzurării de către instanță a refuzului entității investite cu soluționarea notificării este greșită, întrucât fiind vorba de drepturi cu caracter civil, cad sub incidența art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, și în consecință, partea trebuie să beneficieze de dreptul de acces la o instanță, așa cum s-a statuat și în considerentele hotărârii Glod contra României, însă o astfel de examinare judecătorească trebuia făcută în cadrul legal instituit de lege, respectiv prin contestația împotriva primei dispoziții.
Nefiind atacată, dispoziția nr. 4357/2005 a rămas irevocabilă, a intrat în circuitul civil, iar statuările sale nu pot fi contrazise prin emiterea unei dispoziții cu conținut contrar.
Față de considerentele ce explică soluția pronunțată, cererea de probatorii a fost în mod firesc respinsă de Tribunal, fiind inutilă, și în consecință nu se poate reține încălcare dispozițiilor art. 129, cod pr. civ. care reglementează principiul rolului activ al judecătorului.
Criticile formulate de apelanții reclamanți sunt neîntemeiate, iar hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, urmând a se respinge apelul ca nefondat, potrivit art. 296, Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții -, -, ambii cu domiciliu în C,., - 17,.1,.9, jud. împotriva sentinței civile nr.57 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-/ 31.10. 2008
Tehn.6 ex
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Gabriela Ionescu
