Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.41
Ședința publică din data de 7 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor formulate de contestatorii, domiciliată în C, Parcul Câmpul - - E 35, Cod poștal -, Județ și, domiciliată în C, - - - G1, nr. 23, Cod poștal -, Județ D, de intervenienții, domiciliat în C,-, Cod poștal -, Județ D, domiciliată în C,-, Cod poștal -, Județ D, domiciliată în C,-, Cod poștal -, Județ D, domiciliată în C,-, Cod poștal -, Județ D, domiciliată în C - Cartier Nouă, str. - -,. 46 B,. 3,. 5, Cod poștal -, Județ D și de intimații PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în C, str. -, nr. 7, Cod poștal -, Județ și PRIMARUL ORAȘULUI împotriva sentinței civile nr.68 pronunțată la 15 ianuarie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorii, domiciliată în B,-, -. 126, Cod poștal -, sector 6 și, domiciliată în B,-, -. 2,. 4,. 64, Cod poștal - sector 2.
,-, -. 2,. 4,. 64, Cod poștal - sector 2.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 31 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorilor părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 7 februarie 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la nr. 4741/2005 contestatoarele, și au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună în contradictoriu cu Primăria municipiului C, anularea dispoziției nr. 11589/19.07.2005, restituirea integrală a imobilului din C,-, fost 32, iar în subsidiar, acordarea de măsurii reparatorii prin echivalent bănesc, la valoarea reală de circulație.
În motivarea contestației, petentele au susținut că prin dispoziția atacată li s-a respins cererea privind restituirea în natură a imobilului situat în C,-, fost 32, notificat sub nr. 163/N/2002 și nr. 433/N/2001, dosare conexate, reținându-se că imobilul nu se află în evidențele intimatei fiind înstrăinat în condițiile legii, că nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite întrucât nu au prezentat act de proprietate și originalul sau copia legalizată a hotărârii judecătorești de înlăturare a pedepsei complementare a confiscării averii, dispoziția fiind însă netemeinică și nelegală deoarece prin notificare au precizat că imobilul a cărui restituire o solicită în natură a fost preluat în mod abuziv potrivit art. 2 din Legea 10/2001.
Au mai arătat contestatoarele că imobilul a constituit proprietatea autorilor acestora- și - iar prin sentința penală nr. 4444/1958 pronunțată de Tribunalul Militar Craiova în dosarul nr. 473/1958 rămasă definitivă, a fost condamnat la 12 ani închisoare, iar la 10 ani închisoare pentru delictul de deținere, în vederea răspândirii, de publicații interzise și a fost confiscată întreaga avere personală a condamnaților, în favoarea statului.
S-a mai susținut că potrivit adresei nr. 2551/1958 bunurile care au fost proprietatea soților au fost confiscate și predate Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului C, încheindu-se procesul-verbal nr. 2551/1958, iar prin decizia nr. 6724,6678,6677/1958 s-a transmis în folosința Sfatului Popular al orașului C imobilul situat în C,-, compus din teren de 894 mp și construcții în suprafață de 66 mp.
De asemenea, contestatoarele au mai susținut că preluarea imobilului este abuzivă, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 10/2001, prin decizia nr. 2945/1999 pronunțată de Curtea Justiție titlul statului fost desființat cu efect retroactiv, iar persoanele îndreptățite la restituire nu și-au pierdut calitatea de proprietari ai bunului de care au fost deposedați și, pe cale de consecință, statul nu a dobândit niciodată calitatea de proprietar deoarece preluarea în aceste condiții nu a dus la transferul dreptului de proprietate.
Prin încheierea din 23.01.2006 Tribunalul Dolj a dispus conexarea dosarului nr. 4955/2005, având ca obiect contestația formulată de împotriva dispoziției nr. 11589/2005, la dosarul nr. 4955/2005.
Prin cererea de intervenție accesorie, și au solicitat respingerea contestației ca nefondată, susținând că motivele notificării sunt de nivel formal întrucât în evidențele autorității locale nu se afla imobilul și nu s-au depus documente doveditoare în susținerea notificării.
S-a mai arătat de către intervenienți că li s-a constituit dreptul de proprietate pentru imobilele ce fac obiectul notificărilor nr. 163/N/2002 și nr. 433/N/2001, prin Ordinul prefectului nr. 31/2000, iar prin sentința civilă nr. 1110/2000 li s-a constatat existența dreptului de proprietate asupra terenului de 602 mp situat în C,-, fostă - din, nr. 36, teren dobândit prin uzucapiune, iar ca urmare a acestor două acte, Biroul de Carte Funciară a pronunțat încheierea nr. 16509/2003.
Prin încheierea pronunțată la data de 10.04.2006 Tribunalul Dolja dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și înaintarea la Tribunalul Prahova, având în vedere că prin încheierea de ședință pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 29.02.2006 s- dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Dolj la Tribunalul Prahova.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 3900/2006.
Prin decizia nr.68 pronunțată la 15 ianuarie 2007, Tribunalul Prahova a admis contestația, anulat dispoziția nr. 11589/2005 emisă de Primăria municipiului C și a constatat dreptul petentelor la despăgubiri pentru imobilul situat în C,-, fost 32, identificat prin raportul de expertiză topo întocmit de ing. și prin expertiza constructor întocmită de ing., respingând ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin dispozițiile Legii nr.10/2002, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, se prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste în perioada 6.03.1945-22.12.1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940, se restituie, în natură, în condițiile legii.
Se mai reține că, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea 10/2001, măsuri reparatorii prin echivalent, măsuri constând în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În sensul legii, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege, astfel cum prevede art. 2 lit. din Legea 10/2001 modificată și completată, și imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.
În cauză, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantele sunt moștenitoarele foștilor proprietari ai imobilului ce a făcut obiectul Dispoziției nr. 11589/2005, și, iar prin sentința penală nr. 4444/1958 pronunțată de Tribunalul Militar Craiova în dosarul nr. 473/1958 rămasă definitivă, a fost condamnat la 12 ani închisoare, iar la 10 ani închisoare pentru delictul de deținere, în vederea răspândirii, de publicații interzise și a fost confiscată întreaga avere personală a condamnaților, în favoarea statului.
După cum reiese din cuprinsul deciziei nr. 2945/1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 1510/1999, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 4444/1958 a Tribunalului Militar Craiova, a fost admis casându-se hotărârea, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d pr.penală, inculpații au fost achitați, înlăturându-se, totodată, pedeapsa complementară a confiscării averii.
În acest context, rezultă că sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. din Legea 10/2001, imobilul cu privire la care s-a solicitat restituirea de către contestatori, făcând parte din categoria celor preluate în mod abuziv.
A mai constatat tribunalul că, în cauză, restituirea în natură a imobilului nu este posibilă deoarece prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 99/1975 și nr. 133/1975 intervenienții au devenit proprietarii imobilelor ce au făcut obiectul notificărilor nr. 163/N/2002 și nr. 433/N/2001, numiților constituindu-li-se dreptul de proprietate privind terenul de 66,06 mp prin Ordinul prefectului nr. 31/2000, iar prin sentința civilă nr. 21056 pronunțată de Judecătoria Craiova in dosarul nr. 1110/2000 s-a constatat existența dreptului de proprietate asupra terenului de 602 mp situat în C,-, fostă - din, nr. 36, teren dobândit prin uzucapiune, intabularea dreptului dispunându-se prin încheierea nr. 16509/2003.
Se mai reține că acțiunea în revendicare și de constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 99/1975 și nr. 133/1975 a fost respinsă prin sentința civilă nr. 5452/2002 pronunțată de Judecătoria Craiova, rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului.
instanța de fond că, față de considerentele expuse, în mod greșit prin dispoziția nr. 11589/19.07.2005 Primăria municipiului a respins cererea pe motiv că imobilul nu se află în evidențe, fiind înstrăinat, iar contestatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, și, solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de intervenție și respingerea capătului de cerere al reclamanților de a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Susțin apelanții că, în fapt, prin cererea de intervenție au arătat că poate instanța să dispună restituirea în natură a imobilului pentru motivele indicate și că acțiunea introductivă este admisibilă în privința acordării de despăgubiri dacă rclamanții își vor fi dovedit îndreptățirea la acestea.Precizează apelanții ca instanța nu a făcut altceva decât sa îmbrățișeze cele arătate de către ei în cererea de intervenție si chiar în motivarea hotărârii au fost preluate motivele de fapt si de drept ale admiterii numai în parte a acțiunii.
Consideră apelanții ca au venit în sprijinul solutionarii juste a cauzei și nu înteleg de ce instanța i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată câtă vreme raporturile de drept substantial si cele de drept procesual s-au stabilit numai între reclamanti și Primaria Municipiului C.
Primaria municipiului C, prin primar, a formulat apel pentru urmatoarele motive:
Unul dintre motivele ce au condus la respingerea cererii de restuire în natură a imobilului îl constituie faptul ca notificatorii nu au facut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, invocand art. 22 din Legea nr.10/2001 potrivit căruia această dovadă se face cu acte autentice.
Consideră apelanta că înscrisul intitulat Buletinul clădirilor și locuințelor nu reprezintă, în sensul legii, act doveditor al dreptului de proprietate deoarece el atestă doar o simplă situație de fapt, de asemenea, nici decizia nr.2945/1999 pronunțată de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin care a fost înlaturată măsura complimentară a confiscării imobilului nu reprezintă act doveditor al dreptului de proprietate.Numai hotărârea judecatoreasca, originalul sau copia legalizată a acesteia are forță probantă.
Imposibilitatea restituirii în natură rezultă chiar din transformările aduse imobilului de la data preluării și până în prezent, din raportul de expertiza întocmit în cauză rezultă în mod clar că modificarile constructive aduse depășesc 50% din suprafața inițială a imobilului.
Cu privire la cheltuielile de judecată la care au fost obligate consideră că au fost acordate în mod eronat întrucât nu sunt îndeplinite dispoz. art. 274 pr.civilă, autoritatatea locală și-a îndeplinit obligația instituită de lege. Apreciză că soluția de respingere a fost motivată de dispoz. HG.nr. 498/2003 ce statuează că prezintă forță probantă numai originalul sau copia legalizată a hotărârii judecatorești, și cum o astfel de dovadă nu a fost făcută, nu poate fi retinută culpa lor procesuală.
Se solicită admiterea apelului, modificarea sentinței și menținerea dispoziției atacate, ca legală.
- și - au declarat apel pentru urmatoarele motive:
Sustin apelanții ca întreg imobilul a carui restituire în natură o solicită, a fost preluat abuziv conform art. 2 litera b din Legea nr.10/2001, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infractiuni de natură politică, întreg imobilul - teren în suprafață de 1717,20 p și clădirea de 126,70 mp suprafata construită- este trecut în Buletinul cladirii din 2. ce le-a fost comunicat de Primaria C cu adresa nr. 6099/2004.
Arată apelanții că deși în deciziile nr.6724,6678, 6677/1959 ale Consiliului Popular C se arată că se trece în folosința Sfatului Popular imobilul situat în- - teren de 894 mp si construcții de 66mp- în realitatate, a fost preluată toată suprafața de 1717,20 mp.
Apreciază apelanții că sunt îndreptațiți la restituirea în natură a imobilului în baza art. 2 alin.1 lit.b din Legea 10/2001, pentru că există o hotărâre judecatorească de condamnare definitivă pentru săvârșirea de infracțiuni de natură poplitică, prin acea hotărârae s-a aplicat pedeapsa complimentară a confiscării averii, astfel că, a avut loc o confiscare abuzivă, titlul statului nu este valabil, astfel că, se restituie în natură.
Precizează apelantele că, anterior aparitiei Legii 10/2001, au promovat acțiune în restituire si acțiune în nulitate a celor două contracte de vânzare-cumpărare ce au fost respinse irevocabil, dar instanțele nu s-au pronunțat asupra restituirii terenului în cauză.
Consideră că sentința nr. 21056/2000, ce priveste acțiunea în constatarea dreptului de proprietate, invocată de familia nu le este opozabilă, fiind pronunțată după ce Curtea Supremă de Justiție a înlăturat pedeapsa complimentară a confiscării averii aplicată autorilor lor, a desființat irevocabil titlul statului și pe de alta parte, dreptul lor de proprietate este mai bine caracterizat deoarece bunurile nu au ieșit niciodată din patrimoniul aurorilor lor.
Pe terenul confiscat, familia a construit înaintea încheierii contractului de vânzare-cumpărare o cameră și un hol, încăperi ce au fost incluse în suprafața cumpărată, iar celelalte încaperi sunt construite fără autorizație.
Arată apelanții că în expertiza topo nu este identificat, în mod expres, cât din terenul care a facut obiectul confiscării este liber si se restituie în natură, cât este ocupat de construcții ridicate cu autorizatie și cât este ocupat de construcții fără autorizație.
Se solicită completarea probelor.
S-a formulat întâmpinare de si care au arătat că motivele de apel sunt, în fapt, motivele acțiunii introductive care nu fac altceva decât sa expună din nou aspecte de drept si de fapt potrivit cărora reclamantele ar fi îndreptățite la restituirea în natură dacă statul nu mai deține în proprietate imobilul si deci nu mai poarte face obiectul unei restituiri în natură.
De asemenea, s-a formulat întâmpinare de și, care au solicitat respingerea ambelor apeluri întrucât prezumția legală a existenței și a întinderii dreptului de proprietate a autorilor lor nu a fost răsturnată prin proba contrară de către apelanți, intimate sau intervenienți, dovedind, cu toate probele administrate în cauză drepul lor de proprietate.
Susțin intimatele-apelante că niciuna din modificarile Legii 10/2001 nu impune obligativitatea prezentării originalului sau copiei legalizate a hotărârii de înlăturare a pedepsei complimentare a confiscării averii, că au prezentat toate înscrisurile în anexă, actele în original, chiar la instanță au prezentat originalul hotărârii judecătorești.
Consideră că soluția de obligare aai ntervenienților alături de Primăria C și primarul municipiului C la plata cheltuielilor de judecată este corectă.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că apelurile formulate sunt nefondate așa cum se va arăta în continuare:
Referitor la apelul formulat de, și, se va reține că acesta este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Singura critică adusă sentinței se referă la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată pe motiv că raporturile de drept substantial și cele de drept procesual s-au stabilit numai între reclamanți și Primaria municipiului C.
Este nefondată această critică întrucât textul de lege se referă la partea care cade în pretenții, respectiv la partea care a pierdut procesul, astfel cum este si în cauza de față.
În ceea ce privește apelul formulat de Primăria municipiului C prin primar, se va reține că șsi acesta este nefondat pentru următoarele motive:
Este nefondată prima critică că nu s-a facut dovada dreptului de proprietate de către contestatori, întrucât în art. 24 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată, se arată că existența si întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În cauza de față, actul prin care s-a dispus măsura confiscării este în primul rând sentința nr.444/1958 a Tribunalului Militar Craiova, ramasă definitivă prin decizia nr.2769/1958 pronunțată de Tribunalul Militar al regiunii a II-a militară, Colegiul recurs, precum si actele de punere în executare a acestei sentinte: procesul-verbal de sechestru din 27 august 1958, decizia nr.6724,6678,6677din 15 mai 1959, neexistând probe contrare si conform alin. 2 din art.24, persoanele individualizate în aceste acte sunt presupuse că au deținut imobilul sub nume de proprietar.
În Hotărârea Guvernului nr.250/2007 de aplicare Legii 10/2001 se precizează ce se înțelege prin acte doveditoare, fără să se menționeze că este necesar prezentarea de acte autentice.
Nici nu s-a motivat de instanța de fond că înscrisul intitulat Buletinul clădirilor si al locuințelor ar constitui dovada acestui drept, a făcut referire la acesta în contextul în care în acesta se vorbeste despre imobilul confiscat de la autorii contestatorilor. Nu se poate dispune restituirea în natură a acestui imobil întrucât printr-o sentință irevocabilă s-a respins cererea contestatorilor de anulare a contractelor de vânzare -cumpărare a imobilelor construcții si a terenului aferent.
Critica că în mod greșit au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată pe motiv că și-au îndeplinit obligațiile legale, se va respinge întrucât în mod nelegal li s-a respins contestatorilor dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii pentru imobilul preluat de la autorii acestora si s-a constatat că trebuia să se admită cererea formulată de contestatori în conditiile prevazute de Legea 10/2001.
Cu privire la apelul formulat de contestatori, Curtea va retine ca este nefondat pentru urmatoarele motive:
Este fără îndoială că imobilul în litigiu a fost preluat de stat ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist de către autorii contestatorilor, situatie ce rezultă din sentinta nr.444/1958 a Tribunalului Militar Craiova și din decizia nr.2945/1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
Atât Constituția României din 1923, dar și cele din 1948, 1952, 1965 au acordat protecție proprietății particulare dobândite în mod licit, astfel că, confiscările de averi cu titlu de pedeapsă complimentară, aplicate de instantele care au pronunțat hotărâri de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, se circumscriu în ipoteza prevazută de art.2 lit.b din Legea 10/2001.
Susținerea apelantelor că sunt îndreptățiti la restituirea în natură a întregului teren de 1717,20 mp nu poate fi reținută întrucât potrivit art. 24 din Legea 10/2001 întinderea dreptului de proprietate este cel prevăzut în actul de preluare a imobilului în proprietatea statului și așa cum reiese din deciziile de preluare în folosință statului nr.6724, 6678,6677din 15 mai 1959, terenul era în suprafata de 894
Cu privire la diferența de teren de la 894 p, cât a fost prevăzut în deciziile de preluare, până la 1717,20 mp cât s-a solicitat de apelante sa fie restituit în natură, trebuie remarcat că din expertiza topografică efectuată în cauză, completată în apel, nu rezultă că s-a prezentat vreun titlu de proprietate pentru acesta.
Pe de alta parte, intervenienții au hotărâre irevocabilă prin care li s-a constatat dreptul de proprietate: pentru suprafata de 602 mp, conform sentintei civile nr.21056/2000 a Judecătoriei Craiova și contract de vânzare -cumpărare pentru constructie, nr.134/1973, iar pentru intervenienții contractul de vânzare -cumpărare nr.99/1975, pentru construcție, deși pentru teren nu au acte de proprietate, dar acesta nu poate fi restituit în natură întrucât deservește construcția, în condițiile în care terenul deținut de aceștia are suprafata de 300 mp, în care se include și terenul ocupat de construcție în suprafață de 73 mp (conform expertizei topografice întocmită de expert completată în apel).
Deși contestatoarele arată că în expertiza efectuată nu s-a menționat cât din terenul confiscat este liber și se poate restitui în natură, cât este ocupat de construcții ridicate cu sau fără autorizație, în completarea la raportul de expertiză fila 113,119,144 dosar apel se arată care sunt suprafețele construite de intervenienți, care sunt cu autorizații și care nu au autorizație de construcție.
În baza dispozițiilor art. 296.pr.civilă, se vor respinge, ca nefondate, apelurile formulate de contestatori și de intervenienți, dar și de intimata Primaria municipiului C- prin primar, potrivit considerentelor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de contestatorii, domiciliată în C, Parcul Câmpul - - E 35, Cod poștal -, Județ și, domiciliată în C, - - - G1, nr. 23, Cod poștal -, Județ D, de intervenienții, domiciliat în C,-, Cod poștal -, Județ D, domiciliată în C,-, Cod poștal -, Județ D, domiciliată în C,-, Cod poștal -, Județ D, domiciliată în C,-, Cod poștal -, Județ D, domiciliată în C - Cartier Nouă, str. - -,. 46 B,. 3,. 5, Cod poștal -, Județ D și de intimații PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în C, str. -, nr. 7, Cod poștal -, Județ și PRIMARUL ORAȘULUI împotriva sentinței civile nr.68 pronunțată la 15 ianuarie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorii, domiciliată în B,-, -. 126, Cod poștal -, sector 6 și, domiciliată în B,-, -. 2,. 4,. 64, Cod poștal - sector 2.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
14 ex/13.02.2008
3900/2006 Tribunalul Prahova
-
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu
