Speta Legea 10/2001. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 40
Ședința publică din data de 7 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de contestatoarea, domiciliată în P,-,. 151,. C,. 9,. 36, Cod poștal -, Județ P împotriva sentinței civile nr. 1442 pronunțată la 14 noiembrie 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI P și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P,--4, Cod poștal -, Județ
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-contestatoare - reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimații Primarul municipiului P și Primăria municipiului P prin consilier juridic.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, arată că atât imobilul situat în P,-, cât și imobilul situat în P,- au aparținut autoarei apelantei, -, fiind preluate de stat prin Decretul nr. 92/1950.
După apariția Legii nr. 10/2001 contestatoarea a formulat notificare doar pentru imobilul situat în P,-, deoarece pentru celălalt imobil nu deținea toate actele pentru a putea face dovada dreptului de proprietate.
Întrucât, în prezent, imobilul nu mai poate fi restituit în natură, contestatoarea a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin compensare cu imobilul situat în P,-.
În mod greșit instanța de fond reține că nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la compensare întrucât contestatoarea nu a formulat notificare pentru imobilul situat în P,-.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea 10/2001, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent care vor consta,
în primul rând, în compensare cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanei îndreptățite și numai dacă aceasta nu este de acord se vor stabili despăgubiri în condițiile prevederilor speciale ale legii.
Mai arată că la momentul formulării notificării, contestatoarea nu putea solicita compensarea cu alte bunuri întrucât Legea nr.10/2001, în forma inițială, nu prevedea această modalitate.
Precizează că imobilul din P,- nu a fost vândut, ci este închiriat unor cetățeni de etnie rromă, astfel că, poate fi dat în compensare pentru imobilul pentru care s-a formulat notificare, cu atât mai mult cu cât a aparținut tot autoarei apelantei.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1442/2007 a Tribunalului Prahova, iar pe fond, admiterea contestației, anularea dispoziției nr. 8212/2007 emisă de Primăria municipiului și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensare cu alte bunuri, respectiv cu imobilul situat în P,-.
Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimați, arată că în mod corect instanța de fond a respins cererea contestatoarei de a i se acorda alt imobil în compensare.
Este adevărat că Legea nr.10/2001 prevede la art. 1 alin. 2 măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri, însă inițiativa compensării cu alt bun aparține unității deținătoare și nu persoanei îndreptățite.
Potrivit art. 1 alin. 2 și art. 10 alin. 10 din Legea 10/2001 bunurile în compensare sunt oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, acordul persoanei îndreptățite în privința acestei măsuri intervenind doar ulterior ofertei formulate de această entitate. Deci persoana care se consideră îndreptățită nu poate solicita un anumit bun în compensare fără că, în prealabil, deținătorul bunului să-și fi exprimat oferta în sensul că acel bun poate ieși din patrimoniul său.
Contestatoarea nu a formulat notificare pentru imobilul situat în P,- în termenul imperativ prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Sancțiunea pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea notificării este pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru imobilul respectiv.
Solicită respingerea apelului că nefondat.
Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, contestatoarea - a solicitat instanței că prin sentința ce o va pronunța sa dispună în contradictoriu cu Primăria Municipiului P, anularea dispoziției nr. 8212/25.4.2007 emisa de Primăria Municipiului P și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în compensare cu alte bunuri, imobilul situat în P,-.
În motivarea contestației, petenta a susținut că imobilul situat în P- a aparținut autoarei sale - care a decedat la 14.09.1969 și de pe urma căreia a rămas că moștenitor -, potrivit certificatului de moștenitor nr.60/2007, ai cărei succesori sunt - soț supraviețuitor și petenta în calitate de fiică, conform certificatului de moștenitor nr. 1762/1986, iar potrivit certificatului de moștenitor nr.600/1989 eliberat în urma decesului lui a rămas unica moștenitoare.
S-a mai susținut în motivarea contestației de către petentă că, potrivit Decretetului de naționalizare nr. 92/1950, imobilul a trecurt în proprietatea statului pe numele autoarei sale -, iar după apariția Legii nr. 10/2001 s-a adresat Primnariei Municipiului P prin notificarea nr. 294/2001, imobilul neputând fi restituit în natură, astfel încat, solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent prin compensare cu imobilul situat în P,- ce a aparținut tot autoarei sale, care apare în anexa la nr.92/1950 la poziția nr. 129.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri și a solicitat proba cu expertiza topometrică și construcții.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând că prin dispoziția nr. 8212/2007 a fost respinsă cererea contestatoarei de restituire în natură a imobilului situat în P,-, deoarece pe teren s-a realizat utilitatea publică, în prezent acesta fiind ocupat de blocuri de locuințe și de amenajările aferente, iar constrcuțiile sunt demolate, fiind incidente disp. art. 10 din Legea nr. 10/2001, privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Prin sentința civilă nr. 1442 pronunțată la 14 noiembrie 2007, Tribunalul Prahovaa respins contestația că neîntemeiată, reținând următoarele:
Prin dispozițiile, art. 1 din Legii nr. 10/2001, se prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat sau de orice alte persoane juridice în perioada 06.03.1945- 22.12.1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1948, asupra rechizitiilor și nerestituite, se restituie, de regulă, în natură în condițiile prezentei legi.
2 al art.l din Legea nr. 10/2001 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent ce pot consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite în acordarea de acțiunii la societăți comerciale tranzactionate pe piața de capital de titlul cu valoare nomală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești.
Prin dispoziția contestată nr. 8212/25.04.2007 Primăria Municipiului P -prin primar - a respins cererea de restituire în natură a imobilului -construcție și teren situat în P,-, formulată de -, deoarece pe acest teren s-au realizat obiectivele de utilitate publică, în prezent, terenul fiind ocupat de blocuri de locuințe și amenajările aferente și s-a propus acordarea măsurilor repartorii prin echivalent constând în despăgubiri, urmând că în termen de 10 zile de la data adoptării dispoziției însotită de întreaga documentație aceasta sa fie transmisa Secratariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
După cum rezultă din Notificarea înregistrată la nr. 8569/2005 contestatoarea a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în P,-, susținând că imobilul a fost deținut de - în nume de proprietar, iar în prezent, pe teren se află construite blocuri de locuințe și acordarea de despăgubiri fără a cere și compensarea cu imobilul situat în P,-, jud.
Pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că deși contestatoarea a făcut dovada că este succesorea fostei proprietare a imobilului -, căreia bunul i-a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950, poz. 129 din anexă, nu sunt îndeplinite condițiile pentru compensarea cu terenul situat în P,-, cu privire la care, de altfel, contestatoarea nu a formulat anterior notificare, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea solicitând schimbarea în tot a sentinței Tribunalului Prahova, iar pe fond, admiterea contestației, anularea dispoziției nr. 8212/2007 a Primăriei municipiului și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensare cu alte bunuri, respectiv cu imobilul situat în,-.
A arătat apelanta că atât imobilul din-, pentru care a fost emisă dispoziția atacată, cât și cel din-, pe care îl solicită în compensare, au aparținut autoarei sale - a cărei moștenitoare este, ambele trecând în proprietatea statului potrivit Decretului de naționalizare nr. 92/1950- poziția 129 din anexă.
Întrucât după apariția Legii nr. 10/2001 a formulat notificare numai pentru imobilul din P,-, care nu poate fi restituit în natură la momentul actual, prin adresa nr. 11640/2006 a solicitat pentru acest imobil, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, prin compensare cu imobilul situat în P,-, imobil pentru care nu a formulat notificare întrucât nu avea în posesie toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
S-a arătat de către apelantă că, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea 10/2001, în situațiile în care restituirea în natură nu este posibilă, se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent care constau, în primul rând, în compensare cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanei îndreptățite și numai dacă aceasta nu este de acord se pot stabili despăgubiri în condițiile prevederilor speciale ale legii, singura condiție pentru acordarea de măsuri reparatorii în compensare fiind aceea că bunul trebuie să se afle în patrimoniul unității care soluționează notificarea.
Se critică sentința Tribunalului Prahova, care în mod greșit a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la compensare întrucât contestatoarea nu a formulat notificare și pentru imobilul din- și de asemenea, a arătat că nu poate beneficia de măsura compensării întrucât prin notificare a solicitat măsuri reparatorii constând în despăgubiri, arătându-se că la momentul formulării notificării nici nu exista posibilitatea de a cere compensarea cu alte bunuri.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, a stabilirii situației de fapt și aplicării legii de către prima instanță, conform art. 295 alin. 1 pr.civilă, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente
în cauză, Curtea de Apel constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Tribunalul Prahovaa reținut în mod corect situația de fapt dedusă judecății, în sensul că prin dispoziția contestata nr. 8212/25.04.2007 Primăria Municipiului P -prin primar- a respins cererea de restituire în natură a imobilului construcție și teren situat în P,-, formulată de -, deoarece pe acest teren s-au realizat obiectivele de utilitate publică, în prezent, terenul fiind ocupat de blocuri de locuințe și amenajările aferente și s-a propus acordarea măsurilor repartorii prin echivalent constând în despăgubiri, urmând ca în termen de 10 zile de la data adoptării dispoziției, însoțită de întreaga documentație, aceasta să fie transmisă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
Din notificarea înregistrată la Biroul Executorilor Judecătorești și sub nr 294/30.10.2001, rezultă faptul că au fost solicitate măsuri reparatorii doar pentru imobilul situat în P,-, județ P, care, așa cum a arătat chiar contestatoarea, nu poate fi restituit în natură întrucât pe acesta se află construite blocuri.
Tot contestatoarea a recunoscut că pentru imobilul situat în,-, nu a formulat notificare în termenul legal prevăzut de Legea nr.10/2001.
Cu cererea înregistrată sub nr. 11640/18.09.2006 (fila 47 dosar fond) contestatoarea a solicitat compensarea măsurilor reparatorii ce urmau a fi acordate pentru imobilul din str. - -, cu restituirea în natură a imobilului din-
În cadrul procedurii administrative de soluționare a notificării, intimata Primăria municipiului P i-a adus la cunoștință contestatoarei cu adresa nr. 11640/12.10.2006 (fila 46 dosar fond) că măsura compensării poate avea loc numai în ceea ce privește terenurile disponibile cuprinse în lista aprobată prin Hotărârea nr 196/31.08.2006 a Consiliului Local al municipiului P, motiv pentru care, apelanta a înaintat o nouă cerere, înregistrată de această dată sub nr 8569/6.02.2007 (fila 48 dosar fond), prin care arăta că revine la măsura acordării despăgubirilor bănești deoarece terenurile oferite ca despăgubire sunt în afara orașului.
Față de cele arătate mai sus, instanța de apel constată că, deși terenul situat în P,- se află încă în intravilanul orașului, fiind proprietatea Primăriei P care a încheiat contracte de închiriere asupra construcțiilor situate pe acesta (astfel cum rezultă din rapoartele de expertiză întocmite în fața instanței de fond), acesta nu poate face obiectul compensării întrucât nu se află pe lista imobilelor disponibile care pot fi acordate în compensare, listă care, potrivit dispozițiilor legale, este aprobată de Consiliul Local al municipiului
De altfel, chiar contestatoarea a recunoscut acest lucru prin cererea din data de 6.02.2007, adresată Primăriei P prin care a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul din str. - -.
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 2 din Legea 10/2001 în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă este necesară stabilirea unor măsuri reparatorii în echivalent, care constau în compensare cu alte bunuri sau servicii ce
trebuie, însă, oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării sau despăgubiri acordate în condițiile prevederile speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Din analiza textului legal sus-arătat, rezultă, însă, că pentru a se proceda la măsura compensării cu alte bunuri sau servicii trebuie, în prealabil, să existe o ofertă în acest sens a unității deținătoare sau a entității investită, potrivit Legii nr.10/2001, cu soluționarea notificării.
Oferta trebuie, de altfel, să cuprindă bunurile care sunt incluse în cele disponibile, neputând fi stabilite în mod aleatoriu alte imobile decât cele cuprinse în această listă.
De altfel, potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, aliniat introdus prin articolul unic, pct. 1 din Titlul I al OUG nr. 209/22.12.2005, primarii sau, după caz, conducătorii entităților investite cu soluționarea notificărilor, au obligația să afișeze, lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice, calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Așa cum s-a arătat mai sus, este evident că la data soluționării notificării prin dispoziția nr.8212/25.04.2007, pe lista imobilelor disponibile ce putea fi oferite în compensare de către Primăria Municipiului P existau doar terenuri extravilane, imobilul din-, nefiind inclus printre acestea.
Față de considerentele mai sus arătate, urmează a se observa că, în speță, în mod corect a constatat Tribunalul Prahova că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.10/2001, respectiv art. 1 alin.2 și art. 26 alin. 1 din această lege, pentru a fi acordată măsura compensării imobilului din-, cu imobilul din-, ambele situate în municipiul
Este irelevant, față de acest aspect, faptul că măsura compenspării nu a fost solicitată prin însăși notificarea adresată Primăriei municipiului P și că pentru imobilul situat în- contestatoarea nu a formulat notificare în termenul prevăzut de lege, aceste aspecte fiind incluse de către instanța de fond în motivarea sentinței atacate doar pentru a întări argumentarea soluției pronunțate și pentru a justifica faptul că era imposibilă restituirea imobilului din str. - într-o altă formă decât cea a compensării cu alte bunuri a imobilului situat în str. - -, singurul pentru care era formulată notificare de către contestatoare.
Având în vedere totalitatea motivelor expuse mai sus, Curtea de Apel, făcând aplicarea dispozițiilor art. 296 pr.civilă, va respinge, că nefondat, apelul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge, că nefondat, apelul formulat de contestatoarea, domiciliată în P,-,. 151,. C,. 9,. 36, Cod poștal -, Județ P împotriva sentinței civile
nr. 1442 pronunțată la 14 noiembrie 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI P și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P,--4, Cod poștal -, Județ
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. PJ
5 Ex/20.02.2008
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu
