Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 42/
Ședința publică din 19 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol soluționarea apelului declarat de pârâtul Municipiul S prin primar, cu sediul în S, P-ța -, nr. 7, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1774 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamantul intimat lipsă, av., lipsă fiind pârâtul apelant Municipiul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, pârâtul apelant Municipiul Sad epus la dosar răspuns la întâmpinare, după care;
Neformulându-se cererii, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor învederate în întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată. Subliniază faptul că imobilul din litigiu a ajuns în proprietatea primăriei în urma preluării abuzive, primăria nefăcând dovada titlului său de proprietate.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1774 din 23 octombrie 2008 Tribunalul Mureșa admis cererea formulată de reclamanta, prin mandatar, în contradictoriu cu intimatul Municipiul S și în consecință: a anulat dispoziția nr.1500 din 4 iulie 2008 emisă de Municipiul S semnată de Primar; a dispus restituirea în natură, către reclamantă, a construcțiilor situate în S-, CF nr.1559b nr.top.3644; a stabilit în favoarea reclamantei dreptul de folosință special prevăzut de art.2 Titlul II din OUG nr.184/2002, asupra terenului înscris în CF 1559b S, nr.top.3644, 3645 și 3651/1; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii atacate s-au reținut că prin dispoziția nr.1500 din 4 iulie 2008 emisă de Municipiul S s-a respins notificarea formulată de reclamanta întrucât reclamanta nu ar fi făcut dovada trecerii abuzive a imobilului solicitat în proprietatea Statului Român.
Instanța de fond a reținut că pentru imobilul în litigiu în CF s-a făcut mențiunea preluării doar a unei părți din imobil, respectiv nr.top 3846 iar imobilul înscris în CF 1559/b S nu s-a operat nicio transmisiune în CF, însă imobilul este închiriat familiei de către SC""SA S, Statul Român comportându-se ca un proprietar față de acest imobil.
Ca urmare instanța de fond a reținut că a existat un act de preluare în baza Decretului 218/1960 iar familia reclamantei locuind în ia, Municipiul Saî nchiriat construcția în litigiu, concluzionând că imobilul a fost preluat de Statul Român fără nici un titlu.
Ca urmare, s-a apreciat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001 și s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a construcțiilor situate în S-, iar pentru terenul în litigiu, pentru reclamantă cetățean, a stabilit un drept de folosință special asupra acestui teren.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Municipiul S solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, respingerea acțiunii promovate de reclamanta.
În motivele de apel se arată că imobilul care a făcut obiectul notificării nu se încadrează în niciuna din situațiile prev. de art.2 din Legea nr.10/2001, reclamanta nu a depus acte doveditoare necesare soluționării cererii sale.
Se susține că nu se cunoaște modalitatea trecerii imobilului revendicat în proprietatea Statului Român, nr.top.3644, 3651/1 și 3645 înscris în CF nr.1559/1, au rămas în proprietatea ing.G, nu s-a depus acte care să permită încadrarea ca fiind abuzivă și nu s-a depus nici un act care să susțină fundamentarea dispoziției de restituire în natură.
În întâmpinarea depusă de către reclamantă, se solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată, arătându-se că imobilul în litigiu se afla în administrarea SC""SA S fiind închiriat familie din 9 mai 1994, arătându-se că imobilul în litigiu se încadrează în dispozițiile art.1 și 2 lit.h din Legea nr.10/2001.
În cauză s-a depus și un răspuns la întâmpinare arătându-se că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile nici până în acest moment și ca urmare solicită admiterea apelului declarat și respingerea acțiunii formulate.
Analizând apelul declarat prin prisma prevederilor art.295, 296.pr.civ. și a motivelor de apel invocate, se constată că este nefondat urmând a se respinge, pentru următoarele considerente:
Este necontestat faptul că reclamanta în anul 1969 dobândit cetățenia ăis -a căsătorit în ia în anul 1970, dată la care și tatăl său, proprietarul tabular al imobilului în litigiu, locuia în ia. Imobilul în litigiu a fost închiriat de către SC""SA S în anul 1994 către familia.
Ca urmare se constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a stării de fapt considerând că în condițiile în care proprietarul tabular tatăl reclamantei și reclamanta, din 1970, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, erau în ia, imobilul în litigiu a fost închiriat de către SC""SA S care-l avea în administrare rezultă că Statul Român se purta ca un adevărat proprietar față de acest imobil.
Coroborând faptul că pentru o parte din imobila existat un act de preluare, în speță Decretul 218/1960, cu folosirea integrală a acestuia de către Municipiul S, instanța de fond, în opinia instanței de apel, a apreciat în mod just faptul că a existat o preluare în fapt a întregului imobil înscris în CF 1559 B S de către Statul Român fără a exista vreun titlu.
Referitor la perioada de preluare se poate constata că întrucât din 1970 familia reclamantei locuia în ia, preluarea faptică a acestui imobil a putut avea loc anterior anului 1970, deci în perioada cuprinsă în prevederile Legii nr.10/2001.
Reclamanta nu a primit nicio despăgubire pentru acest imobil și nici tatăl său care era proprietar tabular, astfel în cât, prin aplicarea prevederilor Legii 10/2001 i se poate repara prejudiciul cauzat prin acordarea măsurilor reparatorii constând în restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Se constată că Legea nr.10/2001 a fost corect aplicată prin restituirea în natură numai a imobilului în construcții și prin instituirea unui drept de folosință special față de reclamantă, pentru terenul în litigiu.
Referitor la susținerea apelantei că nu s-a dovedit preluarea abuzivă a imobilului, se constată că însuși folosința acestui imobil ca un proprietar de către Statul Român, trădează preluarea imobilului de către stat în condițiile în care proprietarul tabular, tatăl reclamantei, în 1970 avea deja domiciliul în ia.
Ca urmare se constată că hotărârea atacată este ferită de critici și se va menține ca legală și temeinică.
Aplicând prevederile art.274 pr.civ.m se vor acorda 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței depuse la fila 24 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât Municipiul S, prin Primar, cu sediul în S-, județul M, împotriva sentinței civile nr.1774 din 23 octombrie 2008 Tribunalului Mureș.
Obligă apelantul să plătească intimatei cu domiciliul ales în S-, județul M, suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
04.05.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
