Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 44/
Ședința publică din 22 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de contestatorul, domiciliat în Rm.V, str.- - nr.18, județul V, împotriva sentinței civile nr.945 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-contestator asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.5/01.02.2008 emisă de Baroul V - Cabinet individual, lipsă fiind intimatul Primarul orașului
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru apelantul-contestator, arată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză.
La solicitarea instanței, avocat, arată că decizia civilă nr.140 din 8 februarie 1994, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.4027/1993 nu a fost pusă în executare întrucât există un alt litigiu care nu a fost soluționat irevocabil, în baza Legii nr.18/1991 privind nulitatea Ordinului Prefectului emis în favoarea deținătorului construcției.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul-contestator, susține oral apelul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea cererii în sensul obligării pârâtului la plata despăgubirilor pentru terenul preluat abuziv de către stat, cu cheltuieli de judecată. Se mai susține că terenul este intravilan și nu extravilan cum greșit a reținut instanța de fond și că acesta este în proprietatea statului și nu a P-ului.
CURTEA
Constată că, rin p. cererea înregistrată la nr.2779/2006, pe rolul Judecătoriei Horezu, reclamantul a chemat în judecată Orașul H, reprezentat de primarul localității, contestând Dispoziția nr.325/12.06.2006, prin care primarul localității i-a respins notificarea nr.316/15 august 2001.
În motivarea contestației, acesta a arătat că prin notificarea amintită a solicitat restituirea în natură a terenului de 1.679,5 mp. situat în orașul H,-, preluat în mod abuziv, conf.art.30 din Legea nr.59/1974, ca urmare a unei vânzări.
Consideră că a înstrăinat numai terenul aferent construcției, diferența ce excede acestei suprafețe revenindu-i în calitate de fost proprietar, iar dispoziția prin care i s-a respins cererea de restituire în natură este nelegală.
Prin sentința civilă nr.1063/8 noiembrie 2006, Judecătoria Horezua declinat competența materială în favoarea Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, conform art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, care stabilește această competență împotriva dispozițiilor sau deciziilor motivate, prin care se soluționează notificările formulate potrivit acestei legi.
Primarul Orașului Haf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, cu motivarea că reclamantul nu este îndreptățit să primească această diferență de teren, care revine dobânditorului construcției, potrivit dispozițiilor Legii nr.18/1991.
Mai arată că terenul a fost preluat în proprietatea statului conform art.30 alin.2 din Legea nr.59/1974, ca urmare a încheierii unui contract de vânzare-cumpărare a locuinței, dispoziția prin care i s-a respins notificarea fiind legală și temeinică.
Prin sentința civilă nr.945 din 15 noiembrie 2007, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul, reținând următoarele:
În anul 1940 reclamantul a dobândit 2 suprafețe, de 991, 6 mp. și de 611 mp. astfel cum au fost identificate de expertul ing., încadrate în albastru și maron.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3173/7 octombrie 1983, reclamantul a vândut construcțiile: "casă de locuit, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din 3 camere de locuit, antreu, bucătărie și verandă, precum și fundația existentă în continuarea casei, situate în orașul H,-, jud.V, pe un teren aferent, în suprafață de 1.579 mp. cu vecinii: la răsărit -, la apus -, la miază-zi -str. - - și la miază-noapte -, astfel cum a fost identificat cu planul de situație anexat Autorizației de înstrăinare nr.6/6 octombrie 1983, eliberată de Consiliul Popular al orașului H, județul V", rezultând astfel că la data vânzării întreg terenul era aferent construcțiilor vândute, fiind prezentați vecinii, și str. - -, ce reprezentau limitele întregului teren deținut de reclamant în acest punct.
Conform art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974, întregul teren aferent de 1579 mp. a trecut în proprietatea statului, această situație rezultând expres din alineatul 3 al contractului.
Situația juridică a acestui teren după anul 1990 fost reglementată de art.35 din Legea nr.18/1991, în sensul că terenul aferent dobânditorului construcției până în anul 1989 revinde de drept actualilor proprietari ai drepturilor de folosință, respectiv proprietarului construcției.
Privind eventuala suprafață care excede terenului aferent construcției, tot dispozițiile art.35, alineatul final din Legea nr.18/1991, adoptată în forma inițială, reglementează situația juridică, iar prin decizia civilă nr.140/8 februarie 1994, Tribunalul Vâlceas -a pronunțat în sensul că i-ar reveni reclamantului, care ataca hotărârea comisiei județene de aplicare a Legii fondului funciar.
Potrivit art.8 alin.(1) din Legea nr.10/2001, "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Față de această dispoziție legală expresă, tribunalul a apreciat că terenul solicitat de contestatorul inițial în natură, iar ulterior, cu ocazia dezbaterilor sub formă de despăgubiri echivalente, a format obiectul Legii nr.18/1991 și nu mai poate forma obiectul Legii nr.10/2001.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive, în esență:
- în mod greșit s-a pronunțat prima instanță, reținând că terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr.10/2001 și că a făcut obiectul Legii nr.18/1991, deoarece este real că apelantul a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr.18/1991, dar la 1 ianuarie 1990 terenul nu se afla în patrimoniul CAP și ca urmare trebuia să se rețină că terenul nu putea să facă obiectul Legii nr.18/1991;
- este adevărat că nu se mai poate restitui în natură terenul, fiind proprietatea deținătorului construcției în baza art.35 din Legea nr.18/1991, eliberându-se și un Ordin al Prefectului în acest sens, însă în această situație apelantul-contestator solicită despăgubiri civile pentru terenul ce a fost preluat de către stat.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate de apelantul-contestator, curtea va constata că apelul este nefondat pentru următoarele considerente.
Prima critică este nefondată deoarece în mod legal a reținut prima instanță că în speța dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001, potrivit cu care nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991, prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, apelantul-contestator a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, s-a emis hotărârea Comisiei Județene de Aplicare a Legii Fondului Funciar de pe lângă Prefectura V nr.79/178/15.10.1991, care a fost atacată în instanță de către apelant, iar prin decizia civilă nr.140/8.02.1994 a Tribunalului Vâlceaa fost admisă plângerea formulată de către acesta și desființată acea hotărâre a Comisiei județene, cu consecința restituirii terenului ce face obiectul prezentului litigiu.
Decizia civilă nr.140/8.02.1994 a Tribunalului Vâlceaa intrat în puterea lucrului judecat.
Apelantul-contestator a stat în pasivitate și nu a executat hotărârea respectivă, motivând că i-a fost imposibil să mai intre în posesia terenului, deoarece s-a emis Ordin al Prefectului în baza dispozițiilor art.35 din Legea nr.18/1991, în favoarea proprietarului construcției înstrăinate de către apelant (raportat la dispozițiile art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974), așa după cum rezultă și din adresa de la fila 29 din dosar.
În cuprinsul celei de-a doua critici apelantul-contestator recunoaște că este imposibilă restituirea către el a terenului în natură, însă solicită despăgubiri în baza Legii nr.10/2001.
Curtea va constata că nu există temei legal pentru acordarea acestor despăgubiri în favoarea apelantului-contestator în baza legii speciale arătate mai sus pe considerentul că terenul se încadrează în dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001, așa cum în mod legal a statuat instanța de fond.
Însă, având în vedere imposibilitatea restituirii în natură a terenului, apelantul-contestator are la dispoziție prevederile art.V din capitolul VI al Legii nr.247/2005, care modifică Legea nr.18/1991 și care permite stabilirea în favoarea acestuia a titlurilor de despăgubiri.
Față de cele arătate mai sus, curtea în baza dispozițiilor art.296 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatorul, domiciliat în Rm.V, str.- - nr.18, județul V, împotriva sentinței civile nr.945 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind PRIMARUL ORAȘULUI H, JUDEȚUL
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./25.02.2008
GM//EM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache
