Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 46/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 46/
Ședința publică din 22 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta, domiciliată în Pitești, - nr.27,.5B,.C,.17, județul A, împotriva sentinței civile nr.277 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă A, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul B - cabinet individual, lipsă fiind intimata Direcția Generală de Pașapoarte
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatei, iar apelanta-reclamantă a depus la dosar un certificat emis de Înalta Curte de Casație și Justiție din care rezultă că, prin decizia civilă nr.6822 din 18 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca tardiv recursul declarat de acesta împotriva deciziei civile nr.220/A din 20 octombrie 2006, Curții de APEL PITEȘTI.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, invocă excepția de tardivitate a declarării apelului.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia, punând în vedere părților să pună concluzii și cu privire la excepția de tardivitate invocată de reprezentantul parchetului.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-reclamantă A, solicită respingerea excepției, susținând că apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, dat fiind faptul că în dispozitivul sentinței, termenul pentru exercitarea căii de atac este de 15 zile.
Pe fond, avocat, pentru apelanta-reclamantă A, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței tribunalului în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului ca tardiv declarat, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului, ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând, asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 6 iulie 2007, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor B constatarea rămânerii fără obiect a măsurii de restrângere a liberei circulații a acesteia în statele Uniunii Europene prin recunoașterea aplicabilității art.52 din Legea nr.248/2005.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în luna aprilie 2006 fost returnată din Ungaria în România pe baza Acordului de readmisie încheiat în 2001. Returnarea s-a făcut abuziv în urma anchetei autorităților austriece care au decis că reclamanta nu se afla cu forme legale în statul respectiv. Prin sentința civilă nr.156/18.09.2006, Tribunalul Argeșa admis cererea Direcției Generale a Pașapoartelor și i-a restrâns dreptul la liberă circulație pe o perioadă de 3 ani în țările din Uniunea Europeană, numai că în prezent o atare măsură nu mai poate fi menținută, întrucât nu mai sunt aplicabile prevederile art.39 alin.1 din lege, potrivit cu care în situația prevăzută de art.38 lit.a măsura se dispune la solicitarea Direcției Generale a Pașapoartelor cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana. Prin urmare, a arătat reclamanta, libera sa circulație se impune a fi restrânsă doar cu privire la statul din care a fost returnată și cu privire la care există acordul de readmisie semnat între statul român și cel ungar. Pe cale de consecință și ca efect al dispozițiilor art.39 coroborat cu art.52 din Legea nr.248/2005, măsura restrângerii liberei circulații a reclamantei în celelalte state ale Uniunii Europene se impune a fi ridicată.
A mai susținut reclamanta, că soluția cerută se impune și în temeiul unor argumente de ordin moral și social, întrucât din anul 2004 este licențiată în Științe Administrative în cadrul Facultății de Științe Economice, Juridice și Administrative, că îndeplinește funcția de director în cadrul unei societăți, funcție ce necesită deplasări frecvente în țară și străinătate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că dispunerea măsurii de către instanță s-a făcut în temeiul prevederilor legale în vigoare și în baza returnării dispuse de autoritățile ungare, de asemenea că în urma apelului declarat împotriva sentinței civile nr.156/2006, Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia civilă nr.220/A/2006 a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș în sensul că a fixat ca perioadă de începere a celor trei ani, data rămânerii definitive a hotărârii.
Tribunalul Argeș - Secția Civilă prin sentința civilă nr.277 din 11 octombrie 2007 respins acțiunea reclamantei, reținând următoarele:
Prin sentința civilă nr.156/18.09.2006, Tribunalul Argeș a admis cererea de restrângere a dreptului la liberă circulație în Statele Uniunii Europene formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu și a restrâns exercitarea dreptului la liberă circulație al pârâtei în Statele Uniunii Europene cu excepția celor pentru care pârâta are drept de intrare, pe o perioadă de 3 ani, reținându-se că aceasta, aflată pe teritoriul Austriei, a fost legitimată de poliția austriacă și înapoiată în Ungaria pe motiv că nu și-a justificat prezența pe teritoriul statului austriac.
Această sentință, așa cum au susținut atât reclamanta din cauza de față cât și pârâta, nu este irevocabilă, fiind în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin acțiunea dedusă judecății de față, reclamanta a solicitat să se constate ca rămasă fără obiect măsura restrângerii liberei circulații în statele Uniunii Europene, cu motivarea că o astfel de măsură nu mai poate fi menținută.
Cu privire la acest aspect, tribunalul a constatat că la data adoptării, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație al reclamantei a fost luată în temeiul art.38 alin.1 lit.a din Legea nr.248/2005 și art.52 din aceeași lege, potrivit cărora, până la data aderării României la Uniunea Europeană în cazul returnării unui cetățean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România și un stat membru al Uniunii Europene măsura restrângerii dreptului la liberă circulație instituită în condițiile art.38 trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state, cu excepția celor cu privire la care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.
Prin urmare, formularea acțiunii de către reclamanta Direcția Generală a Pașapoartelor și luarea măsurii de restrângere a dreptului la liberă circulație al pârâtei au urmat prevederile legale în vigoare la momentul respectiv.
De altfel, reclamanta a exercitat și calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr.220/A/2006 a Curții de APEL PITEȘTI prin care s-a schimbat sentința civilă nr.156/2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, recursul fiind pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță în fața căreia reclamanta poate invoca cele susținute în cauza de față.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.277/11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă a declarat apel, în termen legal, reclamanta care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- prima instanță nu a ținut cont că începând cu 1 ianuarie 2007 a intervenit un fapt de natură juridică mai favorabil, respectiv libera circulație a cetățenilor români pe teritoriul Uniunii Europene, iar prezenta acțiune întemeiată pe art.111 Cod procedură civilă a vizat recunoașterea acestei prevederi legale;
- tribunalul nu a ținut cont nici de punctul de vedere al intimatei Direcția Generală de Pașapoarte care a susținut că restrângerea dreptului la liberă circulație a reclamantei trebuie menținută doar pentru Ungaria și nu pentru celelalte state din Uniunea Europeană. S-a menționat că Ungaria a fost statul de pe teritoriul căruia a fost returnată reclamanta. Același punct de vedere l-a avut și reprezentantul parchetului.
- sentința civilă atacată este nelegală, întrucât tribunalul în conținutul hotărârii nu a indicat temeiurile de fapt și de drept care au condus la pronunțarea soluției.
În concluzie s-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și desființarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii.
În drept, reclamanta și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.282 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
La dosar au fost depuse de către reclamantă mai multe înscrisuri.
Intimata Direcția Generală de Pașapoarte Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat ca instanța de apel să dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație doar pe teritoriul Ungariei.
De asemenea, intimata a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 22 februarie 2008, reprezentantul parchetului a invocat și excepția tardivității declarării apelului, considerând că termenul de apel este de 5 zile de la comunicare și nu 15 zile, astfel că reclamanta a formulat calea de atac tardiv.
Dispozițiile art.137 Cod procedură civilă prevăd că "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."
Verificând această excepție, Curtea constată că este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Cadrul procesual în prezenta cauză îl constituie o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, care are ca obiect "constatarea de către instanța de judecată a faptului că reclamanta își poate exercita drepturile de liberă circulație în statele Uniunii Europene, mai puțin Ungaria".
Or, prezenta cauză nu este întemeiată în drept pe o lege specială, respectiv Legea nr.248/2005, pentru ca hotărârea pronunțată să fie atacabilă în 5 zile de la comunicare, ci este o acțiune în constatare, de drept comun, iar calea de atac este de 15 zile de la comunicare.
Ca urmare, Curtea constată că reclamanta a formulat în termenul de 15 zile de la comunicare apelul și că această cale de atac respectă prevederile art.284 Cod procedură civilă.
În concluzie, în baza art.137 și 284 Cod procedură civilă urmează a fi respinsă ca neîntemeiată excepția de tardivitate invocată de reprezentantul parchetului.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în apel și din ansamblul probelor administrate la fond și apel, Curtea constată următoarele:
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.156 din 18 septembrie 2006, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și a restrâns exercitarea dreptului la liberă circulație al pârâtei pe o perioadă de 3 ani pe teritoriul statelor Uniunii Europene, cu excepția celor pentru care aceasta dovedește că are dreptul de intrare.
Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă prin decizia civilă nr.220/A/20 octombrie 2006 admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și de pârâta și a schimbat în parte sentința civilă sus-citată, în sensul că a fixat ca termen de începere a perioadei de 3 ani, data rămânerii definitive a hotărârii. În rest s-a menținut sentința civilă nr.156 din 18 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
Această decizie a rămas irevocabilă, conform certificatului de la fila 67 dosar recurs, prin decizia civilă nr.6822 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin respingerea ca tardiv a recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.220/A din 20 octombrie 2006 Curții de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Prima critică este nefondată, întrucât restrângerea dreptului la liberă circulație nu se poate constata de către instanța de judecată pe calea unei acțiuni în constatare întemeiată în drept pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, atât timp cât în cadrul unui proces s-a dispus în baza Legii nr.248/2005 restrângerea dreptului la liberă circulație a reclamantei pe o perioadă de 3 ani pe teritoriul statelor Uniunii Europene, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Instanța de judecată a luat această decizie definitivă la data de 20 octombrie 2006 prin decizia civilă nr.220/A/20 octombrie 2006 Curții de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale. Această decizie civilă a rămas și irevocabilă prin decizia civilă nr.6822 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală.
Or, la data de 20 octombrie 2006 România nu era stat al Uniunii Europene, iar faptul că țara noastră a devenit la data de 1 ianuarie 2007 stat în Comunitatea Europeană nu desființează o hotărâre judecătorească luată înainte de data aderării referitoare la restrângerea la libera circulație a unui cetățean român care a încălcat legea. Mai mult, această hotărâre a rămas și irevocabilă.
Rezultă că nu este legală susținerea reclamantei că de la data de 1 ianuarie 2007 a rămas fără obiect dreptul la liberă circulație a acesteia în toate statele Uniunii Europene, în afară de Ungaria, întrucât, așa cum s-a menționat și mai sus, s-ar încălca principiul puterii lucrului judecat și mai mult s-ar admite o acțiune în constatare care are ca obiect de fapt o acțiune în realizare și anume realizarea dreptului petentei de a circula liber în statele Uniunii Europene, deși există o hotărâre irevocabilă care interzice acest drept, decizie pronunțată înainte de intrarea în Comunitatea Europeană a României.
În concluzie, nu se poate promova o acțiune în constatare pentru realizarea unui drept.
Reclamanta putea să-și valorifice susținerile de a putea circula în statele Uniunii Europene, în afară de Ungaria, în primul cadru procesual și anume, Legea nr.248/2005, în faza recursului, mai ales că această hotărâre s-a pronunțat după 1 ianuarie 2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Or, dacă instanța de judecată ar admite prezenta acțiune în temeiul art.111 Cod procedură civilă ar goli de efect juridic decizia civilă nr.220/A/20 octombrie 2006 Curții de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, hotărâre rămasă irevocabilă, ceea ce excede competenței sale și nu este prevăzută ca măsură în Codul d e procedură civilă, în Codul civil sau în vreo lege specială.
A doua critică este nefondată, întrucât punctul de vedere al reclamantei, intimatei și al reprezentantului Parchetului de la ribunalul Argeș în sensul restrângerii dreptului la libera circulație doar pentru Ungaria pentru reclamanta și a liberei circulații pentru celelalte state ale Uniunii Europene este nefondată, întrucât, așa cum s-a menționat și mai sus, s-ar încălca principiul puterii lucrului judecat și anume faptul statuat prin decizia civilă nr.220/A/20 octombrie 2006 Curții de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, rămasă irevocabilă, că petentei i se restrânge dreptul la liberă circulație pe o perioadă de 3 ani pe teritoriul statelor Uniunii Europene de la data rămânerii definitive a acelei hotărâri.
De asemenea s-ar încălca și aspectul că printr-o acțiune în constatare întemeiată în drept pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, reclamanta încearcă realizarea unui drept care are ca și cadru procesual Legea nr.248/2005.
Ultima critică este nefondată, întrucât prima instanță a motivat în fapt și în drept sentința pronunțată, arătând situația de fapt care a rezultat din probele de la dosar și dispozițiile de drept care au guvernat prezentul litigiu și anume, prevederile Legii nr.248/2005 și art.111 Cod procedură civilă, interpretând aceste norme legale în raport de obiectul cauzei și de probele de la dosar.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.277 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, domiciliată în Pitești,-, bloc 5 B,.C,.17, județ A, împotriva sentinței civile nr.277 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, intimată-pârâtă fiind DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1.
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/26.02.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache
