Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 51/A/2008
Ședința publică de la 07 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier -
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 452/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă intimata intervenientă asistată de avocat, lipsă fiind apelanta reclamantă, apărătorul acesteia avocat și consilier juridic reprezentant al intimatului pârât Primarul municipiului A
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus note de ședință din partea apelantei reclamante, formulate prin avocat, și transmise pe fax, iar apelul este scutit de plata taxelor judiciare.
Partea prezentă arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru intimata intervenientă în interes propriu solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate la instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 595 lei.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent și nu la restituirea în natură a imobilelor în discuție, cererea în constarea nulității unor acte juridice, în speță înscrierea dreptului de proprietate în CF a intervenientei s-a făcut în anul 1999, fiind prescrisă într-un termen de 1 an de la intrarea în vigoare a Legii 10/2001, cu referire la art. 45 din lege.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin Sentința Civilă nr. 452/25 aprilie 2007 Tribunalului Alba - Secția Civilă - pronunțată în dosar nr-, a fost respinsă
-//-
contestația formulată de reclamanta, împotriva dispoziției nr. 1067/28 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului AIp recum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, nici contestatoarea și nici antecesoarea sa -, precum nici, nu erau îndreptățite la restituirea în natură a imobilului întrucât potrivit prev. art. 2 alin 1 și art. 5 alin 1 din Legea nr. 112/1995, foștii proprietari - persoane fizice (sau moștenitorii acestora) ai imobilelor cu destinație de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului, după 6 martie 1945, cu titlu și care se aflau în proprietatea statului la data de 22 decembrie 1989 - cum este imobilul în cauză -, beneficiau de restituirea în natură, prin redobândirea dreptului de proprietate doar asupra apartamentelor, în care locuiau în calitate de chiriași sau a celor care erau libere la data intrării în vigoare a legii, pentru celelalte apartamente, legea prevăzând că primesc despăgubiri în condițiile art. 12 din aceeași lege.
Ori, contestatoarea sau antecesorii acesteia nu îndeplineau aceste condiții, respectiv nu locuiau la acea dată în imobilul revendicat și nici nu era liber acest imobil la acea dată; prin urmare, aceasta avea doar dreptul la despăgubiri, iar nu la restituirea în natură a imobilului.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta pentru cumpărarea acestora, după expirarea termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii - termen în care se puteau depune și analiza cererile de restituire în natură.
Intervenienta împreună cu soțul său, în prezent decedat, dar la acea dată în viață, au avut calitatea de chiriași ai unui apartament din imobilul în litigiu, respectiv cel identificat în urma parcelării acestuia cu nr. top 848/(1/1/I) și 848/2/1/I din CF 29929 AIt ranscris din CF 29928 A I, provenit din CF 410 A
În baza prevederilor Legii nr. 112/1995 mai sus menționate, acești chiriași au cumpărat construcția de mai sus, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 14810/5.11.1996 întabulându-și dreptul de proprietate în CF prin încheierea de CF nr. 8233/11.11.1999. Acest contract și întabularea sa sunt valabile, ele nefiind nici atacate și nici desființate în condițiile legii.
Prin urmare, chiar dacă au existat cereri de revendicare, așa cum susține contestatoarea, încă din 1993, în baza Legii 18/1991 (aceasta neputând fi asimilată unei cereri de restituire în natură a construcțiilor sau celor reglementate de Legea 10/2001), a Legii 112/1995 și apoi a Legii 10/2001 restituirea nu se putea face în baza acestor legi în natură, pentru considerentele mai sus reținute; Legea 10/2001, la art. 18 lit. c prevede expres că dacă imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent.
-//-
Problema calității de moștenitor a contestatoarei a fost, cu autoritate de lucru judecat, dezlegată prin sentința civilă nr. 840/2005 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul civil nr. 3013/2005 rămasă definitivă și irevocabilă, în sensul că antecesoarea reclamantei, respectiv -, avea calitatea de persoană îndreptățită la restituire în temeiul Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește terenul se constată că, prin dispoziția atacată s-a restituit contestatoarei suprafața de 332 mp din categoria de folosință "curte" - conform prevederilor din Legea 10/2001, fiind restituite inclusiv terenurile - curte - concesionate, în sensul subrogării contestatoarei în drepturile Consiliului Local A I, rezultate din contractele de concesionare, conform art. 14 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea i s-a restituit în natură și cota de 618/856 părți din grădină; prin urmare, terenul care nu s-a restituit este doar cel ocupat de construcții în suprafață de 330 mp.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației și anularea dispoziției Primarului municipiului A
În motivarea apelului a susținut în esență că nu este mulțumită cu acordarea de măsuri reparatorii pentru diferența de imobil care nu i-a fost restituită, deoarece a solicitat restituirea în natură a imobilului încă din anul 1993, cerere căreia nu i s-a dat curs. Că și după intrarea în vigoare a Legii 112/1995 a solicitat restituirea în natură a imobilului, dar că în baza acestei legi imobilul a fost înstrăinat în favoarea intervenientei.
În drept invocă disp. art. 287 alin 2 Cod pr. civ.
Intimata intervenientă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, motivat, respingerea apelului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu în baza art. 295 Cod pr. civ. se constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Calitatea de persoană îndreptățiră a contestatoarei nu a fost contestată, motiv pentru care și intimatul a emis dispoziția atacată prin care a dispus restituirea în natură a părții din imobil rămasă liberă, iar pentru partea ocupată din imobil, au fost propuse măsuri reparatorii în echivalent, conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Chiar dacă în 1993 reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului, la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, nici contestatoarea și nici antecesoarea acesteia nu erau îndreptățite la restituirea în natură a imobilului, conform art. 2 alin 1 și 5 alin 1 din această lege.
Potrivit art. 9 din Legea 112/1995, chiriașii cu contract de
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 51/A/2008 dată în dosar nr-)
închiriere ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau succesorilor acestora, după trecerea unui termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, puteau cere cumpărarea apartamentelor deținute.
În aceste condiții, intimata intervenienta, împreună cu soțul său, în prezent decedat dar la acea dată în viață, a cumpărat acest imobil construcție prin contractul de vânzare cumpărare nr. 14810/5 noiembrie 1996, întabulându-și dreptul de proprietate în CF.
De reținut că acest contract nu a fost atacat de contestatoare, recunoscându-i-se implicit valabilitatea. În aceste condiții titlul de proprietate al intervenientei a și fost consolidat potrivit art. 27 din Legea nr. 115/1938, acțiunea fiind introdusă la 19 ianuarie 2007.
Față de aceste considerente, apelul se privește a fi neîntemeiat urmând ca în baza art. 296 Cod pr. civ. să fie respins.
Văzând și art. 274 Cod pr. civ. apelanta urmează să fie obligată să plătească intimatei interveniente suma de 595 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat, conform chitanței de la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva Sentinței Civile nr. 452/25 aprilie 2007 Tribunalului Alba, pronunțată în dos. nr-.
Obligă pe apelantă să plătească intimatei suma de 595 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 5 ex/17.03.2008
-
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc
