Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.58/2009-A
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa Georgeta
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă cu domiciliul în C N,-, județul C, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001 B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 133/C din data de 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă, pentru apelanta reclamantă -lipsă, reprezentanta acesteia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 70/2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual și reprezentantul intimaților pârâți Primăria B și Primarul Municipiului B, consilier juridic Trana A, în baza delegației speciale nr. 6373 din data de 22.01.2009, emisă de intimată, lipsă fiind intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta apelantei reclamante în dovedirea susținerii apelului depune la dosar copia răspunsului la întâmpinare nr.5774 din 7 iulie 1967 din care reiese că imobilul a fost omis de la naționalizare și raportul de expertiză întocmit de inginer, din care rezultă că top.nr.396 este în colțul grădinii casei,comunică câte un exemplar din aceste înscrisuri cu reprezentantul intimaților pârâți, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra apelului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei reclamante susține apelul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii formulate de reclamantă în baza Legii nr.10/2001 și în consecință de-a se constata că imobilul cu top.396, a fost naționalizat, chiar dacă s-a omis notarea naționalizării în CF și ca atare face obiectul Legii nr.10/2001, să se dispună anularea dispoziției Primarului B cu nr.2827 din 13.08.2007 prin care s-a respins notificarea 99/2001 și obligarea pârâților la restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobil în favoarea apelantei, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, din actele depuse la dosar rezultă că antecesorul apelantei a fost deposedat de folosința imobilului încă din 1958, fiind alungat din orașul B, astfel că a fost imposibil să afle despre procesul de sistare a stării de indiviziune promovat de, proces ce s-a judecat în contradictoriu cu pârâtul și soția acestuia -în lipsa lor, menționându-se că au domiciliu necunoscut; mai mult decât atât arată că, aceștia nu au primit nici o sultă după cota lor de proprietate, hotărârea prin care au fost înlăturați ca proprietari de CF este nelegală, deoarece la acea dată terenul era scos din circuitul civil și nu putea face obiectul procesului.
Reprezentantul intimaților pârâți solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. În concluzie menționează că, imobilul cu nr.top.396 a constituit proprietatea tabulară a numiților și soția, în cote de 3/48 părți, aceștia fiind întabulați sub 5,6, iar în temeiul sentinței civile nr.584/1987 asupra nr.top.396 respectiv 397 s-a întabulat cu titlu de partaj, iar sentința le este opozabilă și antecesorilor apelantei.
La întrebarea instanței, reprezentanta apelantei reclamante arată că solicită restituirea în natură a cotei de 3/24 părți.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.133/C din 18 aprilie 2008, Tribunalul Bihora admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A respins acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâții INSTITUȚIA PRIMARULUI B și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că rin p. dispoziția nr.282/13.08.2007. emisă de către Instituția Primarului Municipiului B s-a respins notificarea depusă de către pentru restituirea în natură a cotei de 3/24 părți din imobilul înscris în CF 1794 B nr top 396 situat pe str.- nr.8 și 8A, în calitate de moștenitoare după pe considerentul că din extrasul de carte funciară se constată că nu rezultă faptul că acest imobil a fost preluat de către Statul Român în perioada 6.03.1945 - 22.12.2989, iar la poziția B 21 din CF apare proprietar în baza sent.civ.nr.582/1987 din dos.nr.1415/1986 prin partaj și ca atare solicitarea petentei nu se încadrează în prev. L 10/2001 republicată cu modificările ulterioare.
Conform CF 1794 B, s-a mai reținut de prima instanță, că imobilul cu nr. top 396 constituit proprietatea tabulară a numiților și soția în cote de câte 3/48 părți, aceștia fiind întabulați sub B5,6. În baza sent.civ.nr.584/1987 pronunțată de Judecătoria Beiușs -a întabulat cu titlu de partaj asupra nr. top 396 și 397 numitul ( f 28-30), apreciindu-se că această sentință este opozabilă și numiților și, aceștia figurând ca părți în dosarul respectiv (filele 44-47).
Instanța de fond a mai constatat faptul că, într-adevăr s-a depus la dosar la fila 31 și 51 dovada redactării de către Comitetul executiv al Sfatului popular al raionului B la data de 3.06.1967 a unei acțiuni în constatarea faptului că imobilul cuprins în CF 1794 B nr. top 396 devenit proprietatea statului Român prin naționalizare, acțiune prin care au fost chemați în judecată numiții și, însă, finalizarea acestei acțiuni nu rezultă însă din actele depuse la dosar.
În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect s-a reținut prin dispoziția atacată faptul că imobilul nu se încadrează în disp. Legii nr. 10/2001, și anume în categoria imobilelor preluate în mod abuziv prev. la art 2 din Legea nr. 10/2001, astfel, reclamanta în calitate de moștenitoare a numiților și nu este îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul L 10/2001.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, aceasta a fost admisă întrucât potrivit disp. OUG 81/2007 s-a stabilit în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților acordarea măsurilor reparatorii stabilite prin L 10/2001.
Față de considerentele expuse, instanța de fond respins acțiunea,constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii, a se constata că imobilul cu nr.top.396 înscris în CF nr.1794 Baf ost naționalizat, fără a se opera în CF, să se anuleze dispoziția Primarului B nr.2827 din 13.08.2007 și să fie obligat la restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri.
Prin motivele de apel s-a invocat că a făcut dovada în sensul, că nr.top.396 a aparținut în cotă parte antecesorului său, că a fost preluat de Statul Român în 1967 când prin Sfatul Popular Bas olicitat a se întabula naționalizarea, însă, s-a omis notarea în CF.
său a fost deposedat, alungat din B, fiind imposibil să afle de procesul de sistare indiviziune promovat de, judecata fiind în lipsa lor, fiind citați cu domiciliu necunoscut. Nu au primit pentru cota lor nici-o sultă, hotărârea este nelegală, era imobilul trecut la stat, scos din circuitul civil, nu putea face obiectul procesului, preluarea fiind una notorie.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.10/2001.
Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimatul Primarul Municipiului B, a solicitat respingerea apelului arătând că, imobilul cu nr.top.396 a constituit proprietatea lui și soția în cotă de 3/48 iar, prin sentința civilă nr.584/1987 a Judecătoriei Beiușs -a întabulat cu titlu de partaj, nefiind important că le este opozabilă, apelanta nefiind îndreptățită la despăgubiri.
Intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, nu și-a comunicat poziția față de apelul promovat.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Potrivit extrasului de Carte funciară nr.6323/2.07.1996 -fila 3 dosar fond, imobilul înscris în CF nr.1794 B, având nr.top.396 în natură grădină în intravilan în suprafață de 1133. a format dreptul de proprietate al numiților în cotă de 3/48 părți -nr.5 și soției în cotă de 3/48 părți -nr.6, drept înscris în anul 1940 cu titlu de cumpărare, și transmis cu titlu de partaj la numitul în anul 1990 -nr.21.
Analizând copia certificatului de moștenitor nr.70/1988 din 13.01.1988, întocmit de notariatul de Stat Județean C în dosar nr.2406/1987 -fila 33 dosar fond, se reține că apelanta are calitatea de moștenitor -legatar universal -al fostului proprietar, în baza testamentului autentic nr.10391/21.08.1987 a Notariatului de Stat Județean C, aspect ce îi conferă implicit legitimare procesuală activă.
Din cuprinsul filei 51 dosar fond, se reține faptul că prin adresa nr.5774/3 iunie 1967, emisă de Sfatul Popular al Raionului B, s-a solicitat Tribunalului Popular al Raionului ca în contradictoriu cu și soția, să se constate că imobilul cuprins în CF nr.1794 B nr.top.396, în cote de câte 3/48 părți fiecare, a devenit proprietatea Statului Român prin naționalizare, conform Decretului nr.92/1950, invocând că s-a omis a fi cuprins în încheierile Tribunalului.
Urmare a acestei cereri, din citațiile aflate în copie în dosar la fila 40-, reiese că pe rolul Tribunalului Popular B, s-a format dosar nr.1675/1967, dosar ce potrivit adresei nr.635//11.12.2007 emisă de Judecătoria Beiuș -fila 64-, a fost suspendat la data de 25.12.1967, acvirat la dosarul nr.681/1968, hotărât la 20.01.1969 prin perimare, hotărârea nr.95/20.01.1969.
Din aceste acte se reține fără nici-un dubiu faptul că, imobilul în litigiu, cota de 3/48+3/48 părți ce a aparținut antecesorilor apelantei din construcții și terenul aferent nr.top.396 înscris în CF nr.1794 Bat recut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr.92/1950, dar, s-a omis a fi întabulat în coala de carte funciară, dreptul acestuia. Incidența Decretului nr.92/1950 reiese din solicitarea reprezentanților Statului Român, care, prin Sfatul Popular al Raionului B, în anul 1967 solicitat instanței judecătorești, constatarea acestui aspect, faptul că acțiunea s-a perimat, nu este un aspect imputabil antecesorilor apelantei ci implicit Statului Român care nu a uzat de toate demersurile necesare întabulării dreptului dobândit în coala de carte funciară.
Tocmai culpa, neglijența, nepăsarea reprezentanților Statului Român a dus la o situație ciudată în sensul că, deși imobilul în cotă de 6/48 părți a fost preluat faptic de Statul Român în baza Decretului nr.92/1950, scriptic preluarea nu a fost înscrisă în coala de carte funciară, ceea ce a permis celorlalți coproprietari să formuleze o acțiune în sistare de indiviziune în contradictoriu și cu antecesorii apelantei, însă, citați cu domiciliu necunoscut, imobilul fiind atribuit unuia dintre ei, fără a fi obligat la sultă în favoarea acestora.
Așadar, apelanta este pusă într-o situație hilară, pe de-o parte Statul Român neoperând în coala de carte funciară preluarea imobilului, nu-i acordă despăgubiri în baza Legii nr.10/2001, iar, pe de altă parte a generat, favorizat un litigiu conform căruia din nou au fost deposedați fără o sultă prealabilă ca urmare a acestei neglijențe. Ori, nici unul și nici celălalt aspect nu-i sunt imputabile apelantei sau antecesorilor ei, ceea ce este cert este faptul că imobilul în cotă de 6/48 părți (casă și teren aferent) a fost preluat în baza Decretului nr.92/1950 de Statul Român, astfel că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001, criticile fiind fondate.
Problema litigioasă, însă, nu poate fi soluționată din păcate direct în apel, pentru că, astfel cum s-a arătat mai sus, fiind atribuit în întregime unuia dintre foștii coproprietari, nu poate fi restituit în natură, pentru a face aplicabilă dispoziția art.7 din Legea nr.10/2001 (sentința de sistare indiviziune nefiind desființată), iar, despăgubirile aferente cotei de proprietate, face aplicabil disp.titlului VII al Legii nr.248/2005 ce în art.16 din Capitolul V instituie o procedură specială de stabilire și acordare a acestora de Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor din Fondul Proprietatea.
Această Comisie însă, și implicit Fondul Proprietatea, nu este funcțional, astfel că, nu se poate vorbi de acordarea unor despăgubiri afective, aspect confirmat de practica Curții Europene a Drepturilor Omului:-cauza Păduraru/, Reiz contra României etc. conform căreia Legea nr.247/2005 nu funcționează în prezent într-un mod care ar putea conduce la acordarea efectivă a unei despăgubiri vechilor proprietari, deposedați de imobilele naționalizate, astfel că, greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, care, reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor și în orice situație în care participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice, conform nr.HG386/1997 art.3 pct.48 deci și în situațiile de față referitor la despăgubirile ce trebuiesc achitate de Statul Român pentru imobilele deposedate de regimul comunist.
Ca urmare a faptului că s-a soluționat cauza și pe excepția lipsei calității procesuale pasive, aspect ce nu poate fi reanalizat direct în apel, fiind incidente dispozițiile art.296, 297 alin.1 Cod procedură civilă va admite ca fondat apelul, va desființa sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, ce va proceda conform celor expuse, inclusiv la evaluarea și stabilirea despăgubirilor cuvenite apelantei reclamante, conform valorii de piață a cotei de proprietate a antecesorilor săi.
Vor fi avute în vedere la rejudecare cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de apelanta cu domiciliul în C N,-, județul C, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001 B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 133/C din data de 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează și trimite cauza la Tribunalul Bihor, pentru o nouă judecare pe fond.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:31.03.2009
Jud.fond Fl.
Dact.
Data:1.04.2009
6 ex.
4 com.- din C N,-, județul C,
-PRIMARUL B,
-PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001
-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,
cu sediul în B,-, sector 5
data:
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Crupșa Georgeta
