Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.60
Ședința publică din data de 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTOR 2: Elena Staicu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta, domiciliată în P, nr. 12, Cod poștal -, Județ P împotriva sentinței civile nr. 1544 pronunțată la 3 decembrie 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții SC SA, cu sediul în P, nr. 3, Cod poștal -, Județ P, PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în, Cod poștal -, Județ P, domiciliat în comuna, sat,-, Cod poștal -, Județ P și SC LOCALĂ SA, cu sediul în,-, cod poștal -, județ
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă, personal și intimatul asistat de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații-pârâți SC SA, Primăria oraș și SC. Locală SA.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta-reclamantă, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare întrucât avocatul pe care intenționează să-l angajeze este internat în spital.
Avocat, având cuvântul, arată că se opune cererii de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Curtea, având în vedere că este al doilea termen de judecată, apreciază că apelanta a avut timp suficient să-și angajeze un apărător și respinge cererea de acordare a unui nou termen pentru lipsă de apărare.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelanta-reclamantă, având cuvântul, arată că succesoarea legală a defunctului, care la rândul lui a dobândit terenul de 7.500 mp, situat în punctul -, de la tatăl său, teren ce a fost concesionat pentru exploatare petrolieră fostei Societăți
" Română" și care a fost naționalizat odată cu clădirea Societății " Română", prin Legea nr. 119/1948, ulterior, clădirea fiind trecută în administrarea orașului, iar în anul 1994, cu acordul Primăriei orașului, a fost vândută pârâtului cu încălcarea prevederilor Legii nr.85/1992, deoarece clădirea nu a fost construită din fondurile statului.
Mai arată apelanta că este îndreptățită să i se restituie, în natură, imobilul întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr.50375/1994 prin care SC. SA a înstrăinat pârâtului apartamentul din,-, și terenul aferent de 93,40 mp, a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data înstrăinării.
De asemenea, apelanta arată că instanța de fond nu a ținut cont de îndrumările Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul de a se stabili natura juridică a întregii suprafețe de teren din proprietatea autorului său, această chestiune nefiind discutată în contradictoriu, pe bază de probe
Solicită admiterea apelului în sensul de a i se restitui în natură terenul de 7500 mp, să se anuleze contractul de vânzare-cumpărare nr.50375/1994 și să i se restituie în natură și construcția.
Avocat, având cuvântul, arată că este de acord cu admiterea apelului în ceea ce privește punctul 1, respectiv că hotărârea nu a fost pronunțată și în contradictoriu cu SC. Locală SA.
Solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova pentru a se cita în cauză și SC. Locală SA.
În subsidiar, în cazul în care instanța consideră că nu se impune acest lucru, solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr.10025/2001 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții Primăria oraș, SC SA P, SC Locală SA și, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună restituirea în natură a imobilului situat în -,-, compus din construcție, terenul aferent clădirii în suprafață de 458 mp, ce face parte din suprafața totală de 7.500 mp și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 50375 din 20.10.1994 încheiat între SC SA P și.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este succesoarea legală a defunctului, care la rându-i a dobândit terenul de 7.500 mp, situat în punctul -, de la tatăl său, teren ce a fost concesionat pentru exploatare petrolieră fostei Societăți " Română" și a fost naționalizat odată cu clădirea Societății " Română" prin Legea nr. 119/1948, ulterior, clădirea fiind trecută în administrarea orașului, iar în anul 1994, cu acordul Primăriei orașului, a fost vândută pârâtului, cu încălcarea prevederilor Legii nr.85/1992, deoarece nu a fost construită din fondurile statului.
După administrarea probelor, prin sentința civilă nr.33/16.01.2003, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, soluția fiind confirmată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Civilă, care prin decizia civilă nr. 101/2003 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut că, potrivit hotărârii nr.210/1938, bunicul reclamantei a concesionat mai multe terenuri petrolifere, situate în comuna, pct. ", Societății " Română", terenul fiind liber de construcții, iar prin testamentul autentificat la nr. 108/1938, acesta a dispus pentru cauze de moarte, ca nemișcătoarele să revină copiilor săi, parcela nr.5 în suprafață de 7.500 mp, fiind transmisă lui, tatăl reclamantei, terenurile fiind naționalizate prin Legea nr. 119/1948 odată cu utilajele societății și clădirile edificate pe aceasta, printre care și edificiul de la nr. 1020 ocupat de mai mulți chiriași printre care și pârâtul.
Cu privire la terenul aflat în continuarea celui aferent construcției din adresa nr.3737/27.08.2001 a Primăriei oraș, instanțele au reținut că acesta s-a aflat în patrimoniul Cooperativei Agricole de Producție, conform art.8 alin.l din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin legea fondului funciar.
Prin decizia nr.6937/10 septembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia nr. 101/2003 și sentința nr.33/2003 și a trimis dosarul spre soluționare Tribunalului Prahova, reținând că, se impune ca instanța de trimitere să stabilească, pe bază de dovezi, inclusiv printr-un supliment de expertiză tehnică, dacă din terenul deținut în proprietate de antecesorul reclamantei, pot fi identificate suprafețe disponibile și care pot fi restituite în natură reclamantei, fără ca prin aceasta să fie afectată buna utilizare a construcției unor terți și dacă pe suprafețele respective nu au fost puse în posesie alte persoane, ulterior apariției Legii nr.10/2001.
Cauza s-a înregistrat, după casare, pe rolul Tribunalului Prahova la nr-, administrându-se proba cu expertiză topografică și înscrisuri.
La termenul din data de 26 noiembrie 2007, pârâtul a invocat, prin apărător, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes a acesteia, cu privire la restituirea în natură a imobilului teren și construcție.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, este neîntemeiată, aceasta având calitatea de succesoare a numitului, care a dobândit, prin testament, terenul cu privire la care se solicită restituirea în natură de către petentă.
În această calitate, reclamanta justifică și interesul în promovarea acțiunii, astfel că, în baza art. 137 pr.civilă, tribunalul a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei de interes a acesteia în promovarea acțiunii, ca neîntemeiate.
Prin decizia nr.1544 pronunțată la 3 decembrie 2007, Tribunalul Prahovaa respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei de interes, invocate de pârâtul și a admis în parte acțiunea
formulată de reclamanta, dispunând restituirea în natură a terenului de 2706 mp, delimitat prin punctele pe schița de plan nr. 1 la raportul de expertiză, către reclamantă.
Totodată, s-a constatat dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 2502 mp, delimitată prin punctele din aceeași anexă la raport și pentru suprafața de
1.447 mp () și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr.50375/1994.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, după cum rezultă din contractul de concesiune și arendare nr. 1225/1937 autentificat de Tribunalul Prahova la data de 14.12.1937, numitul a concesionat și arendat circa 12.800 mp teren petrolifer, situat în com. pct."" Locuri, prin Hotărârea nr.210/1938, hotărâre autentificată de Grefa Tribunalului Prahova - Secția I-a din dosarul nr.495/1938, s-a admis cererea formulată de Societatea Română și s-a consolidat față de mai mulți proprietari, printre care și numitul, dreptul de concesiune pentru mai multe terenuri petrolifere, unul dintre acestea menționat la pct.13 din hotărâre, fiind situat la punctul precizat anterior.
Prin testamentul autentificat la nr. 108/1938 de grefa fostei Judecătorii Rurale P, act care, în realitate, are natura juridică a unui partaj de descendent, autorului reclamantei i-a revenit parcela nr.4 în suprafață de 7500 mp, decedând la 8 mai 1938, iar potrivit procesului-verbal din 7 mai 1940, testamentul a fost valorificat de mai mulți moștenitori, printre care și, care avea calitatea de proprietar pentru o suprafață de 0,75 ha teren.
Procesul-verbal din data de 16 aprilie 1948, relevă că terenul a fost naționalizat conform Legii nr. 119/1948, de la G, împreună cu "locuință și birou fost Română".
Prin disp. art. 1 alin.l din Legea nr. 10/2001, se prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 martie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie de regulă în natură, în condițiile prezentei legi.
După cum rezultă din înscrisurile precizate, reclamanta a făcut dovada, în sensul art.23 și art.24 din Legea nr. 10/2001, referitoare la dreptul de proprietate al autorilor săi asupra terenului litigios, cât și cu privire la calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul acestei legi, astfel cum s-a statuat și prin decizia de casare nr.6937/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Din cuprinsul raportului de expertiză topometrie întocmit de expert, după casare, rezultă că identificarea terenului s-a făcut în baza testamentului din 2 mai 1938, a planului anexat contractului de concesiune și arendare din 14 decembrie 1937, suprafață terenului revendicată fiind de 6.655 mp, adică 1/2 din 13.310 mp, găsită la măsurători cu ocazia întocmirii actului de concesiune.
Prin același raport de expertiză se precizează, că, privind amplasamentul terenului revendicat, părțile prezente au avut poziții diferite, partea reclamantă susținând poziția terenului potrivit schiței I, iar partea pârâtă, conform schiței nr.2.
Expertiza topometrică cuprinde, totodată, concluzia că, în schița nr. 1, terenul revendicat este în perimetrul și are o suprafață de 6.655 mp, din care suprafața de 1.447 mp folosită de, 2706 mp în curtea SC. SA și suprafața de 2502 mp pe care se află puse în posesie terțe persoane din orașul.
În schița nr.2, terenul revendicat, potrivit aceluiași raport de expertiză, este situat în perimetrul și are suprafața de 6.655 mp, din care 464 mp este folosită de, 3.695 mp se află în curtea SC., iar 2.496 mp, se află în posesia unor terțe persoane din orașul.
Prin concluziile raportului de expertiză se prevede că schița nr. 1 este în concordanță cu planul anexat actului de concesiune deoarece borna kilometrică materializată în plan exista pe teren.
Completând raportul de expertiză în urma obiecțiunilor formulate de reclamantă, expertul a precizat că, potrivit planurilor cadastrale, suprafața de 2.502 mp se află în intravilan, deși la data desfășurării expertizei, Primăria a prezentat 2000, din care rezultă că terenul este în extravilan.
Pe baza probelor administrate în cauză, cu acte și expertiză topometrică, tribunalul a constatat că, se poate dispune restituirea în natură a terenului de 2.700 mp, delimitat prin punctele pe schița de plan, anexa 1 la raportul de expertiză, iar în ceea ce privește terenul de 2.502 mp, delimitată prin punctele din aceeași anexă, ca și pentru suprafața de 1.447 mp (), că nefiind posibilă restituirea în natură potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, s-a constatat dreptul la despăgubiri al reclamantei.
În acest sens, s-a reținut că, în decizia de casare s-a statuat că, în raport de rezolvarea chestiunii referitoare la împrejurarea dacă există teren disponibil restituibil în natură, iar în caz afirmativ, în ce proporție pentru terenul ce nu poate fi restituit, instanța de trimitere va stabili în rejudecare, la ce alte măsuri reparatorii este îndreptățită reclamanta pentru terenul nerestituibil.
Expertiza topometrică efectuată în cauză de expertul, a evidențiat, în schița nr. 1 că suprafața de 1.447 mp este folosită de pârâtul, suprafața de 2.706 mp este situat în incinta SC, iar terenul de 2.502 mp este situat în extravilan și asupra acestui teren au fost puse în posesie terțe persoane.
Rezultă în acest context că, restituirea în natură se poate dispune numai asupra terenului de 706 mp, delimitat prin punctele pe schița de plan nr. 1 la raportul de expertiză, urmând ca pentru celelalte terenuri, de 2.502 mp și 1.447 mp, să se acode despăgubiri conform art. 1 alin.2 din Legea nr. 10/2001.
Referitor la cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr.50375/1994, prin care SC SA a înstrăinat pârâtului apartamentul din,-, bloc 1020, terenul aferent de 93,40 mp. (construcția CI din schiță) s-a constatat că este neîntemeiată, nefăcându-se dovada încheierii actului cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data înstrăinării.
Potrivit, art.46 alin.2 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
Potrivit textului de lege precizat, buna-credință nu este numai necesară, ci și suficientă pentru dobândirea unui drept imobiliar de la o altă persoană decât adevăratul proprietar.
Se mai arată că, atât interpretarea literară, cât și cea logică a textului, relevă că legiuitorul, din considerente de ordine și stabilitate socială, a dorit ca dreptul subdobânditorului de bună-credință a unui imobil preluat fără titlu valabil și înstrăinat de stat potrivit legii, să fie și să rămână definitiv dobândit chiar dacă provine de la un neproprietar.
instanța de fond că, în speță nu s-a făcut dovada relei-credințe a dobânditorului, astfel că, se va respinge cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr.50375/1994.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta pentru următoarele motive:
Un prim motiv de apel este că a fost omisă pârâta SCGL SA, iar adresa SC fost greșit menționată.
Un alt motiv de apel este că obiectivul indicat de Înalta Curte de Casație și Justiție, acela de a se stabili natura juridică a întregii suprafețe de teren din proprietatea autorului, nu s-a realizat, această chestiune nefiind discutată în contradictoriu, pe bază de probe.
Arată apelanta că apare o omisiune în pagina Ias entinței, ultimul paragraf "terenul a fost naționalizat odată cu clădirea societății Română" lucru inexact întrucât procesul-verbal de naționalizare indica, în mod expres, proprietarii clădirii, iar locuința nr.1020 a fost predată de inițial Companiei Publice de Locală Câmpina și ulterior s-a transmis împreună cu documentația aferentă, către SGCL.
O altă greșeală este că instanța în mod eronat a reținut că suprafața revendicată este de 6.655 mp, dar acesta este numai terenul concesionat, care apare în planul cadastral din anul 1938, în testament precizându-se 7.500 mp proprietatea autorului său, pe care i-a cerut să-i fie restituiți prin cererea introductivă.
O altă critică este în ceea ce privește terenul de 1.447 mp ce a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, astfel că, operează prezumția legală absolută juris de jure, conform art. 2 alin. 2 din Legea 10/2001.
Susține apelanta că, invocarea art. 1 alin. 2 ca temei al despăgubirilor, este greșită întrucât articolul respectiv, la alin. 2, prevede alternativa măsurii reparatorii prin echivalent sau despăgubiri, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, iar aceste cazuri sunt expres prevăzute prin articolele Legii 10/2001.
Cu referire la terenul în suprafață de 2502 mp, expertizat de expert, recurenta arată că acesta apare inițial ca fiind extravilan, iar ulterior, în raportul de expertiză rectificat de expert prin răspunsul la obiecțiuni, acesta este situat în intravilan.
De asemenea, apelanta arată că terenul de la litera "c" din expertiza apărea în expertiza efectuată la fond de ca fiind în posesia unor persoane cărora nu li s-a eliberat procese-verbale de punere în posesie sau titluri de proprietate, iar la 23.08.2007 primăria a eliberat schița tarlalei nr. 78, unde este situat terenul, certificând eliberarea unor titluri de proprietate unor persoane fizice.
O altă critică este că în sentința atacată, în pagina 4 paragraful 3, s-a reținut că expertul, prin completarea raportului de expertiză, a precizat că suprafața de 2.502 mp se află în intravilan, dar la paragrafele 5 și 6 arată că aceeași suprafață este situată în extravilan, motiv pentru care, pentru acest teren se acordă despăgubiri, însă instanța greșește, din considerentele deja expuse, că excepția de la regula restituirii în natură este expres prevăzută în articolele Legii 10/2001.
Apreciază apelanta că prin nerestituirea în natură a terenului de 2.502 mp al cărui proprietar este, instanța nu face decât să legitimeze abuzul și arbitrariul Primăriei, pentru că, deși este proprietarul terenului, i s-a refuzat să i se reconstituie dreptul de proprietate pe motiv că terenul respectiv nu a avut poziție de rol, autorii săi nu au făcut cerere de înscriere în CAP, iar eliberarea titlurilor s-a făcut prin abuz și rea-credință.
Cu privire la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 50375 încheiat la data de 28.10.1994 între intimații-pârâți SC SA și, motivația respingerii acestui capăt de către instanță nu rezistă și reprezintă o încălcare brutală a legii, iar faptul că nu au făcut dovada încheierii actului cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data înstrăinării, este în contradicție vădită cu legea, care face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în cauză.
Apreciază apelanta că încheierea contractului s-a făcut prin fraudă la lege, prin deturnarea scopului urmărit de legiuitor, de a înlesni cumpărarea de către populație a unor locuințe construite din fondurile statului la prețuri modice și cu plata în rate, iar sancțiunea unei astfel de deturnări este nulitatea absolută și restabilirea legalității.
Arată apelanta că al doilea motiv al respingerii capătului de cerere privind anularea contractului îl constituie pretextul că nu au dovedit reaua-credință a pârâtului, însă, această chestiune nu s-a dezbătut, în contradictoriu, în ședința publică, problema fiind ridicată în concluziile depuse de avocat.
Apelanta precizează că intimații-pârâți și SC SA au inserat cu rea-credință în contractul de vânzare-cumpărare, la clauza nr. 1, faptul că se cumpără locuința bloc 1020, când, în realitate, este vorba de o locuință parter, autonomă, iar nr. 1020 este numărul de inventar al, astfel cum apare în documentația transmisă de schelă, dar această greșeală servea obținerii de către a atribuirii terenului curte-grădină, aferent locuinței de 1.447 mp de către Prefectura P, în temeiul art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991 și art. 10 din Legea 85/1992.
Se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că acesta este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată prima critică întrucât instanța de fond a soluționat cauza fără a se pronunța în contradictoriu și cu L SA, care nu a fost citată, deși era parte în proces, fiind incidente dispozițiile art.297 alin.1 pr.civilă.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat în considerentele deciziei să se stabilească natura juridică a întregului teren ce a aparținut autorului reclamantei, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra întregii suprafețe deținută de acesta, ci numai cu privire la suprafața de 6.655 mp, suprafață ce a fost concesionată.
Referitor la terenul în suprafață de 1.447 mp, instanța de fond va stabili în ce bază a trecut în proprietatea statului, în funcție de care se vor stabili și măsurile reparatorii.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 2.502 mp, urmează ca instanța de fond să stabilească, pe baza probelor ce se vor administra, unde este situat terenul și dacă pentru acest teren au fost eliberate altor persoane, titluri de proprietate în mod legal.
De asemenea, instanța de fond va analiza în ce bază terenul și clădirile proprietatea autorului contestatoarei au trecut în proprietatea statului sau a altor persoane juridice.
Instanța va stabili care este temeiul legal atât pentru situația admiterii acțiunii, dar și pentru cea a respingerii.
Cu privire la capătul de cerere prin care a solicitat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 50375/1994, încheiat între intimații-pârâți SC și, instanța de fond va avea în vedere și actele Curții Europene a Drepturilor Omului, în special în cauza Brazda și împotriva României, în care se arată care este situația contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor înstrăinate de stat și în situația în care terții au devenit proprietari înainte ca dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor în litigiu să fi facut obiectul unei confirmări definitive.
Instanța de fond va stabili care imobile au fost vândute de SC către intimatul, în sensul de a se stabili care este imobilul ce s-a vândut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta, domiciliată în P, nr. 12, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței civile nr. 1544 pronunțată la 3 decembrie 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții SC SA, cu sediul în P, nr. 3, Cod poștal -, Județ P, PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în, Cod poștal -, Județ P, domiciliat în comuna, sat,-, Cod poștal
-, Județ P și SC LOCALĂ SA, cu sediul în,-, cod poștal -, județ
Desființează hotărârea și trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
8 ex/25.02.2008
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu
